duminică, 27 iunie 2010

Pescuit Sportiv si Uleiuri pentru Crap

20:09 NIKE B. 1 comment

Pescuit  Sportiv si Uleiuri pentru Crap .


           Dragi prieteni pescari in cele ce urmeaza vom vorbi despre un igredient inportant folosit la prepararea boiliesurile pentru crap . Acesta metoda este foarte vechie dar nu prea cunoscuta la noi la prepararea boiliesurilor , vom invata in cele ce urmeaza cum sal folosim si ce cantitate trebuie utilizata pentru a realiza un boilies de calitate si cu rezultate bune la pescuit la crap .


In acest articol  incercam  sa imbunatatim cunostintele noastre despre  ingredientele pentru boiles vorbind de produse de o importanta care in ultimii ani este din ce in ce mai mare:ULEIURILE.  Ce va urma este experienta personala in ultimi 2 ani de testari pe baltile din tara, informatii luate de la prietenii pescari si tot scriind intr-un un caiet am ajuns sa discutam  si pe aceasta tema.  Lipsa de presiune a pescarilor  in tara (exista putin dar irelevanta comparata cu cea din Europa) mi-a permis sa conduc o cercetare  realistica  si  sa supun crapul unor  teste de diferite naturi. In anumite cazuri crapul a raspuns imediat, si in altele am fost nevoit la un momit de  timp mai lung. Primele tentative de a introduce uleuri esentiale in pescuitul la crap este din ani ’70 cand firma engleza Cotswold Bait care incepuse studiile despre ingrediente de inalta concentratie.  Aceasta idee era bazata pe un concept foarte simplu dar important: un produs total natural este preferat unui produs de alta origine!!!. Uleuri esentiali de fapt deriva din procedeul de  stoarcere de seminte, radacini, iarba, plante si in cazuri mai rare fructe.


Cantitatea  de materia prima care trebuie stoarsa si distilata pentru a obtine u.e. este cateodata asa de mare ca sunt justificate de  preturile mari ale acestor produse. Din alt punct de vedere, produsul finit este asa de concentrat astfel incat  sa da un amprenta puternica  momelilor noastre cu un dosaj foarte mic. Nu mai vorbim atunci de mililitri cum am invatat pentru arome de exemplu, dar, folosim alta unitate de mazura: picatura (in engleza: drop). 24 de picaturi echivalente la 1 ml. pentru cea mai mare parte de producatori. Intr-o medie pentru a aromatiza 1 kg. de mix uscat  ne trebuie de la 2 la max 28 de picaturi. Cantitatea de ulei care trebuie folosita schimba de la un ulei  la altul si  oricum il gasiti scris pe sticluta cum ar fi:” 7 drop for paund” (7 picaturi pentru 450 gr. de mix). Sfatul meu este sa respectati cat mai mult indicatile de dosaje ale  producatoarului fara sa va lasati pacaliti de faptul ca este vorba de mici “picaturi”. Sa ne inchipuim de pilda ca folosim  terifiantu “garlic oil”(ulei de usturoi) unde dozajul lui este de 3 picaturi pe kg. de mix uscat si sa punem o picatura in plus: aceasta inseamna ca am depasit  de  30%  dosajul indicat de  producator.



Acesta este un dosaj excesiv care poate sa compromita eficacitate momelei  noastre si care poate sa creasca cu siguranta  un efect de repulsie din partea pestelui. Folosinta a acestor uleiuri este indicata pentru a pescui continuativ in aceasi  apa fara a avea pretentie de  atractie  “instanctanee” cum ar putea sa aiba altfel de aromatizare, de pilda aromele pe baza de alcool. Vorbim atunci de boilesuri cu durabilitate  mai lunga in apa si nu de boilesuri pentru partide scurte, care poate sa volatilizeze atractia in cateva ore sau intr- o zi de pescuit. Un produs facut cu aceste ingrediente  naturale o sa depasceasca in timp, la nivel de resultate, un produs facut din chimicale, cum ar fi :  majoritate de  boilesuri  ready made unde in plus de geluri, coloranti, arome chimice au si o dosa considerabila de conservanti.
Un punct inca in favoarea  uleurilor ess. este faptul ca au, comparat cu aromele obisnuite, o amprenta nutritiva marcata  pentru o mare prezenta de “trigli cerol”.
In principiu putem sa folosim aceste uleuri  in 2 feluri de baza. Prima folosinta este acea de a folosi  numai ulei ca aroma gustativ si actractant fara nici o alta aromatizare “artificiala”. Pentru a imputernici uleiul esential de obicei se adauga alte uleiuri cum ar fi cel de masline, seminte, soia,  de la 20 pana in 40 ml. pentru kg. de mix uscat. Aceasta tehnica de cum ati  inteles  deja este de mare folos  vara  unde scadem procentele de aroma si ne bazam pe uleuri care in apa mai “calduta” gaseste mediul in care lucraza cel mai bine. Alta tehnica care trebuie luata in considerare pentru rezultate remarcabile   obtinute de  pescari este aceea de a amesteca u.e. cu arome mai  “rapide” cum ar fi cele pe baza de alcool etilic (E.A.) sau  alcool isopropilic (I.P.A.) etc.. Astfel facand folosim atractia  istantanee ale acestor  arome (cu mai putina atractie in perioade mai lungi) combinate cu  uleiuri care asa cum  am  discutat  persista  pe periode mai lungi: O asa zisa nada completa din punct de vedere actractiv si gustativ!! Combinatiile de arome cu uleiuri depinde de gustul si fantezia Voastra dar va voi  da cateva exemple folosite in trecut cu rezultate bune:- u.e. piper negru/aroma squid       - u.e. orange/ aroma ciocolata     -u.e. bergamot/aroma strawberry etc….
Pe piata se gasesc astazi foarte multe feluri de u.e. ;  eu am folosit cateva dintre ele si de altele am strans informati de la prieteni, pe care vi le sugerez.:
Bergamot, Asafoetida, Ylang ylang, Garlic , Coriandolo, Orange, Black pepper, Geranium, Cassia, Peppermint, Basil, Red thyme etc… Cum vedeti lista este lunga si poate continua,  asa ca depinde de gustul dumneavostra sa alegeti pe cel care va inspira cea mai mare incredere. Eu personal am folosit black pepper oil (e.u. de piper negru), garlic oil (u.e. de sturoi), Bergamot oil (u.e. de bergamot) si Asafoetida oil (acesta este un u.e. obtinut de la o radacina ) . Cu toate uleuri folosite de mine pot sa spun ca am avut resultate destul de bune. Dozajul de la u.e. il gasiti pe eticheta de pe  sticluta, (va sugerez sal rspectati)pentru ca de pilda si  u.e. de Asafoetida nu iarta  in particular pestele, pentru mirosul forte marcant pe care il are. Alt  advertisment este acel de a pastra  oricare  dintre u.e. intr-un loc intenecat si la temperaturi mici pentru ca find un produs natural daca espus la caldura sau la razele solare direct poate deveni perisabil, si nu uitati pentru aceia care au obisnuinta de a gusta toate ingredientele folosite caci   uleiurile esentiale sunt foarte corosive. Pentru cine vrea sa foloseasca u.e. si primavara cand apa este inca rece o solutie exista si adica folosinta de “emulsionanti”. Este o tehnica pe care eu personal nu o mai practic demult find emulsionanti 90% produse  chimicale, si fiindca eu incerc sa pescuiesc cu o nada cat mai mult naturala, am preferat sa evit  folosirea acestor produse. Exista si emulsionante naturale cum ar fi lecitina de soia dar pentru a emulsiona bine u.e. acesti trebuie dosajele foarte mari de emulsionant. Oricum pentru cine vrea sa probeze aceste combinati cu emulsionant chimic (nutrabait de pilda produce un emulsionant de calitate acceptabila) trebuie sa fie amestecate intr-o sticluta separata cu emulsionant inainte de a fi bagat in oua pentru a obtine o solutiune omogenea.
Iata cateva dosage de emulsificare: Bergamot: 1ml. de emulsionant cu 5 ml. de ulei ess.   Asofoetida: 0.8 ml de emulsionant cu 5 ml. de ulei ess.  black pepper: 0,5 ml de emulsionant cu 5 ml. de u.e. Garlic oil: 0,6 ml. de emulsionant cu 5 ml. de ulei.  Aceste sunt cateva dosaje la care am ajuns eu, probati si voi a casa, intr-o sticluta trasparent pentru a vedea amestecare si omogeneizare intre ulei si emulsionant, apoi bagati ulei emulsifiat in oua (cateva picaturi la inceput) si  uitativa cum se comporta, daca se stringe la suprafata de pilda trebuie sa cresteti dosajul de emulsionant, daca se raspandeste uniform inseamna ca e bine si ca o sa lucreaza in apa la temperaturi mai mici.

ULEIURI DE PESTE SI CRUSTACEE:





Descoperite de ceva timp in Europa eficacietate de uleuri acesti aplicati la tecnica de pescuit la crap, au inceput sa fie folositi si in tara cu incredere. Pescarul si-a dat seama de la primele testari ca aceste ingrediente nu putea sa lipseasca din retetele noastre. Nu exista dubiu  de faptul ca uleuri de peste pe  langa o capacitate atractiva notabila au si o mare calitate nutritiva. Acest ingredient poate sa fie folosit in toate tipurile de mix, incepend cu mixurile numiti birdfood pana la mixuri fishmeal, hnv, sau  ultimi faimosi birdfish. Folosirea acestor produsele  poate fi facuta in diferite feluri (dar toate cu un randament notabil!!!). Prima tehnica este aceea de a insera ulei in oua si este o tecnica folosita  iarna cand adaugam la aceasta o doza de emulsionant (vezi explicatia de mai sus). A doa metoda (care poate fi folosita  primavara tarziu pana la inceputul toamnei) este aceea de  a folosi uleuri ca dip (baie de reidratare si imputernicire al boilesuri), pur si simplu se baga 20 ml. intr-o punga si se adauga 1 kg. de boilesuri. Dupa amestecare se lasa in punga cateva ore, si boilesuri sunt numai bune pentru a putea fi folosite. Al treila metoda (aceasta este preferata mea, adica o tecnica care se poate folosi vara) este aceea de adauga uleiuri (de obicei de la 20 ml. pana la 60 ml. pe  1 kg. de mix uscat, variatie de procent inserata variaza in funtie de mixul folosit, uleurile desleaga si trebuie folosite in functie de proprietatile mecanice al mixului) direct pe coca, cand este deja destul de tare. Aceasta  tehnica ajuta foarte mult si la rolare bilute deoarece  coca resulta mai putin lipiciosa.
Vorbim in general de uleiurile  din peste dar daca  analizam mai de aproape o sa descoperim ca au carateristice mecanice si calitative diferite: ULEI DE SARDINE: este un ulei foarte gros, folosit  in special vara cu un gust foarte pregnant. Dozajele lui sunt de la 20 ml. pana 40 ml. pe kg. de mix uscat. Emulsiunea lui este de 10 ml. de ulei cu 3 ml. de emulsionant.
ULEI DE HERING: (faimosul hering oil) acest este unul dintre uleuri care garanteaza efectele cele mai rapide asupra pestelui pentru putere lui de atractie ridicat. Este foarte apreciat de crap, fiind mai subtire de celelalte uleiuri se emulsionaza mai usor: 10 ml. de ulei cu 1.5  ml. de emulsionant. Poate fi folosit in dosaje de 30ml. pana 70 de ml. pe kg. de mix uscat. ULEI DE TON: Este considerat un superb actractor. Este reconoscut de catre crap aproape istantaneu (o idee este de nu arunca ulei de la cutie de tomn, care nu este oricum ulei de ton, de obicei este de seminte si in cazul cel mai bun de masline..dar cu un parfum…). Pentru a fi emulsificat este necesar sa folosim la 10 ml. de ulei  2,5 ml. de emulsificant. Dozajul lui variaza de la 20ml. pana in 40ml. Este un ulei care dezleaga foarte mult..pacat.ULEI DE SOMON: Faimosul ulei si cel mai folosit ! ! ! Are un efect imediat asupra  crapului. Este o baza pentru “bait dip” facut acasa, dar poate fi folosit in cantitate de cateva picaturi pentru a murdari boilesuri noastre care raman in punga de plastic, acest  lucru pentru a indeparta cu mai multe zile proces care aduce la mucegaire. Poate fi folosit in dosajele de 25ml. pana in 60 ml. pe kg. de mix uscat. Se emulsifiaza la 10 ml. de ulei cu nici 1 ml. de emulsifiant. Un ulei usor pe orice sezon de fapt. ULEI DE FICAT DE MERLUCIU: Este un ulei cu un profil aminoacidic foarte bogat si acesibilitate lui este la indemana oricui, este de fapt un produs care se gaseste usor si  foarte ieftin. Si acest find un ulei foarte fin poate fi folosit pentru dipuri facuti a casa. Folosinta lui este sfatuita in procent de 20ml. pana 50 ml. pentru kg. de mix uscat. Se emulsifiasa la 15 ml. de ulei cu 1 ml. de emulsionant.
ULEURI DE CASA: Lipidele folosite de catre crap sunt fondamentale pentru o desvoltare celulara cat mai costanta. Pentru acest lucru daca introducem aceste ulei in boilesurile noastre o sa avem o nada cu carateristice elevate de calitate nutritionala. In toata lumea s-a demonstrat ca aceste uleiuri nu lipsesc din reteta celui  mai experimentat crapar, si, din bucatarie din ingredientelor gospodinelor: sunt chiar la indemana si eficiente, de ce sa nu Ie folosim!!
Dintre toti ii amintim pe  cei mai folositi: ULEI DE MASLINE: “un energetic” pentru crap, trebuie sa fie folosit cu dosaje de maximum 30 de ml. pe kg. de mix uscat pentru a nu compromite rulabilitatea care poate sa devine foarte grea daca sa depasit acest procent. ULEI DE SEMINTE DE FLOARESOARELUI: ulei care nu lipseste in tara si foarte apreciat de crap. Este un ulei mai subtire comparat cu cel de masline, dar nu va lasati pacalit, proprietatile lui de a deslega ne obliga sa-l folosim cu dosaje mici: 20 ml. la un kg. de mix uscat. 
Nu o sa discut pe acest articol despre faimosul  “complex oil” pentru ca de fapt nu sunt numai uleuri dar este un amestec dintre ulei, actractan,dolcifiant si mai la moda..arome pe baza chimica. Aceste complex oil sunt folosite numai pentru dipuri si reidratare. Cred ca un bun complex oil putem sa-l facem a casa folosind produsele cat mai naturale (cat se poate de natural la zilele de astat de fapt ! ! !) si care cu siguranta un muncitor home made are deja a casa . O baza de plecare poate sa fie aceasta: folosinta de uleuri cu consistenta fina cum ar fi cel de somon 10 ml.  amestecate cu melassa 5ml (sau 3 ml. de sweetener)  , un aminoacid lichid 10ml. si 2 lingure de betaina. Ati obtinut un amestec cu o putere de a reidratare si de a crea o senzatie de actractie spre boilesuri voastre. Pentru cine crede ca nu este suficient poate sa adauga  un pic de aroma, pentru acest fel de folosinta (daca este cazul de adauga asa ceva..) sfatuiesc arome pe baza de glicol propilenic, pentru ca se fixeaza mai bine pe boilesuri si nu se spala imediat dupa cateva minute ca aceste sunt introduse intrun mediu agvuatic.  Spor la munca!! si Fir Intins .

Read more »

Posted in: ,,,,

Pescuit Amator si Riguri pentru Crap

17:37 NIKE B. No comments


Pescuit si Riguri pentru Crap .



Pescarul amator trebuie sa invete ce sant alea riguri cu toate ca majoritatea pescarilor se feresc de rigur vom discuta in cele ce urmeaza si vom vedea cum le folosim la pescuitul crapului sportiv .
Desi multi se tem sa foloseasca rigul (sau l-au folosit foarte putin, nu au prins si au dat vina pe acesta pt esec) va asigur ca este cea mai buna forma de prezentare a momelii pentru crap. Chiar daca nu prindeti din prima sau aveti rateuri la intepare nu renuntati ci studiati bine montura pana o faceti cum trebuie.



Pentru a lega un rig bun trebuie sa stiti cateva lucruri:
   firul textil trebuie sa fie cat mai moale, cat mai matasos.
    culoarea sa fie maro inchis sau verde inchis, dupa folosire un fir bun se decoloreaza, folositi un marker pt a-l vopsi pe toata lungimea forfacului.
    distanta intre curbura carligului si momeala sa fie de cca 1 cm (cu mici exceptii).
  rigul trebuie sa iasa de sub matisaj sau de sub varnis in dreptul varfului carligului pt un echilibru foarte bun.
Boilis normal (cu densitate mai mare sau egala cu cea a apei)
Legati un carlig (knotless knot) si lasati rigul (firul din prelungirea tijei) cu circa un cm mai lung decat diametrul boilisului pe care vreti sa-l folositi facandu-i o bucla la capat. Treceti cu ajutorul crosetei o boilis pe fir si in bucla introduceti un stopper, trageti bolliesul pe fir in sus pana langa stopper asa fel incat acesta sa nu poata cadea (unele stopperuri trebuie sa intre chiar in boilis dar nu vi le recomand). Nodul buclei ar trebui sa fie in interiorul boilisului fapt care v-ar ajuta mult ca boilisul sa stea fix pe acest fir.

Boilies flotant clasic .


Se leaga un carlig cu tija lunga, pe firul din prelungirea nodului, inainte de a se face bucla pentru boilis, se introduce pe fir un varnis siliconic care se trage impreuna cu firul pe tija carligului si se face bucla. Cand vreti sa puneti un boilis trageti varnisul spre ochetul carligului si astfel rigul ramane liber, puneti boilisul si trageti varnisul spre curbura carligului in asa fel incat sa blocati boilisul strans langa tija carligului in asa fel incat atunci cand este pus in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de circa 45 de grade.



Boilies flotant legat cu elastic .


Aceasta montura este preferata mea, mi s-a parut mie ca merge mai bine si da putine rateuri. Se gaureste boilisul cu un burghiu (de 3 mm), se trece cu croseta un elastic prin acesta. Se trece carligul prin ochiul format de elastic si se strange. Capetele elasticului se leaga intre ele, nodul format fiind suficient de mare pentru a folosi ca stoper. Boilisul se pozitioneaza in asa fel ca daca punem montura in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de 45 grade.


Porumb .


Montura clasica pe care am vazut-o in toate documentatiile arata ca si montura de boilis numai ca in loc de bilute se pun 2-4 boabe de porumb si apoi un stoper. Am incercat aceasta montura dar mi se pare ca se desira cam usor boabele si am cam avut rateuri.

Porumb in varianta mea .


Boabele de porumb au o pozitie foarte lejera si la orice incercare a pestelui de a le inghiti sau a le scuipa carligul se intoarce cu usurinta si se agata. Practic cu aceasta montura numarul rateurilor este nesemnificativ.
Legati un carlig caruia ii lasati firul de par mai lung decat la boilis (numai prin incercari veti putea determina lungimea optima), gauriti boabele de porumb cu un burghiu (daac este vorba de porumb uscat) si insirati-le pe fir, merg 2 pana la 8 boabe dar aveti grija la marimea carligului, treceti bucla rigului peste varful carligului, peste contra si trageti ultima boaba peste nodul ochiului asa fel incat bucla sa nu poata iesi cu usurinta.

Rig pentru boabe de grau .


Prin ochetul unui carlig treceti 2 fire sintetice foarte subtiri, intindeti-le in lungul tijei si peste ele matisati legatura carligului pana in dreptul varfului, veti avea un carlig cu 4 riguri, faceti cate o bucla pe fiecare firisor (incercati sa fie cat mai egale) si trageti cu croseta maxim 4 boabe de grau pe fiecare apoi treceti-le peste varful carligului (ca la montura 3B) si veti avea un guguloi de boabe care mascheaza foarte bine carligul dar cand un crap il apuca acesta iese foarte usor dintre boabe si isi indeplineste rolul.
Merge foarte bine in apele furajate cu grau.

Rig pentru viermusi .



Pe tija unui carlig de crap matisati un fir mono de 0,08-0,12 mm iar la capatul acestuia legati un carlig de pescuit nr 18 (este mai usor sa faceti operatiunea invers), distanta intre carligul 18 si curbura carligului sa fie de 1-2 cm, pe tija carligului de crap trageti un varnis siliconic, umpleti firul mono cu viermusi pe care-i trageti prin carligul 18 si agatati acest carlig de varnisul de pe tija carligului mare.

Read more »

Posted in: ,,,,

sâmbătă, 26 iunie 2010

Pescuit Sportiv la Stiuca si momeli

16:09 NIKE B. No comments

Pescuit Sportiv la Stiuca si momeli .

Prieteni pescari sportivi astazi vom vedea cum se pescuieste la stiuca si ce momeli folosesc vecini nostri , ar trebui sa le folosim si noi sa le punem in practica .Au niste momeli interesante si chiar mia placut modul de preparare veti vedea ce uleiuri folosesc si ciar un sprei care il da pe momeala de culoarea sangelui pentru a imita un peste ranit Sa dam drumu la filmunete si va urez fir in tins .

Pescuit Sportiv la Stiuca .





















MOMEALA PENTRU STIUCA .




Read more »

Posted in: ,,

Pescuit Amator si Varga momitor

08:43 NIKE B. No comments


Pescuit Amator  si Varga momitor .
  

Prieten pescar amator cand nimic nu merge incearca varga momitor si vei avea rezultate bune la pescuit  .
  Am gasit intr-o revista englezeasca un articol interesant despre o metoda mai putin obisnuita pentru a prinde peste in apele curgatoare, metoda pe care vreau s-o incerc anul acesta. Voi face, in cele ce urmeaza, o mica descriere a metodei inventate de englezul Nick Larkin.



Aceasta metoda este rezultatul obtinut in urma combinarii pescuitului la pluta cu cel de fund, cu momitor, fiind una agresiva, menita sa pacaleasca pesti de dimensiuni mai mari, nu ca sa va aduca o gramada de plevusca. Avand mereu carligul pozitionat pe fundul apei in zona in care, cu fiecare lansare, introduceti nada nu va fi nici un miracol cand pestele de dimensiuni mai mari va aparea. Nu este un pescuit de mare finete, asadar s-ar putea sa va chinuiti sa detectati trasaturile pestilor mici dar cand va aparea un exemplar mai frumos “muscatura” va fi clara.




Sunt doua situatii principale in care aceasta metoda functioneaza, acestea coincid cu perioadele in care pestii de talie mai mare sunt in cautarea hranei.
În perioada in care raurile au debite crescute si cu apa mai tulbure metoda este foarte eficienta pentru ca pestii de talie mai mare se hranesc mai des avand nevoie de mai multa energie pentru a infrunta curenti mai puternici decat in perioadele normale.
Zonele cu multa iarba in timpul verii, cand multe rauri sau canale sunt umplute de vegetatie submersa care este vizibila clar prin apa, face aproape imposibila practicarea pescuitului la fund. În asemenea perioade varga momitor poate functiona cu succes.
Dotarile necesare. O varga de 5-6 m pe care, in ultimele doua tronsoane, introduceti un elastic amortizor nr. 1,2 1,4 (ca si in pescuitul cu rubesiana). În linii mari procesul poate fi descris astfel: se taie cu o pila varful ultimului tronson astfel incat sa se poata lipi o bucsa de teflon corespunzatoare dimensiunii elasticului. Rolul bucsei de teflon este de protejare a elasticul la frecarea cu marginea de carbon sau fibra ce ar duce la ruperea acestuia. Apoi se introduce elasticul prin cele doua tronsoane si se leaga conul opritor, printr-un lat, de capatul dinspre manerul batului, rolul acestuia fiind acela de a bloca unul din capetele elasticului in tronson. Se tensioneaza elasticul astfel incat montura, care va depasi 50g, sa nu permita iesirea acestuia din bat. Rolul elasticului este de a amortiza tensiunile din fir atunci cand pestele este de dimensiuni mai mari sau trage de linie zbatandu-se, tensiuni care, neamortizate, ar putea rupe firul liniei. La final se leaga de elastic un mic dispozitiv din plastic de care se va prinde linia.
Linia este simpla: la un capat al firului principal, de 0,16-0,18 mm, se leaga un vartej cu agrafa. La 6-8 cm deasupra vartejului se face un ochi de care se va prinde un forfac de 40 cm din fir de 0,12-0,-14 mm ce se termina cu un carlig nr. 12-14. Pentru a mentine carligul cu momeala pe fund se aplica deasupra acestuia, la 15-20 cm, o alica de plumb. De agrafa se prinde un naditor de forma plata pentru a nu fi rostogolit de curent. Veti gasi si in magazine cosulete feeder dar pot fi usor confectionate. Deasemenea, este foarte important ca momitorul sa fie lestat cu plumb pentru marirea greutatii. Pe linia principala, in locul plutei se ataseaza un indicator, constand dintr-o bucata de elastic de culoare deschisa, pentru contrast, (galben, de exemplu), cu o lungime de 5 cm si care va avea capetele incastrate in plastic. Înainte de a incastra si cel de al doilea capat al elasticului, se ataseaza pe acesta o margea (rosie) care sa nu culiseze usor. Pe capetele de plastic ale indicatorului se pune cate un varnis. Linia principala se trece prin cele doua varnisuri de la capetele indicatorului lasandu-se o bucla care sa permita intinderea elasticului.
Descrierea metodei. Pescuitul se face tinand permanent firul intins. Înainte de a incepe pescuitul propriu-zis trebuie sa studiati cu atentie fundul apei, aceasta realizandu-se usor inlocuind momitorul cu un plumb prevazut cu un ochet din sirma. Cu ajutorul plumbului, miscand pe verticala indicatorul, puteti determina adancimea exacta a apei. Indicatorul se pozitioneaza cu margeaua in jos, astfel incat aceasta sa se afle putin deasupra apei. Cu aceeasi linie se poate pescui la diferite distante schimband doar unghiul cu apa a firului principal si tinand cont de faptul ca indicatorul trebuie sa fie putin deasupra apei.



Pentru inceput incarcati carligul cu momeala si naditorul cu un amestec de momeala vie - nada si lansati in locul dorit. Asteptati cinci minute dupa care reincarcati momitorul. Operatia se repeta de 4-5 ori pana cand v-ati asigurat ca ati creat un pat de nada. Dupa toate acestea asteaptati pestele. La inceput va fi mai greu sa detectati trasaturile pestilor mai mici, dar cand vor “intra” pestii de talie mai mare veti vedea margeaua disparand in apa, elasticul indicator se va intinde doar atat cat ii va permite bucla de pe linia principala dupa care pestele se va intepa. Daca este vorba de un peste mai mare atunci elasticul din varga va va ajuta sa obositi pestele fara sa rupeti firul. Pentru ca elasticul din varga sa lucreze la intreaga lui capacitate fara a se rupe, va recomand sa aplicati pe suprafata lui putin spray siliconic. Pentru a nu pierde timp pe malul apei realizati cateva linii de rezerva pe care, fara momitor, le puteti pastra pe plioare. Nu uitati ca aceasta metoda presupune rabdare tocmai datorita faptului ca pestii vizati sunt de talie mai mare.
În speranta ca v-am dat noi idei de abordare a pescuitului va salut si fir intins ,
Read more »

Posted in: ,,

Pescuit Amator la Salau cu rima serpeasca

07:18 NIKE B. No comments

 Pescuit Amator la Salau cu rima serpeasca .

Pescuitul la salau se inparte in mai multe metode de pescuit : voblere, pestisor viu, bucatica de pestisor , rama etc , este un peste rapitor si trebuie sai acordam o atentie deosebita si un meniu diversificat de momeli si nade .
Astazi vom dicuta despre pescuitul amator la salau , vom invata in cele ce urmeaza cum pescuim la salau cu rama serpeasca .



Rama rosie serpeasca


Isi poarta numele datorita dimensiunilor sale (este mai lunga decat rama rosie). Are coloritul putin diferit, tinde spre maro. Este foarte vioaie, are acelasi habitat cu rama neagra de mal.
Este apreciata in mod special de speciile mici de Cyprinidae dar nu o refuza nici rapitorii.
Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si rima serpeasca. Deoarece tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul articolului Pescuitul stiucii, aceasta fiind valabila si pentru salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca.



1.    Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind cresc apele;
2.    Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind varga care trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din barca, cu o actiune de 10-30 g;
3.    Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350-400 g, prevazuta cu circa 200 m nylon fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/ tura. Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este recomandabila o mulineta cu cit mai multi rulmenti, bine echilibrata;
4.    Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si 30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr. 6 sau 8 (functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-agrafa nr. 2. Plumbajul va consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima forfacul si a fixa un cirlig simplu nr. 4-8 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un fir de cupru pe ochetele acului si treceti firul prin rima pentru a o rigidiza;

5.    Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde firul intre virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos);
6.    Animatia se compune dintr-o succesiune de trageri delicate intrerupte de oprire si de tremuraturi. Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este corect inserata in triplu sau acul cu sirma de cupru, ea executa un dans de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;
7.    Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare pe fundul apei. Acesta, in general, se manifesta brutal printr-o tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca, prin aceasta tehnica de pescuit, prada poate fi apreciabila;
8.    Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii arbori cazuti, gropanele etc.;
9.    In lacuri si iazuri salaul se poate gasi oriunde; prospectarea metodica este importanta. La nevoie intrebati pescarii care cunosc topologia apei mai bine ca oricine;
10.    In riuri exista locuri privilegiate: prundisuri, funduri nisipoase, in aval de stilpii podurilor, linga malurile abrupte.

Read more »

Posted in: ,,,,

vineri, 25 iunie 2010

Pescuit Sportiv si Momitoarele Feeder

16:12 NIKE B. No comments

Pescuit Sportiv si Momitoarele .

Prieteni pescarii amatori si sportivi astazi vom vorbi despre momitore necesare pescuitului , pentru a avea rezultate bune la pescuit trebuie sa momim locul si atunci ca sa venim in ajutorul pescarului sau gandit sa inventeze momitorul . Metode de nadit sant mai multe cum ar fi : cu barca , cu lanseta , cu prastia cu racheta , cu barcuta etc .Noi vom vorbi in cele ce urmeaza despre o tehnica de momit utila pescuitului si anume
despre momitoarele feeder , vom discuta si vom descrie aceste momitoare .


Folosirea momitoarelor este recomandata in pescuitul fiecarei specii de pesti pasnici, in special pentru lanseurile lungi. Metoda feeder reprezinta pescuitul cu echipamente sensibile la distante mari, momitoarele feeder sunt usoare, marimea medie fiind de 15 - 35g dar exista si pana la dimensiunea de 80g, pentru utilizare in ape curgatoare. Incarcatura clasica pentru aceste cosulete este o nada fina cu amestec de viermuti sau pinki ( larva unei alte specii de musca, pinki fiind mai mic si mai solid decat viermusul, cel mai este gasit de culoare rosie).

Momitoarele Feeder se grupeaza in doua categorii, putand vorbi astfel de momitoare inchise sau deschise, ambele putand fi folosite atat pe ape curgatoare cat si pe lacuri. Momitoarele deschise, dupa ce le-am umplut cu nada dorita, in combinatie cu seminte de canepa, larve si altele vor primi cate un dop de pamant pe ambele parti, regland astfel greutea cosului incarcat dupa actiunea lansetei si totodata, prin dizolvarea acestor dopuri, golirea continutului este mai rapida. Golirea continutului poate fi accelerata daca, dupa cateva minute dupa ce cosul s-a asezat pe fundul apei, tragem hotarat de fir miscand astfel cosul din loc (dar cu atentie sa nu zmucim prea tare pentru ca ne putem trezi cu carligul la cativa metri de locul momit). Unele cosuri sunt dotate cu lamele de plumb, care pot fi schimbate coform greutatii dorite.



Cosurile inchise elibereaza uniform nada cu care au fost umplute, asigurand o momire eficienta chiar si pentru un timp mai indelungat. La aceste modele putem folosi o cantitate mai mare de arome sau atractanti ( aromele lichide PROFI) pentru ca nada nu va fi eliberata dintr-o data ci, datorita curentilor din apa, se va goli aproape uniform prin gaurile cosului.




Momitoarele feeder pot fi montate fix, la capatul firului principal, sau culisante, intre doua blocaje. Alegerea greutatii ideale depinde de distanta la care dorim sa pescuim precum si de curenti, daca este vorba de o apa curgatoare. In ultimul caz sensibilitatea metodei, adica grosimea firului ales este esentiala pentru ca putem tine cosul si astfel toata montura neschimbata folosind momitor de 40g cu un fir de 0,25 sau vom reusi aceeasi performanta si cu un cos de 20g daca grosimea firului folosit este doar de 0,18.


Pentru sesizarea trasaturii putem folosi bambine usoare, dar ne putem orienta si dupa miscarea varfului, lansetele feeder fiind special concepute pentru aceasta metoda.

Read more »

Posted in: ,,,

joi, 24 iunie 2010

Pescuit Amator la Musca si Tehnici de aruncare

18:36 NIKE B. No comments

Pescuit Amator la Musca artificiala - Aruncarea rostogolita .

Prieteni pescari a sosit timpul sa vorbim despre 2 tehnici de aruncare la pescuitul cu musca artificiala , vom descrie in cele ce urmeaza despre doua tehnici de aruncare : aruncarea rostogolita si aruncarea simpla .
Cele mai multe dintre raurile noastre de munte au malurile pline de arbori, arbusti, astfel incat, chiar daca intram in apa nu avem loc suficient in spate pentru a lansa mustele printr-o lansare simpla, inainte-inapoi. Aceasta aruncare ne permite insa sa lansam mustele chiar si in astfel de conditii. Etapele acestei aruncari sunt urmatoarele:


1. Pescarul tine lanseta in fata, paralel cu apa, cu firul intins pe apa, in fata sa, pe o lungime de 6-7 metri.
2. Lanseta se ridica pana aproape de verticala, ridicandu-se astfel si o parte din firul aflat pe apa. Ridicarea se face ca la inteparea unui peste cu undita, din cotul mainii drepte. La sfarsitul miscarii varful lansetei se afla in dreptul urechii stangi.
3. Aducem lanseta in dreapta noastra, printr-o miscare circulara, astfel incat varful ei sa descrie un semicerc cu deschiderea in fata noastra.
4. Acesta miscare este continuata spre inainte, fiind oprita in dreptul orei 10. Snurul va urma miscarea circulara a lansetei, iar la oprirea acesteia se va rostogoli spre inainte.



Exersati acesta aruncare mai intai pe un mal lipsit de vegetatie. Nu va recomand sa incercati pe iarba deoarece reusita lansarii depinde in foarte mare masura de suprafata.   

Pescuit Amator la Musca artificiala - Aruncarea simpla .


Este o aruncare de baza pentru un muscar, prima cu care ar trebui sa inceapa.Etapele acestei aruncari sunt urmatoarele:
Pescarul tine lanseta in fata, paralel cu apa, cu firul intins pe apa, in fata sa, pe o lungime de 4-5 metri.
Lanseta se ridica pana la pozitia orei 2, ridicandu-se astfel si firul de pe apa.


Dupa ce tot firul a ajuns in aer, imprimam o miscare brusca spre inainte a lansetei, pana la pozitia orei 10. Miscarea trebuie sa semene cu una de biciuire.

Aveti grija ca firul sa nu atinga nimic in spate. Este bine sa exersati acesta aruncare mai intai pe iarba.
Read more »

Posted in: ,,

Pescuit Sportiv la Somn

17:54 NIKE B. No comments


Tehnica de Pescuit Sportiv la Somn .

Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste in jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt de-a dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani exemplare de somn ce depasesc 45 kg. O astfel de captura record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti, captura care a castigat trofeul Carligul de Aur acum cativa ani.




Cea mai importanta captura (la pescuit sportiv) se pare ca provine tot din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor comunei Fundeni, balta are in prezent exemplare foarte mari de somn, unele care ar putea depasi 80-90 kg. Pe inserate, cand localnicii vin pe malul baltii sa-si cheme orataniile (rate si gaste) de pe luciul apei, multi au asistat la adevarate vanatori duse de monstrii adancurilor care faceau sa dipara uneori 2-3 rate in cateva clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor. Marele avantaj al acestor monstri il constituie stufurile plutitoare din aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in campaniile de recoltare a pestelui.

Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00. Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am vazut constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de greutate, care au dat rezultate remarcabile la ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de constructie speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta este conectat la un generator elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz).



Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 04. - 0.6 mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt aspect interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se baga in namol luand forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare pestele scotandu-l din namol fara mult efort.

Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn.

In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare).

Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada de inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta pana la 60 de exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5- 12 kg/buc..

Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit. Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta trage hotarat.

Read more »

Posted in: ,,,

Pescuit Sportiv la Scobar

16:41 NIKE B. No comments

 Pescuit Sportiv la Scobar pe rau .

Scobarului ii plac apele curgatoare a caror viteza este de aproximativ 0,7-1 m/s, oxigenate in proportie de 5-6 cm3/l si cu o salinitaite de 0,12-0,15 g/litru. Temperatura acestor ape rar se ridica deasupra valorii de 18-19?C in timpul verii. Scobarul se simte bine in raurile limpezi, nepoluate, in albiile carora pietrele sunt acoperite de alge verzi. In asemenea rauri, 65-70% din populatia piscicola este alcatuita din scobari, valoare ce se ridica uneori chiar pana la un procent de 82-96%. Astfel, de exemplu in Mures, in portiunea dintre Deda si Toplita, scobarul alcatuieste 95% din populatia ihtiologica totala a zonei.



Scobarul este un peste pasnic, supranumit de aceea si "mielul apelor". De obicei inoata pe fundul albiei raului, mai ales in locurile unde apele repezi intalnesc curenti mai lenesi, stand uneori in carduri si pe la vaduri, inoata in apele din imediata apropiere a digurilor, prin portiunea din vecinatatea unor lucrari hidrotehnice, unde curentii nu sunt prea puternici. Placandu-i colectivitatea, si in aceste locuri poate fi observat in carduri.
Principala hrana a scobarului o alcatuiesc algele verzi de pe pietre (perifiton), de pe picioarele podurilor si ale altor constructii din apa, pe care le suge, le "paste" cu mare migala. Urmele gurii sale se pot observa pe obiectele de pe care a cules verdeata. Consuma cu placere insectele si larvele lor care traiesc in apa. Supozitia cum ca scobarul ar consuma icrele lostritei si ca urmare numarul acestor pesti valorosi ar fi scazut din aceasta cauza este nefondata, intrucat in locurile unde lostritele isi depun icrele nu traiesc scobari, in timp ce in locurile unde exista scobari, lostrita nu-si depune niciodata icrele.
Scobarul ajunge la maturitatea sexuala in cel de-al treilea sau al patrulea an de viata. Perioada depunerii icrelor incepe de regula la 20 aprilie si tine pe toata durata lunii mai. Temperatura apei atinge in aceste saptamani 8-12?C, valoare la care scobarii se aduna in grupuri si incep migrarea spre locurile din amonte de depunere a icrelor. O femela depune 12000-40000 boabe de icre, in cazuri foarte rare 52000. Diametrul lor este de 1,8-2 mm, culoarea galbena, usor stravezie.
Carnea scobarului, desi are multe oase, este gustoasa. Odata scos din rau, pe timp de vara, carnea lui se altereaza repede, motiv pentru care trebuie preparat indata.



Pescuitul  la Scobar .

In martie se poate merge deja la pescuit de scobar. Daca apa este limpede si nu prea adanca, de pe malul inalt al raului li se vad flancurile sclipitoare in timp ce pasc algele de pe pietre. Mai tarziu, spre sfarsitul lunii aprilie, stand pe malul raului pe timp de noapte, se aude clipocitul apei produs de scobarul care, aventurandu-se in locurile mai putin adanci ale raului, in vaduri, "se scalda" printre pietre sau cum se mai spune "fierbe apa". Aceasta activitate este semnul ca scobarii se pregatesc condusi de instinctul perpetuarii speciei de reproducere.
Pescuirea scobarului este admisa in afara de perioada in care se reproduce in tot cursul anului si trebuie sa mentionam ca se prinde regulat si in timpul iernii, in vederea pescuitului se utilizeaza undite de 2,70-2,90 m, uneori chiar mai lungi, in special atunci cand pescarul doreste sa stea la mal. De mare folos sunt cizmele lungi de cauciuc, cu care se poate intra in rau cat mai aproape de locurile preferate ale acestui peste. Scobarul se pescuieste cu maximum de randament vara si toamna, mai ales daca locul respectiv a fost presarat in prealabil cu rame sau viermi.
Se utilizeaza nailon de 0,20, cel mult de 0,25, pentru ca muscatura scobarului nu este prea energica si nici talia nu necesita un fir cu rezistenta mai mare. Carligul potrivit este de 11-12, cu coada putin mai lunga si cu capatul superior plat sau terminat in inel. Nu se foloseste in nici un caz carlig mai mare de numarul 9. Ca momeli se intrebuinteaza o gama foarte larga din cele naturale: rama rosie, viermii de faina, viermusii de carne, diferite muste, larve de insecte, precum si bucati de branza, sange coagulat, mazare verde sau boabe fierte de grau ori de porumb.
Pentru a pescui de pe mal (la 5-8 m de locul unde stau scobarii) se utilizeaza pluta de grosimea unui creion, iar adancimea se regleaza astfel incat carligul prevazut cu momeala sa fie dus de curenti in imediata apropiere a albiei; alica cea mai de jos nu se fixeaza la mai putin de 15-20 cm de carlig. De asemenea, este necesar ca firul sa fie reglat de asa maniera incat pluta sa permita miscarea carligului cu 1-2 cm deasupra albiei, iar plumbul sau alicele folosite ca greutate sa nu mature pietrele; in caz contrar se pierde mult din sensibilitate, cu riscul ca pescarul sa nu observe cand pestele a muscat. Carligul prevazut cu nada se lasa sa pluteasca la distanta mare, urmarind ca nailonul sa fie totdeauna intins intre pluta si capatul unditei. Daca grupul de scobari se afla la distante mai mari de mal, se poate utiliza metoda "maturarii". Pentru aplicarea acestei metode, undita trebuie sa fie mai solida, firul mai gros si plumbul mai greu decat in cazul precedent. Carligul prevazut cu momeala este lasat sa fie dus de rau, pescarul tinand nailonul cu mana pentru a simti mai bine muscatura scobarului. De indata ce pestele a inghitit carligul (uneori nu-l inghite imediat, ci "?l gusta" la inceput), nu i se mai da drumul. Se asteapta cateva secunde si se agata carligul cu o miscare hotarata, dar nu prea puternica.
Odata descoperit locul unde se afla grupul de scobari, se pot prinde si 3 kg intr-o ora.
Lungimea minima admisa la pescuit: 20 cm.
Read more »

Posted in: ,,

Pescuit Sportiv la Mreana

16:26 NIKE B. No comments

Pescuit Sportiv la Mreana .

Mreana are un corp relativ mare. Lungimea obisnuita este de 40-60 cm, iar greutatea medie de 0,8-1 kg, intalnim insa adeseori si exemplare cu o lungime de 70-80 cm, a caror greutate atinge 2-4 kg. Exemplarele de 5-6 kg sunt mult mai rare, desi in Dunare s-a prins mreana de 10 si chiar de 12 kg.




Biologiea mrenei .

Mreana traieste in apele din zona medie a raurilor, zona care se situeaza de obicei in regiunile de deal strabatute de acestea. In zona amintita, albia raurilor este de regula tare, viteza de curgere a apei nu depaseste 1,5-2 m/s, iar adancimea variaza intre 0,5 si 2 metri. Continutul in oxigen dizolvat este de 4-5 cm3/l si salinitatea de 0,12-0,15 g/l. Iarna, aceste ape ingheata, in timp ce vara se incalzesc pana la 20-22?C; in zilele toride, temperatura apei, la amiaza, poate depasi pe unele portiuni chiar si aceste valori. In tara noastra, zona de habitat a mrenei se extinde pe lungi portiuni ale raurilor Mures, Olt, Somes, Tarnave, Arges, Siret si Prut.
Mreana prefera ca loc de trai acele portiuni ale raului in care viteza curentilor este relativ mare, iar albia este alcatuita din pietre si pietris, unde, in adanciturile formate de vartejuri sau la adapostul pietrelor mai mari, poate gasi loc de refugiu si de panda in timpul zilei. Ii plac locurile in care canalele cu ape reziduale se varsa in rau, precum si bancurile de nisip formate de caderile de apa care au luat nastere ca urmare a diferitelor lucrari hidrotehnice; in adanciturile acestora se strange multa hrana, prin care ea scurma in voie. Ii plac de asemenea adanciturile malurilor, sapate de curentii apei, gropile, in care se ascunde adeseori in timpul zilei; ea paraseste aceste ascunzatori cand se insereaza sau peste noapte. Fiind o buna inotatoare, ea parcurge zilnic distante relativ mari in cautarea hranei. Exemplarele mai tinere se deplaseaza in grupuri, spre deosebire de cele mature.
Mreana nu este un peste de prada. Se hraneste in principal cu larvele de insecte, ramele, melcii si unele crustacee mici care traiesc pe fundul apei. Consuma deci aproape numai hrana de origine animala, dar nu-i displac nici resturile vegetale de pe fundul raului, intrate in descompunere, devorand uneori chiar si icrele depuse de alti pesti pe albia raului. "Gusta" aproape tot ceea ce curentii ii aduc in cale, folosindu-se pentru aceasta de gura dispusa inferior, precum si de perechile de mustati alaturate.
Maturitatea sexuala a acestui peste se situeaza la varsta de 3-4 ani, mai rar la 5 ani. Masculii devin maturi din punct de vedere sexual mai devreme decat femelele, care depun primele icre, de obicei, la varsta de 4 ani. Perioada de reproducere, in sudul tarii, are loc in luna mai si mai tarziu iunie-iulie in Moldova si Transilvania. Conform rezultatelor unor cercetari desfasurate ani de-a randul, in Somes, Olt si Tarnava Mare mreana se reproduce in iunie, in Niraj, Cormos si Raul Negru intre 20 iunie si 25 iulie, in timp ce pe portiunea dintre Rastolnita si Deda Muresului, perioada reproducerii corespunde primelor zile ale iunii august, in schimb, pe cursul inferior al Siretului, unde clima este de obicei mai calda, mreana depune icrele inca din luna mai. In functie de greutatea corporala, o femela depune 5000-12000 de boabe de icre de culoare galben-portocalie, cu un diametru de 2,2-2,5 mm. Icrele sunt putin lipicioase, fixindu-se astfel usor pe pietrele sau pietrisul care acopera albia raului. Icrele de mreana nu sunt comestibile, prezentand un anumit grad de toxicitate. Consumul lor poate provoca dureri de cap, greturi si diaree. Carnea mrenei este gustoasa, desi mai ales cea a exemplarelor mai tinere are destul de multe oase.

Pescuitul sportiv la mreana .



Pescuitul sportiv al mrenei incepe inca de la sfarsitul lunii aprilie, in lunile de vara se pescuieste eficient in apele putin opace, nu prea curate. Perioada de varf a pescuitului mrenei o constituie lunile septembrie-octombrie, cand aceasta se hraneste mai abundent si este mai putin precauta. In cazul unor rauri stravezii, limpezi, mreana se intretine in portiunile mai adanci, dar pescarul trebuie sa aiba grija sa nu-si tradeze prezenta, intrucat pestele vede foarte bine, si chiar si la cea mai mica miscare brusca sau la umbra care cade pe luciul apei se sperie si paraseste rapid locul, inotand cu miscari viguroase aproape de fundul apei. Si auzul mrenei este foarte fin, permitandu-i sa detecteze imediat zgomotul pasilor sau alte zgomote neobisnuite lucru de care de asemenea trebuie sa se tina seama. Sa ne oprim deci, daca este posibil, cu 10-12 m mai sus de locul unde dorim sa pescuim, pentru ca pestele sa nu fie avertizat de prezenta noastra. Se poate utiliza cu eficienta si metoda nadirii prealabile a mrenei, aruncand bucati de branza sau de cas cu aroma puternica, facut cocoloase, in portiunile mai adinci din spatele stavilarelor de piatra. Se utilizeaza in acest scop si bucati de mamaliga, in care se pune putina branza topita.
Mreana trebuie cautata in portiunile de apa mai linistite de dupa picioarele de pod sau in spatele altor obstacole in calea undelor; de obicei o vom gasi aici, scurmand albia raului. Pentru pescuitul mrenei utilizam o undita mai solida, lunga de 2,4-3 m si o mulineta. In locurile cu multe obstacole subacvatice se foloseste guta de 0,40, iar in zone mai degajate chiar de 0,45-0,60, intrucat mreana se apara cu inversunare, iar nailonul trebuie sa corespunda taliei mari a pestelui si rigiditatii unditei. Cel mai potrivit carlig este numarul 4-8. Daca se utilizeaza rama sau mate de pasari domestice, momeala se fixeaza pe carlig de 4-6, in timp ce bucatile de branza, coaja de paine, cocoloasele de mamaliga cu branza topita se pun pe carlige de 6-8. Broastele mici, greierii, lacustele sau bucatile mici de peste trebuie fixate intotdeauna pe carlige 5-8.
Mreana se poate pescui prin doua metode: cu pluta si cu plumbul de fund. In cazul utilizarii plutei, undita trebuie sa fie destul de rigida si lunga pentru ca sa poata fi condusa si in portiunile mai adanci din mijlocul raului. Pluta trebuie sa fie usoara, dar destul de mare pentru a sustine carligui prevazut cu nada in imediata apropiere a albiei, iar plumbul de 8-10 g. Carligul se arunca in apa la o distanta mai mare, astfel incat curentii apei sa il duca apoi sub apa in portiunea in care dorim sa pescuim. Guta se tine intotdeauna intinsa (mai ales in cazul unor ape repezi), pentru a sesiza din prima clipa muscatura energica a pestelui si a agata carligui imediat. In locul in care s-a prins o mreana, merita sa se mai faca o incercare. Este bine sa se examineze din cand in cand starea momelii de pe carlig, pentru ca mai ales branza si mamaliga se "topesc" repede in apa.
Pentru pescuitul cu plumb tarat pe albia raului nu se utilizeaza pluta. Se leaga la capatul firului un plumb de o marime corespunzatoare vitezei de curgere a apei, astfel incat carligul prevazut cu momeala sa fie tarat incet pe albia raului. Cel de-al doilea carlig, legat pe o struna separata, se fixeaza deasupra plumbului. Aceste unelte sunt utilizabile mai ales in locurile lipsite de obstacole pe fundul apei. Pescarii sportivi obisnuiesc sa fixeze cate o momeala diferita pe cele doua carlige, incercand sa-si sporeasca astfel sansele de reusita. Daca una dintre momeli se umezeste si cade, cea de-a doua ramane in continuare.
Mreana este unul dintre pestii cu cea mai mare putere de lupta. Dupa ce a fost agatata in carlig, inoata intotdeauna impotriva sensului de curgere a apei si se impotriveste tentativelor de a o ridica in straturile superioare ale apei raului. Batand puternic apa cu coada si zvacnind energic din tot corpul, se straduieste sa intre printre pietrele mai mari sau printre diferite alte obstacole din albie. Daca pestele agatat incearca sa fuga, se da drumul gutei pentru ca s-o traga dupa el. In cursul obosirii, pestele trebuie tras treptat in straturile superioare ale apei, spre a evita ruperea firului in caz ca acesta s-ar refugia printre pietre mai ascutite. In timpul obosirii, pestele se opreste adesea la fund, de parca doreste sa obtina o pauza. Pescarul nu trebuie sa se lase inselat, intrucat in scurt timp pestele reia lupta cu forte noi. Odata ce a aparut la suprafata apei si pare sa se odihneasca, culcat pe o parte, poate fi provocat la continuarea luptei printr-o miscare usoara din varful unditei. Pestele reactioneaza imediat daca nu este complet epuizat. Cand se observa insa ca mai are suficienta forta, nu trebuie
facuta incercarea de a-l prinde cu minciogul, intrucat cu o smucitura brusca, neasteptata el poate rupe guta, disparand in apa impreuna cu carligul. Exemplarele mici trebuie redate libertatii dupa ce li s-a desprins cu atentie carligul din gura. In sfarsit, este necesar sa se urmareasca in permanenta undita asezata la mal, intrucat s-au semnalat numeroase cazuri cand o mreana de talie mai mare a "furat" carligul si impreuna cu el, undita lasata nesupravegheata pe mal.
Lungimea minima admisa la pescuit: 27 cm.


Read more »

Posted in: ,,,

Pescuit Sportiv la Clean

15:48 NIKE B. No comments

Biologiea Cleanului .

Spatiul de viata preferat al cleanului il constituie raurile colinare, cu apa limpede si cursul relativ rapid. Incepand cu zonele caracteristice lipanului si scobarului si pana la Dunare, el se gaseste in aproape toate apele, desi nu este prezent nicaieri in numar mare. In raurile de munte inoata uneori pana la mari altitudini, chiar pana la 1000 m. Mai rar poate fi intalnit si in unele lacuri cu curgere lenta, ca de exemplu in lacurile de acumulare de la Bicaz, Vidraru, Sadu, Bezid etc. Locurile preferate sunt zonele dintre dealuri ale raurilor limpezi, cu cursul relativ rapid.

Locurile de ascunzis ale cleanului sunt bine cunoscute de catre pescarii sportivi. Sub malurile spalate, lnga radacinile copacilor afundate in rau, cleanul sta la panda, dar se si poate ascunde la nevoie. Ii plac adancurile sapate de curenti in albia raului, dar cauta si vartejurile din preajma picioarelor de pod sau a altor obstacole din calea apei, unde curentii ii pot aduce mai multa hrana. Se adaposteste si in acele portiuni ale malului unde crengile copacilor sau ale tufelor se apleaca peste luciul apei, la umbra carora se poate face nevazut, precum si in locurile unde apa raului este mai putin adanca si unde cresc fire razlete de papura sau trestie, care-i permit, de asemenea, sa stea ascuns in asteptarea hranei. In anotimpul cald, cand nu bate vantul, iar soarele straluceste, cleanul, adunat in grupuri mai mari sau mai mici, se aventureaza uneori chiar in imediata vecinatate a suprafetei apei, in cautarea hranei. In aceste cazuri isi tradeaza cateodata prezenta prin mici sarituri deasupra apei in raurile cu viteza de curgere mai rapida.
Cleanul este un peste foarte precaut si fricos. In zilele innorate, cu vant, el se mentine la 1-1,5 m de suprafata apei, iar odata cu apropierea sezonului rece se retrage la adancimi din ce in ce mai mari. Toamna tarziu sau iarna cauta locurile de intalnire a curentilor repezi cu cei mai domoli sau vartejurile, lucru explicabil prin faptul ca cleanul se hraneste si iarna (desi are pofta mai redusa), iar in aceste locuri poate gasi mai multa hrana.
Cartile de specialitate descriu cleanul ca pe un peste pasnic, ceea ce este aproape adevarat; doar exemplarele mai batrane se napustesc asupra pestilor mai mici sau a mustelor artificiale, a broastelor si a altor momeli oferite de pescarii sportivi, ca si cum ar fi rapitoare. Sare asupra victimei din locul de panda, intocmai ca stiuca sau salaul. Cleanul este considerat pe buna dreptate omnivor, de vreme ce hrana sa se compune in egala masura din materii vegetale si animale, in primul rand mananca larvele din apa ale insectelor, viermi, insecte cazute in apa, lastarele tinere ale plantelor acvatice, pesti mici, dar si fructele mici cazute in apa sau chiar soarecii imprudenti.
Cleanul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani, dar unii masculi sunt apti pentru reproducere si la 2 ani. Perioada de depunere a icrelor este diferita in apele din tara noastra, si anume in lunile mai-iunie in regiunile sudice si in iunie-iulie in partile nordice ale Moldovei si in Transilvania. Daca vara este mai rece, perioada se poate prelungi si in luna august. O femela depune 80000-200000 de icre, uneori chiar peste 300000. Boabele de icre, au un diametru de 1,3-1,5 mm, sunt galbui si lipicioase, fixandu-se astfel imediat dupa fecundare de pietrele, mai rar de plantele aflate pe fundul raului. Cleanul se dezvolta destul de rapid, la varsta de 4-5 luni ajungand chiar la lungimi de 10-12 cm. Puietul se intretine in grupuri, insa exemplarele mai mari, si mai ales cele mai batrane, sunt solitare. Carnea sa alba este gustoasa, desi are multe oase, fapt pentru care exemplarele mai mari sunt mai cautate.

Pescuitul sportiv la Clean .

Cleanul constituie pestele "scoala" pentru pescarii sportivi incepatori, cu atat mai mult cu cat pescuitul sau ofera prilejul de a folosi aproape toate metodele. Satisfactiile oferite de pescuitul cleanului provin mai ales din dificultatea cu care se prinde, mai putin din aceea de a-l obosi.




Acest peste poate fi prins prin metoda de pescuit pe fund, cu plumbul; prin nadirea locului de pescuit sau cu pluta; cu lingura, voblerul sau cu musca artificiala, dupa preferinte sau dupa posibilitati in ceea ce priveste echipamentul. Cei neexperimentati in pescuitul pastravului sau al lipanului cu musca artificiala isi pot insusi aceasta metoda aplicand-o la pescuitul cleanului.
Dupa o vorba a pescarilor sportivi, cleanul are cate un ochi pe fiecare solz. Caracterizarea se potriveste de minune, intrucat cleanul este intr-adevar un peste foarte atent, vede bine, observand chiar si cele mai mici miscari de pe mal. De indata ce umbra unei crengi leganate de vant sau cea a pescarului s-a abatut asupra raului, cleanul se da la fund. Este de ajuns ca un mic nor sa acopere soarele, si pestele se indreapta speriat catre fundul apei, pentru a reveni la suprafata dupa ce norul a trecut. Mai mult, din trepidatiile malului sau ale suprafetei apei poate detecta si zgomotele. In concluzie, ne vom apropia cu mare precautie de rau si vom merge intotdeauna in sensul invers curgerii apei, folosind camuflajul oferit de tufele si copacii de pe mal, daca nu vrem sa ne intoarcem acasa cu traista goala. Pentru mai multa siguranta, unii pescari isi arunca carligul in apa din pozitia culcat pe malul raului. Exemplarele mai tinere inoata in grupuri si, cand unul dintre ei a detectat vreun pericol, dispar cu totii in rastimp de cateva secunde. Exemplarele mai mari sunt solitare (nu traiesc in card) si in caz ca am reusit sa prindem unul, putem spera sa mai prindem si altele in acelasi loc. S-a intamplat adesea ca pescarul amator experimentat sa prinda toate exemplarele mai mari din zona respectiva, desi, la randul lor, erau la fel de experimentate si viclene.
Pescuitul cleanului incepe la sfirsitul lui martie sau la inceputul lui aprilie, deci odata cu venirea zilelelor mai calde. Experienta a aratat ca pescuitul lui este mai putin eficient in iunie, rezultatele sunt diferite in lunile toride de vara, in timp ce randamentul maxim poate fi obtinut din septembrie si pana in octombrie. Cleanul este un peste cu un apetit foarte bun, aproape hraparet. Fiind omnivor, ramele, insectele cazute in apa, larvele, pestisorii mai mici, fructele mici de padure, broastele, soarecii cazuti in rau etc. constituie momeli potrivite, intrucat figureaza pe "lista de bucate" a cleanului. In plus, se mai pot utiliza ca nada branzeturi cu aroma tare, bucati de slanina, carne prajita, mamaliga, cocoloase de aluat, carne cruda, sange coagulat, lacuste, cozi de raci, intestine de pasare, paste fainoase fierte, diverse resturi menajere, bucati de fructe etc. La pescuitul cleanului, nadirea prealabila a locului de pescuit este de mare importanta, lucru ce se realizeaza prin aruncarea unor cantitati abundente de nada in locul respectiv cu una-doua zile inainte de pescuit. Unii pescari fac acest lucru chiar cu mai multe zile inainte. Foarte eficient pentru nadirea locului este, in primul rand, sangele coagulat, intrucat, odata dizolvat in apa, atrage chiar si exemplarele de clean aflate la distanta, sporind sansele pescarului.
Cleanul hraparet musca atat la nada oferita la suprafata raului, cat si la carligul prevazut cu momeala si miscat in apropierea albiei. Pescarii inventivi isi bazeaza diversele metode de pescuit tocmai pe aceasta caracteristica a pestelui.
La pescuitul cleanului cu pluta se folosesc unelte usoare, pluta nu prea mare sau prea grea. Guta potrivita este de 0,20-0,25, forfahul de 0,15-0,18; cand se utilizeaza rama ca momeala, carligul trebuie sa fie de 5-6; la momeala din fructe (pruna, cireasa, capsuna sau fructe de padure) se foloseste carlig de 6-8, la pestisori mici de 3-5, in timp ce mustele artificiale speciale pentru clean se fixeaza pe carlige de 8-10. Fixarea nadelor din fructe necesita experienta; de regula, acestea se perforeaza intai cu un ac, iar prin orificiu se introduce mai intai forfahul si o parte din carlig, astfel ca fructul sa se mentina in curbura carligului, iar varful acestuia sa fie putin acoperit de coaja fructului. Lacustele nu se inteapa prin carlig, ci se leaga de acesta cu un fir de matase brun sau verde, astfel incat capul insectei sa fie in apropierea curburii carligului, cu membrele libere spre a le putea misca, si pe cat posibil sa ramana cat mai mult timp vie. Miscarile ei in apa atrag mai mult cleanul. Pe forfah se aplica 1-2 alice, la o distanta de 20-25 cm deasupra carligului. Daca momeala este mai mare si mai grea, se utilizeaza si o pluta mai mare. In nici un caz nu se lasa carligul culcat pe fundul raului, ci se misca prin apa de jos in sus si invers, cu miscari lente. Cand plutirea carligului nu mai poate fi asigurata, este bine sa fie lasat cateva clipe in apa, pentru ca de multe ori cleanul musca chiar atunci.
Fiind un peste foarte atent si precaut, muscatura cleanului nu este prea energica. De aceea este necesara o oarecare experienta pentru a aprecia momentul cel mai potrivit spre a intepa carligul. Cleanul intepat se apara cu darzenie, dar cedeaza destul de repede daca pescarul se pricepe sa-l oboseasca. Obosirea exemplarelor de 1,5-2 kg ofera intr-adevar mari satisfactii. Cleanul deja obosit poate fi condus spre mal, in directia minciogului, fara dificultate.
Pescuitul fara pluta, cu plumb legat la capatul firului, se practica in acele locuri unde vegetatia de pe mal stanjeneste aruncarea. Se foloseste o undita rigida, nailon de 0,20-0,25, cu forfah de 0,18-0,20. Daca tinem firul printre degete, vom simti mai lesne muscatura pestelui.
Pescuitul cu plumbul pe fund se utilizeaza mai ales in zilele de sfirsit de vara si de toamna, cand cleanul se intretine in apele mai adanci ale raului. Intregul echipament trebuie sa fie mai rezistent decat in cazul pescuitului cu metoda precedenta, la fel si firul, care trebuie sa fie de 0,35-0,40 (cu forfah de 0,25-0,30). De asemenea, plumbul fix sau flotant va fi mai greu, pentru a putea trage carligul nadit la fund si a impiedica curentii sa il poarte prea repede. Momeala poate fi naturala (insecte mai mari, rame etc.) sau preparata dintr-un aliment (cas, aluat, cocoloase din paine, faina etc.). In cazul utilizarii metodei cu lingura sau voblerul mic, este necesara o undita usoara, potrivita pentru aruncare, o mulineta multiplicatoare si un fir mai subtire de nailon. Lingura nu trebuie sa depaseasca marimea unghiei de la degetul mic. Pe vreme insorita, se recurge la o lingura mai putin stralucitoare, cu reflexe aurii, si, invers, pe vreme inchisa la una stralucitoare-argintie. Nu este indicat ca guta si forfahul sa depaseasca grosimea de 0,20 si respectiv 0,18. Lingurile de tip "Meps" numarul 1-2 sunt, poate, cele mai potiivite pentru aceasta metoda de pescuit a cleanului.
Cea mai interesanta si totodata cea mai distractiva metoda de pescuit a cleanului este cea cu musca artificiala. Aceasta metoda asigura maximum de randament mai ales in perioada de la sfarsitul lui august si pana in octombrie. Cleanul se avanta asupra mustelor artificiale de orice culoare, dar cele mai potrivite sunt acelea care nu se inmoaie si nu se deterioreaza in apa (in acest scop se pot impregna cu parafina sau cu alte substante corespunzatoare). Cunoscut fiind faptul ca cleanul musca cu placere mustele cazute in apa, musca trebuie plutita deasupra raului. In ceea ce priveste uneltele, se recomanda varga de 2-2,5 m (in portiunile degajate ale malului, eventual mai scurta in locurile cu vegetatie abundenta, care impiedica miscarile), carlig de 12-16 si guta nu mai groasa de 0,25. Cele mai eficiente muste artificiale in pescuitul cleanului sunt cele de tipul Blak, Zulu, Red Tag, Grey, Palmer si Black Palmer. Experienta a demonstrat insa ca acest peste hraparet musca aproape orice musca, de orice culoare si orice forma, in timpul aruncarii mustei artificiale, pescarul trebuie sa se deplaseze numai in sens invers curgerii apei si sa se situeze de partea opusa soarelui, incat umbra lui sa nu cada pe apa. Musca artificiala nu se lasa sa cada usor in apa, ca la pescuitul pastravului sau al lipanului, ci se "biciuieste" usor apa cu ea. Odata descoperit locul de panda al cleanului, musca artificiala se arunca cu cateva palme mai in amonte de acest loc. In zilele insorite de toamna, fara vant, se utilizeaza aceasta metoda mai in apropierea malului, intrucat cleanul se aseaza aici la panda, asteptand sa-i cada vreo prada din copacii ce strajuiesc malul respectiv. Cateodata sta la panda, intocmai ca un peste rapitor, si prin preajma locurilor cu vegetatie acvatica.
Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm.
Read more »

Posted in: ,,,

miercuri, 23 iunie 2010

Pescuit Amator si Tehnici de pescuit - rubesiana

15:27 NIKE B. No comments


Tehnici de pescuit - rubesiana



O undita rubesiana este o undita de dimensiuni mari (9-14 metri), cu o constructie diferita de cea a unei undite telescopice. La o undita obisnuita tronsoanele sunt telescopice, intrand unul in altul, prin interior. O verga rubesiana este alcatuita din doua segmente: varful (primele 3-5 segmente), costruit exact ca o varga normala, din segmente telescopice, si restul unditei, alcatuit din tronsoane care intra unul in altul prin mufare pe exterior (primul tronson, cel mai gros, intra in urmatorul, s.a.m.d.). In interiorul varfului se monteaza un elastic cu diametrul (deci si elasticitatea) adaptat pestilor vizati. Firul de pescuit se va atasa in varful unditei de acest elastic.



Motivele aparitiei acestui tip de vergi sunt urmatoarele:
1.Cu cat dimensiunea unei vergi este mai mare, la aducerea unui peste la mal, efortul din tronsoanele din varf este mai pronuntat, riscand ruperea. Se poate remedia partial aceasta problema prin folosirea unui minciog cu coada lunga, capabil sa ia pestele de la o distanta mai mare fata de mal.
2.O varga cu o lungime de 10 m presupune 10 m de fir, care in conditii de vant este dificil de manevrat, mai ales daca este de diametru mic. De asemenea, precizia unei astfel de vergi este indoielnica.
 
Cum se lanseaza cu rubesiana?

Se ia prima sectiune (varful) si i se ataseaza linia (de 4-5m). Se lanseaza ca o undita obisnuita. Apoi se ia celalalt segment, deja montat in prealabil si se monteaza unul in altul, impingandu-sa apoi spre apa intreaga varga. Se obtine astfel o varga de 12 m cu 4 m de fir precis lansat chiar si pe vant, care nu face burta si permite o intepare prompta.
Cand pestele musca, inteparea se face usor datorita lungimii reduse a liniei. La recuperare se repeta in sens invers operatiile de la lansare, si anume se trage de undita inspre mal, avand grija sa pastram firul intins (la aceasta ne ajuta si elasticul din interior), pana cand putem demonta cele doua parti ale unditei. De aici incolo se procedeaza ca la o undita normala.
Rubesiana este extrem de eficienta in rauri sau acolo unde momeala trebuie pusa in acelasi loc (cele mai multe cazuri). Avand o varga lunga si o linie scurta, putem plasa momeala exact in locul nadit, mentinand-o astfel mai mult timp in jurul pestilor si avand astfel rezultate superioare.
Read more »

Posted in: ,

Pescuit Amator la Rosioara cu bucatica de paine

15:08 NIKE B. No comments

Pescuitul la Rosioara cu bucatica de paine .

Toti pescari au incercat sa pescuiasca cu bucatica de paine si au avut rezultate bune , in zilele clduroase de vara cand esti la pescuit si nu vrea sa traga la nicio momeala incercam si aceasta tehnica de pescuit cu paine. Vom vorbi si vom descrie aceasta tehnica in cele ce urmeaza despre pescuitul la rosioara cu bucatica de paine. .Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga ... De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.



Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate liniile din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea cardului din acel loc.
De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, 'Azi nu vrea sa muste'. Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.
Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau pluta.
Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana.
Ce a urmat este demn de o 'poveste pescareasca', dintre cele prin care ne cunosc cei din afara breslei. Rosioare de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta ateriza in apropierea lor.
Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea, care mi-au umplut juvelnicul.
Atunci cand inlocuiam painea cazuta (fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari), mai intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam.
Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu atat erau mai mari rosioarele atrase.
Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta.
Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta.
Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele plecand cu painea 'pe varful buzelor'. Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare (nr 10, 8), cu varful iesit afara.



Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu ochiuri de apa de numai 10-15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.
Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat pentru o grautate atat de mica.
Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata apei.

Read more »

Posted in: ,,

marți, 22 iunie 2010

Pescuit Sportiv la musca artificiala

21:19 NIKE B. No comments

Pescuitul Sportiv la musca artificiala – pe intelesul tuturor



Amici pescari amatorii aceasta tehnica de pescuit la musca artificiala este grea de pus in practica , dar daca incerci sa te concentrezi sa inveti iti va fi usor daca te deprinzi cu tehnica de aruncat al sfori . Pescari profesionisti care sau deprins cu acest pescuit la musca artificiala sant putini , iti trebuie foarte multa rabdare si pasiune pentru a invata aceasta arta de pescuit .
Vom vorbi in cele ce urmeaza despre aceast stil de pescuit pe intelesul pescarului amator , este greau de invatat dar sa nu dramatizam , uni pescari sant nascuti pentru aceasta tehnica de pescuit si ii place sa invete repede acest stil de pescuit.



Acest gen de pescuit este discutat de multi dar in Romania nu sunt multi cei ce s-au incumetat sa treaca la practicarea lui. Motivul nu este economic in majoritatea cazurilor. De obicei cei interesati nu au informatiile necesare care ar putea sa-i determine la achizitia unui echipament corespunzator si se simt nesigur in "jungla de scule", devenind confundati si de multitudinea parerilor asa numitilor specialisti. Eu nu am pretentia ca sunt un specialist, dar am devenit un "batran cu experienta practica".


Metoda de pescuit in sine, nu este mult mai complicata decat pescuitul la pluta. Batul si firul sunt putin mai pretentios de ales (necesita niste cunostinte practice prealabile), alegerea mustelor necesita mult mai multe cunostinte teoretice si practice de biologie, iar lansarea necesita o indemanare ce este la un nivel mediu si accesibila ori cui. Un echipament corect ales vizavii de pestele urmarit si cu cateva ore de antrenament al lansarii de baza puteti trece la pescuitul propriuzis. Asta nu inseamna ca ve-ti prinde si peste. Prinsul depinde de restul conostinteleor pe care le aveti despre pestii propusi de a fi capturati. Cu ce se hranesc, unde ii gasiti, cand sunt activi ...etc.



Batul si firul special de pescuit la musca artificiala trebuie sa fie intr-un balans perfect pentru a usura executia lansarii. Un fir prea usor v-a fi greu de lansat, unul mai greu v-a fi greu de manevrat iar batul il veti simti ca o nuia subtire, ce se indoaie in toate directiile si asupra caruia nu aveti nici un control.
Din acest motiv sa creat au un sistem de clasificare. Este un sistem standardizat si este cunoscut sub numele de sistemul AFTM (American Fishing Tackle Manufacturer Association). Cat este el de corect si de folositor este un subiect aparte si nu are rost sa va incarcati memoria cu detalii de la bun inceput. Este un standard acceptat de toti producatorii de echipament de pescuit la musca artificiala si acest lucru este suficient sa-l stiti pentru inceput.

Elasticitatea batului, grosimea blankului si lungimea lui sunt diferite si pentru a lansa montura fir plutitor, forfag, musca artificiala, este nevoie ca ea sa aibe o greutate bine determinata.

Gradarea clasificarii este intre 2-12.
Atat betele cat si firele au notate carui clase ii apartin si deci este usor de a fii imperecheate. Cel putin asta a fost intentia. Ca in realitate este cu totul altfel nu este vina standardului ci a pescarilor.

In functie de conditiile de vegetatie din jurul paraului, raului si lacului, a lungimii la care trebuie lansata musca artificiala, a conditiilor meteorologice, se v-a face alegerea clasei de pescuit. Dar ea trebuie sa fie si in corelatie cu pestele urmarit. Cu cat pestele este mai mare, clasa trebuie sa fie si ea mai mare. Exista insa exceptii si este foarte greu de a stabilii reguli general valabile. In utlima instanta depinde si de filozofia de pescuit a pescarului.

Dar in general pe un parau si rauri mai inguste cu debit de apa mijlociu, peste pana la 1-2 kg, muste mici, v-a necesita un bat in clasa 2-4.

Rauri mai mari, lac, peste 2 +, muste relativ mari, - bete in clasa 5-7.

Pentru pestii ce pot atinge greutati ce depasesc 10 kg, mustele pot fi si ele "enorme" (de la 10-15 cm in sus) si deci batul si firul trebuie sa fie capabile de a lansa aceste muste. Aici clasa potrivita v-a fi intre 8-12 si lungimile sunt in jur de 10’ iar la betele de doua maini (exista si din acestea) lungimea lor incepe in jur de 11’ pana la 16’ in mod normal, dar exista si constructii speciale ce trec de aceasta lungime.



Atentie! Aceasta incercare de ordonare nu este o clasificare general valabila. Intentia mea este doar de a da un exemplu si o indicatie incepatorului ce in acest fel v-a putea sa-si sistematizeze alegerea.

Firul de pescuit la musca artificiala.

Acest detaliu din echipamentul necesar pescuitului la musca artificiala creeaza astazi discutiile cele mai inversunate cand este vorba de a recomanda ce fel de fir sa fie folosit de incepatori. Exista zeci de modele si din aceasta cauza si alegerea lor este mai mult o preferinta individuala decat o regula.

Se fac tot feul de tabele si firele sunt clasificate in grupe care sunt mai mult sau mai putin logice.
Eu personal ma folosesc de un sistem propriu in care am urmatoarea clasificare:

1. Level – L (grosime constanta)
2. Double taper – DT (conice la ambele capete)
3. Weight forward – WF (cu greutatea proprie concentrata in unul din capete)



Firele din prima si a doua categorie nu necesita o explicatie mai amanuntita. Dar in cadrul grupei firelor WF exista astazi o serie de grupe secundare ce creeaza confunzii si printre pescarii cu vechime. Dupa felul lor de constructie existe zeci de modele care de fapt se deosebesc doar prin lungime, grosime si materialul din care sunt construite. Dar atentie si la acest subiect! Eu ma folosesc personal de aceasta clasificare si nu incerc aici sa dau o definitie, sau sa introduc o regula. Incerc doar sa sistematizez si sa simplific conceptul, pentru ca incepatorul sa-si faca o idee despre ce exista si cam cum trebuie sa incerce singur sa-si sistematizeze cantitatea mare de informatii.

Un fir WF este compus dintr-o parte activa "head" (cap in engleza) si o parte pasiva "runing line" (fir de fuga – componenta pasiva ce nu participa la lansarea propriuzisa a firului). In partea activa (head) este concentrata majoritatea greutatii firului. Aceasta are o parte conica mai lunga sau mai scurta la capatul din spre musca artificiala. La partea dinspre runing line poate fi conic si cuplat direct la acesta din fabricatie. Lungimea parti active poate fi intre cativa metri pana la peste 20 de metri. (Long belly – corp lung) Conicitatea, partea activa (care in acest caz este o bucata de fir L – level) si cea pasiva pot exista si separat. In acest caz ele pot fi numite: - tippet, shooting head, running line. Pentru a le folosii ele se vor cupla unul de celalt cu bucle, ce pot exista din fabricatie, se vor construii din firul propriuzis, sau existand separat pentru a fi atasate pe capete.

Firele de pescuit la musca artificiala sunt plutitoare si scufundatoare. Acestea din urma au diferite grade de scufundare ce in general sunt date de un coeficient de scufundare in lungime pe secunda. (unitatile de masura folosite variaza in functie de fabricant si de piata de desfacere) Dar si firele plutitoare se pot clasifica in mare in doua categorii. Cele care plutesc pe suprafata apei si cele care plutesc in suprafata apei.



Controversa DT contra WF

Firele WF sunt discreditate de unii autori de articole in materie. Acestia sustin ca doar cu firle DT se pot face prezentari de mare finete. Eu nu ii critic, doar constat ca nu sunt informati suficient despre existenta unor fire moderne din categoria WF ce sunt special concepute pentru prezentari de mare finete, necesare cate o data la pescuitul mustelor artificiale uscate. Aceste fire au o conicitate lunga in jur de 10-17’ si pot fi construite dintr-un material cu o densitate redusa ce le face perfecte pentru prezentari de mare finete.

Avantajul firelor Wf este ca ele ofera posibilitati de a fi croite special pentru un anumit gen de pescuit, dar in acelasi timp mentinand o calitate ce le face mult mai usor de manuit decat DT-urile, de marea majoritate a pescarilor amatori.

Tinand cont si de evolutia tehnologiilor de constructie a betelor moderne, ce marea lor majoritate se plaseaza intre categoriile celor moderat progresive si actiune de varf, firele WF sunt mult mai indicate pentru lansari de lungimi ce variaza intre 5 si 15 m decat firele DT. Ele bine inteles ca pot fi folosite si la lansari lungi dincolo de 25 de metri.

Pescuit Sportiv  Forfagurile si tipeturile .

Exista si aici o multitudine de teori si formule de calcul a lungimii forfagurilor ce pot fi construite din fire de nylon de fiecare pescar. Exista insa si cele conice facute de fabricantii de fire. Am sa incerc sa le sistematizez si sa va dau interpretarea mea vizavi de alegerea si folosirea lor.

Forfacul - il numesc eu ultimii decimetri de fir de nylon transparen cu care leg musca artificiala.

Tipet - este o portiune de fir de nylon transparent care face tranzactia de la firul opac sau translucid folosit in lansarea din pescuitul la musca artificiala si forfac. Acest tipet poate avea mai multe roluri de indeplinit. In timpul lansarii este ca un gen de carma a firului propriuzis. Pe apa trebuei sa poarte musca artificiala departe de firul de pma pentru a nu speria pestii. Lungimea lui nu are nimic de a face cu specia de peste urmarita ci in cel mai bun caz, cu adancimea la care acesta se afla.
Acum ca ve-ti folosii un tipet conic gata facut, unul impletit, opac, translucid, scufundator, plutitor ... etc, tineti cont de felul in care acesta patrunde in campul vizual al pesteleui si felul in care poate el fi interpretat de acesta.

Forfagul sa-l potriviti vizavii de dimensiunea mustei si de pestele pe care urmariti sa-l prindeti. Daca tot intetionati sa-i dati drumul, puneti un forfac cu ceva mai gros decat normal, pentru a putea aduce pestele la mal cat ami repede. Nu prindeti din cauza grosimii mai mari a forfacului ... mai bine. Decat sa prindeti si sa dati drumul, dar pestele sa nu supravietuiasca, mai bine sa nu prindeti dar sa aveti atacuri. Doar sunteti pescari sportivi si nu pescuiti doar pentru traista.

Pescuit Sportiv si Betele pentru musca artificiala

Acestea sunt impartite in clasele AFTM. Actiunea lor (elesticitatea batului) poate si ea sa difere de la o actiune parabolica la una de varf. Materialele din constructie variaza de la fabricat la fabricat. Noile tehnologii de construire a acestora permite azi o combinare a unor materiale diferite, ceea ce da posibilitatea obtinerii unor calitati cautate la un anumit gen de pescuit. Tot la fel ca si la firele WF se urmareste o specializare a fiecarui blank. De aici si variatia regimului de preturi, lungimi, grosimi ...etc. Cu cat se urmareste incorporarea unei diversitati a calitatilor, (de ex. in capacitatea betelor de a lansa mai multe categorii de fire si practica o varietate de lansari) cu atat si pretul o ia razna. Nu uitati ca aceste blankuri sunt construite tot de oameni si ei nu sunt identici. Au diferite filozofii de a pesscui musca artificiala.



Care este cel mai bun bat? Este o intrebare la care eu nu pot raspunde la modul general, sau fara sa fiu subiectiv. Este o chestiune de preferinta individuala, dar in majoritatea cazurilor ar trebuii sa fie o alegere in functie de metoda de pescuit (de pe mal, din apa, din barca, pe rau, pe lac, pe coasta marilor si oceanelor ...etc), a pestilor ce vor fi pescuiti, a mustelor artificiale folosite. Asta doar sa dau cateva criterii ce trebuiesc urmarite la alegerea betelor. Batul perfect si de folosire universala nu au fost inca construit. Trebuie sa acceptam ca batul achizitionat nu este universal.

De ex.: exista fire scufundatoare ce au o densitate mult mai mare decat cele plutitoare. Frecarea cu apa v-a fi mult mai mare. Pentru a le scoate (a le ridica) din apa si a efectua o noua lansare, eu personal prefer un bat mai energic si mai lung, cu actiune de varf ce v-a suporta mult mai usor forta mai mare aplicata firului si daca se poate de doua maini pentru clasele ce depasesc #8, pentru a fii manevrat. El v-a fi mai eficient in viziunea mea. Adica timpul necesar unei noi lansari v-a fi mai scurt, daca il comparam cu un bat cu o actiune parabolica (moale). Cate o data simt nevoia ca ritmul de pescuit sa fie ceva mai intens, in cautarea pestelui. Dar si acest lucru este o chestiuen de preferinta individuala si in general eu consider ca este mult mai comod. Dar cum spuneam, acest lucru este o parere strict personala ce nu trebuie interpretata ca o regula in alegerea facuta.

Pescuit Sportiv si Mulinetele pentru musca artificiala,


Mulinetele au rolul de a pastra excesul de fir in timpul pescuitului si in cazul unor driluri mai intesive ne ajuta la recuperarea firului tras de catre pesti naravasi. La pesti de greutate mare si de o putere ce trebuie luata in consideratie, o frana este binevenita in lupta cu acestia. Dar nu este o necesitate. Frana are mai mult un rol de a impiedica incalcirea firului datorat inertiei de rotatie a rolei mulinetei.



Ce sa va achizitionati?

Sfatul meu celor ce doresc sa se initieze in tainele pescuitului la musca artificiala, cuprinde mai multe detalii si poate fi in felul urmatorul:

Alegeti echipamentul dupa dimensiuea si greutatea medie a pestilor pe care urmariti sai prindeti. Veti avea un pescuit mult mai interesant si pasionant. De ex.:

- patrav de parau, lipan, clean, ..etc – clasa 2-4.
- pastrav de lac, lipan mai mare cu muste puternic lestate sau mai mari, ... etc – clasa 5-6
- stiuca, salau, avat ...etc – clasa 7-8

Un fir WF cu o lungime a partii active in functie de largimea apei pe care veti pescuii mai des, v-a fi o solutie mult mai buna decat un fir DT. Pe un parau de munte unde lansarile vor fi intre 2-3 m si pana la 5-10 m, partea activa sa fie si ea cat mai scurta posibil. Lungimea batului in acest caz sa fie si ea cuprinsa intre 7-8 fot (picioare). Clasa, tinand seama de mustele mici cu care se pescuiesc in aceste ape, poate fi #2-3.

La pescuitul stiucii, pastravilor de lac, avatului, eu personal ma folosesc de parti active (shooting head) ce variaza intre 7-9 m, atat plutitoare cat si scufundatoare. Acestea le cuplez intr-un sistem cu bucle ce v-a forma un sistem WF de fir. Avantajul este ca pot schimba un fir plutitor cu unul scufundator in cateva minute. Stiuca se da la fund cate o data si nu catadicseste sa urmareasca o musca ce apare la o distanta apreciabila, cate o data. In acest caz incerc sa ma apropi de ea cu musca, exact ca si cu un vobler scufundator.

Un lucru important la inceput este sa va hotarati la un gen de pescuit si la o clasa de echipament potrivita pestilor la care aveti acces in imediata apropiere a zonei in care locuiti. (clenii sunt un ex. bun, ei existand in majoritatea apelor curgatoare si o parte din cele statatoare – baraje de acumulare; sau bibanii care si ei au o raspandire generala) Astfel veti putea pescuii des, pescuitul in sine v-a fi interesant si pasionant, iar conostintele teoretice le veti putea aplica in practica.
Alegeti un compromis, de ex. o clasa prea mare a echipamentului, 6-7 si veti pescuii doar la clean sau pastrav de parau, cu lansari scurte? Veti intampina dificultati in lansare, batul il ve-ti simti prea rigid, ... rezultatele pescuitului vor fi sarace, iar pescuitul in sine v-a fi obositor. Efectivitatea unui asemena pescuit este incomparabila cu cea executata cu un bat mai scurt, clasa mai mica, actiune medie progresiva, ce va v-a da posbilitatea de a simti o armonie a echipamentului cu pestele urmarit. Satisfactii mult mai mari cand cu o prezentare adecvata reusiti sa pacaliti un peste ce-si dezvaluie prezenta prin a muscarii la suprafata, sau atacand un banc de pesti marunti.

Printre mecanicii batrani pe care i-am cunoscut la inceputruile mele in meserie, circula o zicala des folosit pentru a exemplifica ucenicilor importanta alegerii corecte a sculelor folosite: "scula potrivita la locul potrivit si mecanica este o arta". Este valabil si la pescuitul cu musca artificiala.

Echipamentul potrivit la pescuitul ales si totul devine o incantare. Executia lansarii devine simpla, pestele nu se sperie si ataca musca artificiala, iar placerea de a pescuii si cauta noi "obiecte" de pacalit, devine isterica.

Fir intins si nu uitati sa returnati marea parte a capturilor, daca mai vreti sa prindeti si exemplare mai marisoare. Faceti o poza si eliberati capturile record. Acestea au calitati genetice excelente daca au ajuns la o asemnea greutate si acestea sunt foarte importante pentru baza piscicola a apei respective.

Pescuiti de dragul pescuitul si nu de dragul "bucatii" din farfurie.

Dar bine inteles ca din cand in cand o bucata de peste pe meniu nu strica. Este chiar foarte sanatoasa si alternativa de a da drumul tuturor pestilor nu poate fi motivata logic (cel putin in viziunea mea). Este un bazin piscicol in pericol de fi epuizat? Pescuitul sportiv trebuie interzis pana la recuperarea fondului piscicol.


Read more »

Posted in: ,,,
toateBlogurile.ro Certificat Web