vineri, 26 februarie 2010

Mreana apelor noastre

      
         Mreana trăieste alaturi de scobar în apele colinare ,prefera zonele cu fundul nisipos sau cu prundis marunt , carnea gustoasă ,precum si emotile pe care le produc pescarilo sportivi fac ca această specie să fie mult apreciată .
         Este un peste de fund , care îsi cauta hrana prin colturi , dupa bancuri de nisip , la întălnirea a doi curenti , la gura afluentilor , după bolovani ,unde asteaptă hrana pe care o aduce curentul apei . Este un înotător bun , care îsi schimbă locul de trai în special noaptea .
         Mreana are un aspect exterior placut  , chiar frumos . Corpul alungit si gros , vînjos , de culoare verde-cenusie sau galben-aurie , cu cele două perechi de mustăti prevăzute cu cîte un fir rosu pe toată lungimea lor , gura carnoasă aşezată dedesuptul botului , spinul cel mai lung de pe aripioara  dorsala ferestruit --iata care sant semnele dupa care poate fi recunoscuta mreana.
        
          În apele noastre ,mreana creste relativ mare, ajungand pana la 10 kg greutate , lungimea  obijnuita este de 35---60 cm , iar greutatea medie de la 1--2 kg .
          În general , acest peste are pofta de mîncare si consuma cu precadere  animale de fund : insecte acvatice si larvele lor , vermi , moluste etc.
         Toate acestea s-au dovedit a fi momeli bune , însa lista lor  trebui complectata cu următoarele : vermisori , rame rosii , cascaval fermentat cu branza topita , cuburi de şvaiter , branza amestecata cu mamaliga ,lipitori , racusori , carne fiartă taiata bucati , sange închegat si multe alte momeli combinate dupa fantezia pescarului .
          Deoarece mreana este un peste de fund, momeala trebuie sa ajunga pana acolo , ramele se infing pe carlige nr 6--8 , iar momelile mai mici pe carlige nr 10----12 .
          La pescuitul mreanei se folosesc două procedee : cu plută si cu plumb pe fundul apei . În primul caz , varga trebuie să fie mai lungă , pluta sa aibă o marime potrivită şi cu un plumbaj suficient , ca momeala să fie mentinută în apropierea fundului apei .
Aruncarile se fac oblic , în susul apei ,calculănd în asa fel lansarile , încăt momeala să fie dusă la locul dorit .
Lansarile trebuie respectate daca agătăm o mreană , finca ele umblă în cete . Rezultate bune  se obtin în special în ape tulburi , după ploî calde de primăvară sau de vară .

Scobarul apelor noastre

   Scobarul este un peste tipic pentru apele colinare . El se hraneste  cu specile de alge-verzi ce cresc pe bolovanii din apa . Desi este dispretuit de uni pescari sportivi-----in special de sotile acestora ----totusi scobarul ne ofera multe clipe placute pe malul apelor din regiunea deluroasa . Unii spun ca scobarul nu este prea gustos . Nu este adevarat ! Carnea scobarului este buna daca sti so prepari . Fiert in ulei ----a la sardinae----scobarul este un peste cautat .
       În anumite portiuni ale unor rîuri culinare , de exemplu, pe Mures, între Gălăutaş si Reghin, pe Olt , între Tuşnad sî Mălnaş, în Sieu si Crisu Negru scobarul formeaza 85----95 % din populatia piscicolă a acestor zone .
       Scobarul are corpul zvelt, asemanator cu cel a cleanului , se recunoaste dupa botul său proeminent si trunchiat la capăt asemenea unui nas . Gura scobarului este inferioara si dreaptă , buzele lui sant carnoase , cea de jos fiind  ascutita si mai tare . Cu ajutorul lor rade pojghiţa verde, alunecoasă de pe bolovanii din ape, unde lasa urme . Daca îl despicam , se observă ca pielea care captuşeşte burta pestelui este neagră .Trăeste doar în apele curgatoare , stînd îndeosebi în locurile cu fundu petros, unde se ţine în carduri . Reproducere în apele noastre are loc între 20 şi 30 aprilie ,cînd se aduna în carduri mai numeroase, find atăt de bland, încît se poate prinde cu mîna .
       Acest peste creste destul de repede si este foarte prolific.
Lungimea lui obisnuita variaza între 20 şi 30 cm , iar greutatea medie între 300 şi 500 g , în zonele amintite mai sus  , exemplarele mari ajung pînă la 35----40 cm .
       Sezonul de pescuit al scobarului ţine de la dezghet păna la îngheţ . În lunile calduroase devine mofturos , deoarece găseste hrană din belşug . Primăvara , dar îndeosebi toamna , putem prinde scobar după scobar dacă folosim ca nadă viermişori de carne sau de făină . Scobarul se pescuieste cu plută usoară , cu alice foarte mici . O vargă usoară , putin rigidă , de 4---5 m lungime ( la Oradia pe Criş de 6--8 m) , un cîrlig nr 10--14 , un fir de 25---30 cm , cu o strună de 18---20 cm corespund întogmai pescuitul acestui peste . Ca momeala mai folosim boabe de grău ferte , mazare , seminte  de canepă , cocolosi de păine , bucati de brănză veche etc .
       Muscătura scobarului este precisă . O dată ce a înghiţit momeala  nu o scuipă . Deci înţeparea trebuie să fie promtă .  Buzele tari , osoase tin bine cîrligu . Nu trebuie să grăbim obosirea scobarului , deoarece el se lasa uşor învins . Dispretuit  pănă nu de mult , scobarul a devenit azi un peste căutat de pescarul amator .

joi, 25 februarie 2010

Platica apelor noastre

     Platica este o specie larg raspandita în bazinul Dunarii inferioare. Ea traieste în apele statatoare din lunca si Delta Dunarii în cursul inferior al raurilor noastre mai mari, dar o mai intalnim si in unele lacuri si balti din interiorul tarii. Se recunoaste imediat dupa corpul ei latit, comprimat lateral, spatele inalt si arcuit, precum dupa capul mic cu botul ascutit. Spinarea platicii este verde-cenusie, cu laturile si burta alba-argintie . Culoarea exemplarelor din apele statatoare este mai închisa
Acest peste se mentine în apropierea fundului, acolo unde vegetatia submersa nu este prea abundenta si unde poate scormoni nestingherit mîlul în cautarea hranei, care se compune din larve de insecte, crustacee si moluste de pe fundul apei, resturi vegetale etc . Puietul de platica formeaza carduri numeroase, la apa mică, iar exemplarele mari umbla izolate în apele mai adanci . Dintre abramide, platica atinge dimensiunile cele mai mari : lungimea obişnuita este de 25--35 cm, iar greutatea medie de 0,4---1 kg . Se pescuiesc uneori şi exemplare de 60---70 cm, avand greutatea de 3---4 kg .
      Undita folosita la pescuitul platicii este similara cu cea de la pescuitul carasului : -- undita noastra se va compune dintr-o varga usoara, de 4---5 m lungime, cu struna  de 14---16 cm si sfoara de  18---20 cm ,  pentru rama se vor folosi nr 8---10 , iar cand intrebuitam vermisori, boabe de grau sau cocolosi de paine si de mamaliga vom folosi cîrligele nr 12---14 . Pentru plumbaj folosim mai multe  "alice " marunte nr 9---11 .  
       Muşcatura platicii este caracteristică : cînd pestele ia momeala  în gura , o ridica în sus , descarcand pluta de greutatea plumbilor .
  În acest caz , pluta nu se scufundă vertical , ci se aşeaja orizotal . Acest moment se va folosi pentru întepare, deoarece buzele platicii sant slabe , obosirea ei trebuie facuta cu atentie si rabdare . Platica are o carne buna, în special atunci cand este afumata .

luni, 22 februarie 2010

Pescuitul la clean


Cleanul este mult apreciat de pescarii unditari din tara noastra, deoarece viociunea acestui peste face ca pescuitul lui sa fie foarte atragator.Desi este un peste tipic de ape culinare, cu fundul tare, limpezi si un curs mai vioi, totusi el se intalneste in toate apele curgatoare, incepand cu cele de munte si terminand cu cele care se varsa in Dunare.
Cleanul este un peste foarte frumos, are corpul alungit, acoperit cu solzi albi, tiviti pe margine cu o dunga din punctisoare negricioase.Spatele pestelui este gros, putin arcuit.Capul cleanului este mare, cu gura situata la varful botului.Coloratia lui este frumoasa:are corpul alb-argintiu, cu reflexe metalice, iar spatele mazliniu-verzui.




In apele noastre, cleanul creste relativ repede:de la ecluzarea din incre(mai-iunie)si pana toamna ajung la 6-10 cm.Lungimea medie variaza intre 30-50 cm, iar greutatea intre 0,3 si 0,8 kg, dar deseori pescarii unditari prind exemplare de 50-60 cm si cu o greutate de 2-2,5 kg.Sau semnalat mai rar si exemplare de 4 kg.Ritmul intens al cresterii cleanului se explica prin faptul ca acest peste este omnivor.In primele saptamani cleanul se hraneste cu plante si animale mici de apa, de ex, seminte si particule de plante acvatice, insecte mici de apa si larve.Pe masura ce creste, cleanul isi imbogateste lista de bucate, consumand orice hrana, incepand cu insecte ce zboara deasupra apei (dupa care el sare afara din apa) si terminand cu icrele si puii altor pesti.Ii plac mormolocii de broasca, viermii si ramele, soarecii, ciresele, dudele, prunele si alte fructe cazute in apa etc.
Este un peste lacom.
Puii de clean inoata in carduri, in schimb cei batrani duc o viata singuratica in locurile mai adanci ale raurilor, sub radacinile copacilor, in cotloanele de sub mal, langa lucrarile hidrotehnice aflate in apa,iar iarna se adapostesc in gropile sapate de apa la adancimi mai mari.
Cleanul este un peste foarte atent si banuitor.Deaceea trebuie sa ne apropiem cu mare bagare de seama de locul de pescuit, folosind pentru camuflarea noastra vegetatia de pe malul apei.Nici umbra sa nu ne cada pe apa, deoarece cleanul are pe fiecare solz cate un ochi.
Pentru pescarii incepatori, cleanul este un peste universal, deoarece prinderea lui le da posibilitatea sa-si insuseasca cele mai importante procedee de pescuit, si anume:cu pluta, pe fund, cu naluci si cu musca artificiala.
La pescuitul cu pluta, ca si in cazul celorlalte procedee, finetea uneltelor este o conditie esentiala pentru un pescuit bogat de clean, deoarece viclenia acestui peste ne pune la multe incercari.
Cu scule mai greoaie va fi greu sa inselam siretenia cleanului.
La acest procedeu se folosesc fire de 20-30 cm si carlige nr 6-8 (cazul ramelor) sau 5-6(in cazul momelilor mai mari).
Plumbul folosit trebuie ales in asa fel, incat sa nu opreasca jocul momelii pe apa.In timpul verii folosim ca momeli in special cosasii, greierii, lacuste, omizi, broscute, iar toamna lipitori, rame rosii, prune, struguri, ficat, intestine de pui etc.
In cazul cleanului, pescuitul pe fund nu este identic cu procedeul pe care il numim "cu plumb cu fundul apei", deoarece momeala (care este deobicei grea)nu se fixeaza pe fundul apei, ci se lasa in voia curentului de apa, iar noi o conducem din varga.
In acest caz folosim plumbisori mici, insirati pe o struna de 0,12-0,18 milimetri grosime.Se folosesc uneori si plute mici, prevazute cu antene.Momeala se arunca prin miscari de lansare cu 3-4 m mai in amonte de locul unde banuim ca se gasesc clenii.La acest procedeu folosim carlige nr 4-12, in functie de marimea momelii.El se aplica in special in lunile de toamna, cand clenii se gasesc in straturile mai de la suprefata ale apei.
In cazul pescuitului cu naluci folosim numai linguri mici, si o varga mai scurta si mai putin mladioasa.
O metoda noua de pescuit clean este metoda cu bila"buldo", cand sunt necesare 2 carlige:pe primul carlig punem o bucatica de paine uscata, iar mai sus, la o distanta de 1 m pe primul carlig, folosim ca momeala o musca artificiala sau un carabus.Struna se arunca la locul fixat prin miscari pendulate, apoi se trage afara cu o mulineta cu tambur fix.
Cel mai interesant procedeu de prins clean este cel cu musca artificiala, care da rezultate bune in special intre 20 august si 20 octombrie.Struna va fi de 16-18 cm, firul de 20-25 cm .Se vor folosi carligele nr 12-16.Cele mai bune muste sunt:Black Zulo, Red Tag, Grey, Palmer si Black Palmer.Cu aceste muste plesim usor suprafata apei, inaintand in apa impotriva curentului.Numai astfel putem atata cleanul sa atace.


sâmbătă, 20 februarie 2010

Adevarata Metoda De Pescuit La Mreana

Adevarata metoda de pescuit la mreana este cea cu plumbul pe fundul apei, aruncat din mulineta.In acest caz nu folosim pluta.Plumbul nu trebuie sa fie prea mare, deoarece curentul apei trebuie sa-l duca in jos(in acest caz aruncam din mulineta oblic, in susul raului).Dupa ce simtim ca plumbul s-a culcat pe albie, controlam daca el nu s-a prind de vreo piatra si daca struna aluneca usor prin tunelul din plumb, apoi asteptam muscatura mrenei.Pentru a face atente mrenele din jur, miscam din cand in cand plumbul ca el sa fie dus mai in aval de curentul apei.Cand nu folosim mulineta, sfoara si varga se tin in mana pentru ca sa putem intepa promt si energic.Daca pescuim cu mulineta, varga fiind proptita pe suporturi, sfoara se tine in mana deasupra mulinetei.
 Lupta cu mreana dureaza mult, fiindca acest peste este puternic, rezistent si lupta din toata puterea pentru a se salva.Exemplarul agatat de carlig pleaca intotdeauna pe apa in jos.Mreana se smunceste cu putere, intepandu-se din cand in cand pe loc.La aducerea mrenei catre noi trebuie sa avem grija ca pestele sa nu se ascunda dupa obiectele de sub apa sau sa nu se agate de ceva.
Lupta cu mreana este darza si lunga, fapt pentru care aceasta metoda de pescuit este considerata ca un procedeu cu adevarat sportiv.
 Carnea mrenei --in special in raurile mai reci--este gustoasa, in schimb icrele sunt toxice, producand varsaturi, dureri de stomac si alte complicatii.

vineri, 19 februarie 2010

Momeli pentru mreană


În apele noastre ,mreana creste relativ mare, ajungand pana la 10 kg greutate , lungimea  obijnuita este de 35---60 cm , iar greutatea medie de la 1--2 kg .
    În general , acest peste are pofta de mîncare si consuma cu precadere  animale de fund : insecte acvatice si larvele lor , vermi , moluste etc.
    Toate acestea s-au dovedit a fi momeli bune , însa lista lor  trebui complectata cu următoarele : vermisori , rame rosii , cascaval fermentat cu branza topita , cuburi de şvaiter , branza amestecata cu mamaliga ,lipitori , racusori , carne fiartă taiata bucati , sange închegat si multe alte momeli combinate dupa fantezia pescarului .
    Deoarece mreana este un peste de fund, momeala trebuie sa ajunga pana acolo , ramele se infing pe carlige nr 6--8 , iar momelile mai mici pe carlige nr 10----12


joi, 18 februarie 2010

Contact




Momeli artificiale (muste)

Mustele artificiale sunt o creatie a pescarilor sportivi.Initial, le-au fost confectionate cu scop de a imita mustele naturale care ademenesc pastravul si lipanul.In afara de mustele care imita speciile naturale, fantezia creatoare a pescarilor sportivi a nascocit si alte "musculite", care nu se aseamana cu nici un fel de insecta sau larva, dar care sunt foarte ademenitoare ca momeli.Acestea sunt asa zisele "muste de fantezie".
Mustele artificiale se impart in 2 categorii : muste uscate si muste scufundate.Numarul categoriilor cu muste artificiale este destul de mare, iara denumirile acestora -majoritatea in limba engleza si germana-numai cu greu pot fi memorate.In cele ce urmeaza citam cateva muste artificiale, desi numarul acestora este extrem de mare.
La pescuitul pastravului si lipanului se recomanda urmatoarele muste artificiale:
- Goat Fly
-Red Palmer
-Black Doctor
-White Moth
-Light Professor
-Baxmann
-Hofland
La confectionare mustelor artificiale mari se folosesc carligele nr 10-12, iar la cele mai mici, carligele 12- 14.
Pentru confectionarea mustelor artificiale care se folosesc la pescuitul lipanului se utilizeaza carligele 14-16.
La pescuitul cleanului si avatului se folosesc urmatoarele muste artificial :
Solidier Palmer
Silver Doctor
Black Palmer.
La confectionarea mustelor artificiale care se folosesc pentru pescuitul cleanului si avatului se utilizeaza carligele nr 2 si 7.

miercuri, 17 februarie 2010

Pescuitul la plută


Pescuitul cu pluta este cel mai vechi pescuit stationar. Pescarul care foloseste aceasta metoda face    popasuri  lungi si numai rare ori se muta din loc în loc. În trecut , acest procedeu era aplicat doar in apele statatoare , azi se pescueste cu pluta si în apele curgatoare a caror curenti nu depasesc 3  m/s.
      În acest caz , carligul este aruncat in susul apei printr-o miscare de pendulare, folosind aceasta metoda , pescarul sportiv poate sa-si aleaga locul preferat . Masurand adincimea apei cu ajutorul plumbului ,pescarul     cufanda carligul la adancimea dorita  .
     Pe parcurs ,  el  echilibreaza mereu pluta , schimba sau remediaza plumbaju , în timpul pescuitului , momeala trebuie agitata prin apa , fara a speria pestii . Daca undita este fina , putem sa declansam la pesti reflexe de atac .  În caz contrar momeala devine suspecta si îndeparteaza pestii , la acest procedeu , au rol de seama revine nu numai echilibrari plutei, ci si finetei strunei , care ne trazmite muscaturile la carlig .
     Deosebirea muscaturi adevarate de muscaturile  pe firul strunei sau de ciugulelile caracteristice ,care le preced pe cele adevarate  , este o chestiune de experienta .
     La pescuit cu pluta se foloseste o varga de 3----4 m , de mentionat ca la acest procedeu se pot utiliza concomitent doua sau chiar mai multe undite de catre un singur pescar sportiv .
     Varga trebuie sa fie usoara , iar mulineta extrem de simpla , nailonul folosit la asfel de pescuit variaza intre numerele 30 si 60 , iar ca lungime  e bine sa aiba 60-----120 m în ce priveste plumbul , acesta trebuie sa aiba   8---10 g pentru apele statatoare si 12 -----15 g pentru cele curgatoare . Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila , numarul carligelor variaza .

Pestisorii artificiali sau voblere


Pestisorii artificiali sant o imitatie a pestisorilor atacati de rapitori . Acesti pestisori, care se construesc  din lemn, cauciuc, metal sau mase plastice , sant trasi prin apa ca sa atraga pestii rapitori.  
Ei se vopsesc in diferite culori, fiind formati dintr-una sau mai multe bucati legate intre ele . Cîrligele pestisorilor artificiali sînt montate pe partea ventrala a cozii. Pentru a îpedica scufundarea lor , acesti pestisori sînt prevazuti cu palete de celuloid sau plastic .
La pescuitul cu pestisori artificiali , rezultatele depind de priceperea pescarului în manevrarea acestora  la suprafata  sau sub apa , unde el pluteste .
Pestisorii artificiali se folosec la prinderea : salau , somn , biban , clean , pastrav, stiuca , in special la pescuitul pestilor rapitorii.
Culoarea pestisorilor artificiali înfluienteaza foarte mult rezultatele pescuitului  : în apele limpezi  se folosesc pestisori de culoare mai inchisa  , iar in apele tulburi întrebuintam pestisori de culoare mai deschisa. Montarea  pestisorului artificial trebuie sa fie facuta corect , pentru ca sa functioneze perfect la cea mai tractiune a mulinetei..



  Tipuri de pestisorii artificiali ( voblere ) : voblere sinnking  sau scufandatoare care da inpresia de pestisor bolnav,  voblere lipless sau fara barbeta , voblere topwater sau de suprafata .

voblere sinnking  sau scufandatoare











voblere lipless sau fara barbeta













voblere topwater sau de suprafata .

Momeli artificiale

Înlocuirea momelilor naturale cu cele artificiale se practica de foarte multa vreme. Momelile artificiale  pot fi confectionate si de pescari sportivi.      Ele se folosesc în special la pescuitul pestilor rapitori, de exemplu,  lostrita, pastravul, avatul, ştiuca, şalaul, cleanu etc.                                                           
Momelile artificiale se inpart in doua categorii mari  : nalucile si mustele artificiale la randul lor,  nalucile se subîmpart în naluci învartitoare si neînvartitoare. Indiferent de felul nalucilor pe care le folosim, ele trebuie sa fie atrăgatoare, să semene cu pestisorii care constituie prada de fiecare zi a pestilor rapitori .                                                  
Culoarea si marimea lor sa nu sperie pestii, ci,  din contra să-i atraga , carligul naluci sa fie foarte prinzator .
Cea mai cunoscuta si mai ieftina naluca este lingura , dupa modul lor de functionare deosebim lingurile rotative , de tipul Swing  Mapps, Turbillon, Rafala si Veltic, si lingurile ondulate , de tipul Hentaz, Kaleva ,Farlow etc. La primul tip de linguri , paleta se invarte în jurul unui ax de otel. Unul dintre capetele axului se leaga de struna. 
Lingurile ondulate se învartesc in jurul axului  lor imaginar , imitand un fel de înot sacadat  provocat de curbura lingurii. Lingurile ondulate de mare randament sint cele cu forma de piscot , de para sau cu forma  lamelara . Dintre aceste  linguri , cea mai buna  se pare a fi lingura ondulata Hintz          (  blincher ) de forma unui pestisor .
Mai trebuie sa amintim doua feluri  de linguri utilizate de pescarii sportivi . Este vorba de ligurita-musca , folosita la lansuş foarte usor  pentru prinderea pastravului  ( lingurita este foarte usoara  ), si de lingura antibradis , al carei carlig  este prevazut cu un arc de sarma, care nui permite sa se agate de vegetatia agvatica submersa.

marți, 16 februarie 2010

Momeli naturale

Momelile naturale pot fi de origine vegetala , întrebuintate aproape în exclusivitate pentru pescuitul pestilor pasnici sau de origine animala, folosite tot pentru momirea pestilor pasnici, însa întrebuintate  si la pescuitul speciilor rapitoare. Dintre momelile naturale de origine vegetala cele mai întrebuintate sînt boabele de porumb crude , fierte sau chiar uscate dar nefierte.
Porumbul fiert se prepara în felul urmator : boabele se inmoaie timp de 10 --20 ore în apa rece apoi în apa calduta si dupa aceea se fierb pîna se înmoaie, fara însa sa se sfarame . Dupa înteparea, vîrful cîrligului va fi scos putin afara. La fel de buna pentru nada este si mazarea fiarta , apoi boabele de grau sau de canepa , care se folosesc ca momeală mai cu seama in lunile calduroase, pentru pescuitul pestilor paşnici de talie mica.
Cocolosi de mamaliga sau de paine sunt considerati ca momeli clasice la pescuitul crapului, linului, babustii si in general a tuturol pestilor paşnici. Momeala cea mai buna se prepară asfel : --se framanta mamaliga rece cu miez de paine pana devine cleioasa , apoi se formeaza cocoloase potrivite ca marime pentru carligul intrebuintat .  În acesti cocolosi, unii pescari adauga miere , galbenus de ou, cascaval alterat, unt , sirop etc.
În acest sens , fantezia pescarilor sportivi este extrem de bogata. Fumatorii trebuie sa se spele bine pe maini inainte de a incepe prepararea cocolosilor pentru ca acestia sa nu miroase a nicotină . Cocolosii se pastreaza in carpe umede , in cutii bine închise . Cu ocazia folosirii lor , carligul trebuie controlat în permanenta , deoare ce de multe ori cocolosii cad de pe carlig dupa ce s-au inbibat cu apa .
La  pescuitul cleanului se folosesc ca momeala ciresele si prune coapte . În acelasi scop se utilizeaza si cartoful.
Numarul momelilor naturale de origine animala este foarte mare . Dintre momelile vii , cea mai folosita este rama , la care se dau relativ bine toate specile. Ea se utilizeaza ca prima momeala de catre toti copiii --pescari începatori. Cele mai bune sunt ramele de culoare cafenie-închisa, care se gasesc in pamantul negru de pe malul apelor, sau ramele rosi din gunoiul de grajd. Mai putin cautate de pesti sunt ramele albe, ce apar la suprafata pamîntului dupa ploaie . Pentru rame folosim carlige cu curbura rotunda, pe care le infingem numai prin piele pentru ca momeala sa ramîe vie. Rămele se pastreaza într-o oala mai mare cu pamînt ( luat din locul în care am gasit ramele ) nu prea indesat , amestecat cu putin muschi. Pamantul trebuie sa fie în permanenta putin umed. Ramele pot fi hranite cu lapte dulce sau cu putin zaţ de cafea.
Vermisorii de carne sau de tarate de faina se folosesc , de asemenea, ca momeala . Vermisorii se agata de carlig cu marginea capatului gros al corpului. Cosasul de talie mijlocie pe care il prindem foarte usor dimineata, se infinge in carlig cu ceafa (dupa cap ), scotind varful acestuia in partea posterioara a abdomenului. Aripile si picioarele nu se rup înainte de a-l pune în carlig. Larva insectei Chibironomus plumosus, numita viemele-rosu-de-namol, este o momeala buna, insa mai greu de procurat.Se poate folosi numai pe carlige foarte mici.Larvele de burlau se folosesc ca momeala tot numai pe carlige mici si subtiri.Pentru pescuitul cleanului se foloseste cu succes gandacul de mai, iar la pescuitul pastravului si a lipanului se utilizeaza indeosebi efemerele, gazele de o zi.Mustele(de balegar, de arin, musca obisnuita de casa), fluturii, omizile, furnicile, lacustele, greierii, larva gandacului de brad, precum si multe alte insecte si larve se folosesc, deasemenea, ca momeli. Pestisorii morti sau vii intre 3-12 cm lungime sunt momeli folosite cu precadere la pescutul pestilor rapitori.Nu este permisa folosirea ca momeala a speciilor cu valoare economica ridicata.Pestele mort se pastreaza in sare sau in solutie de formol cu o concentratie de 1,5-2%, la care am adaugat 1-2 lingurite de glicerina.De mentionat ca pestele arunca imediat momeala care miroase a formol.Deci inteparea noastra trebuie sa fie rapida.Broastele, in special in stare vie sunt momeli eficace. Intestinele de pui, de rata si gasca, precum si ficatul, splina si sangele de vita se folosesc cu succes ca momeli la pescuitul mrenei, somnului, bibanului si a pastravului.Cascavalul sau branza care miroase se foloseste ca momeala in pescuitul mrenei.La fel si branza topita.

Nadirea

Scopul nadirii este atragerea pestilor la locul ales, pentru pescuit si obisnuire lui cu o anumita momeala.In general , nadirea se face ori cu o zi doua inaintea sedintei de pescuit, ori chiar inainte de a incepe pescuitul.In primul caz nada trebuie sa se faramiteze in apa incet, iar cel de-al doilea caz mai repede.Principiul nadirii este urmatorul:nada folosita trebuie sa corespunda momelii pe care o utilizam la pescuit, iar denaturarea ei cu ingrediente nu este folositoare.De exemplu, daca intrebuintam ca momeala porumbul fiert, ca nada trebuie sa folosim 70 - 80 % porumb fiert si 20 -30 % terci de mamaliga fiert.Ca elemente de legatura pentru componenetele nadei se poate folosi mierea, miezul de paine, oul crud, dar in niciun caz nu se recomanda intrebuintarea unor substante necomestibile, cu gust neplacut.Nu vom avea succes la pescuit daca, de ex., vom folosi ca momeala graul fiert, iar ca nada cartoful fiert, legat cu melasa.Deci in componenta nadei, trebuie sa predomine produsele folosite ca momeala.
A nadi prea mult este o greseala, deoarece pestii se satura si in momentul pescuitului nu mai manifesta interes fata de momeala oferita.A nadi prea putin inseamna micsorarea sanselor la pescuit, deoarece nu vor fi atrasi prea multi pesti"Secretul" consta in gasirea unei metode de nadire potrivite scopului propus.In acest domeniu, ca si in multe altele, sfatuitorul de nadejde este experienta indelungata.In orice caz, cea mai buna metoda este nadirea cu cateva zile inainte, care se repeta zilnic si deci nu sperie si nu satura pestii.
Este buna si nadirea "apel" cand hrana se imprastie in apa in tot timpul pescuitului.Nada de apel trebuie distribuita in stratul de apa in care se gasesc pestii pe care vrem sa-i prindem.
Nada cu efect universal nu exista, dupa cum nu exista nici retete universale pentru distribuirea ei in apa.Cunoscand biologia speciei pe care vrem sa o pescuim, nada va trebui adaptata la conditiile locului de pescuit, la anotimpul respectiv si la conditiile hidrologice ale apei (curenti, viteza de scurgere, transparenta, temperatura, etc.).

luni, 15 februarie 2010

Pescuitul cu linguri rotative



Rotativele nu trebuiesc sa lipseasca din arsenalul nici unui pescar de spinning. Nu poti gresi cu rotativele. Modelele mici sunt excelente pentru biban, pastrav si clean iar cele mari sunt mai bune pentru stiuca si salau. Stiucile merg bine si la rotativele duble (tandem). Cea mai importanta caracteristica a rotativelor este usurinta cu care se invarte paleta. Cei mai importanti producatori sunt: Mepps, Dam, Abu, Blue Fox, Mosca etc. Cea ce este special la aceste naluci sunt vibratiile puternice pe care le emit. De acea au asa mare succes. In unele circumstante este posibil sa pierzi mai multi pesti la un anumit model de rotativa, iar prin simpla folosire a altui model se poate reduce consierabil ratarile. In alte situatii nalucile care nu au dat rezultate alta data, pot devenii adevarate succese, asa ca nu catalogati anumite modele ca "rele" si neprinzatoare. Pana la urma toate prind daca sunt folosite la locul potrivit si la timpul potrivit.


Greutatea
Greutatea rotativei defineste adancimea la care va lucra aceasta.Forta care se opune greutatii este rezistenta apei: orice lucru care va creste rezistenta va face ca rotativa sa mearga mai incet: imbracarea ancorei (par, lana, pene.....), o paleta mai mare. Modelele mai mari intodeauna vor fi mai grele si deci vor merge mai la adanc. Cea mai mare problema a rotativelor este se le lucrezi la adancimi mai mari, acolo unde sunt pestii mai mari. Din fericire aceasta problema se rezolva relativ usor prin adaugarea unei extra greutati( cap de plumb, olive de plumb), deoarece acest lucru nu va incomoda deloc evolutia nalucii.
Marimea
Standardul in masurarea marimii unei rotative este dat de Mepps. Oriunde in lume lumea va intelege despre ce e vorba daca vei vorbii despre o rotativa "nr. 2".Chiar si asa , daca vei compara o rotativa Aglia sau Comet cu una Aglia Long nu este chiar atat de clar care este de marimea "nr. 2". Cele mici (00, 0, 1) sunt bune vara pentru pastrav curcubeu si clean mic. Pe de alta parte se poate ca o stiuca sa atace un nr.2, mai ales vara. Marimile 2 si 3 sunt bune pentru pastrav si clean, iar cele mai mari pentru stiuca si salau, dar te poti astepta si la biban, clean si avat. Un biban de 25 cm. nu va avea nici o problema sa atace o rotativa nr. 5, si ocazional chiar si cei mai mici.
Forma
Forma paletei va determina cat de aproape aceasta va lucra de corpul rotativei, cat de repede se va invarti si de asemenea influenteaza rezistenta apei.Cu cat paleta va fi mai lata cu atat ea se va invarti mai departe de corp(ax), mai incet si rezistenta apei va fi mai mare. Frecventa poate fi iarasi un factor important. O frecventa mai mare va imita probabil o insecta, iar una mai mica poate asemana naluca cu un peste panicat. Forma lunguiata de frunza va semana mai mult cu un peste mic. Cele cu paleta lata nu sunt bune de pescuit in curent puternic decat daca vor fi lansate in amonte si recuperate mai repede decat le duce curentul ele vor avea succes.
Carligul
Imbracatul carligului des intalnit la rotative nu este folosit doar pentru a face naluca sa arate mai bine, el poate fi un factor foarte important in succesul nalucii. Imbracare carligului cu o musca, cateva fire de lana sau un grub va marii rata de capturi. Daca avati dificultati sa atingeti adancimea dorita atunci e mai bine sa lasati carligul simplu. Dar pe apa limpede la clean e mai bine sa ai o musca pe carlig. Pentru stiuca prefer un grub sau un shad pt. a da nalucii mai mult volum. De asemenea plasticul moale va pacalii stiuca sa atace din nou dupa un atac ratat.
Culoarea
Culoarea paletei nu este asa importanta la o rotativa deoarece odate ce se invarte imaginea ei devine intetosata(desi nu este sigur ca pestii vad aceasta ceata ca si noi. ).(Sa demonstrat stintific ca animalele cu sange rece vad mai bine cu cat este mai cald.). Corpul si imbracare carligului par sa fie mai importante dar de obicei nu trebuie sa fie foarte sofisticate. Culorile auriu si argintiu (si foliile reflectorizante) cu accente rosii sunt de obicei foarte bune. Alte modele sunt doar jucarii facute mai mult pentru pescar decat pentru pesti si care de obicei sunt mai putin prinzatoare, cateodata la fel de prinzatoare si rar mai bune, cu exceptia negrului cu sau fara linii sau puncte care uneori poate fi singura culoare cere merge.
Pescuitul rotativei
De obicei rotativa este recuperata liniar si are destul succes in felul asta. Acest lucru o face usor de folosit. Dar ar fi bine sa inveti niste mici trucuri pentru ai imbunatatii performantele: in apa adanca, mai ales cand tragi rotativa de la apa mica la apa adanca un stop, pt a lasa naluca sa fluture pana la fund, este o necesitate din cand in cand. Miscari in stanga si in dreapta poate determina atacul pestelui care urmareste naluca. Acceleratia este deasemenea un truc pt a face pestele care urmareste naluca sa atace, dar schimbarile de directie se pare ca au mai mult succes, iar daca ai accelerat e bine sa ridici batul in sus pt. a simula o fuga la suprefata.

                                                                              

vineri, 12 februarie 2010

Pescuit la crap


LANSETE
În primul rând lansetele folosite vor avea un TC de minim 3,5lb, TC obligatoriu dacă vrem să avem şanse să scoatem crapii din agăţătură. TC sau “test curve” se referă la puterea lansetei. Acest test curve reprezintă greutatea (măsurată în lb.) necesară pentru a îndoi vârful lansetei la 90 de grade faţă de capătul lansetei (cotor). Cele mai bune rezultate le-am avut cu Harrison BigT de 3,5lb., fostele lansete ale lui Andrei Vlădeanu. Am pescuit două sezoane cu ele şi sincer pot să spun că sunt extraordinare. O lansetă foarte puternică, dar care îşi păstrează aceeaşi fineţe marca Harrison în dril. Orice lansetă solidă şi de calitate va face faţă situaţiilor în care pescuim în agăţătură cu o singură precizare: să aibă acţiune de vârf. Există şi excepţii atunci când pescuim în nuferi (cel mai concret exemplu fiind cel de la Haromfa), unde avem nevoie de lansete moi cu un TC de 2,5-3 lb. şi acţiune parabolică. Este necesară această schimbare dacă vrem să pescuim cu fir textil în loc de monofilament, fir textil care ne ajută să tăiem nuferii atunci când peştele se agaţă în ei. O lansetă cu acţiune de vârf şi TC mare nu ne-ar conferi flexibilitatea de care avem nevoie.

MULINETE


În ceea ce priveşte mulinetele cu baitrunner, la ora actuală nu cred că există decât două nume mari: Daiwa Infinity XBR şi Shimano Big Baitrunner Long Cast. Ce alegem? Există o dispută pe forumurile din ţară şi de afară asupra acestei probleme. Practic ambele au avantaje şi dezavantaje. Care sunt acelea? Shimano are preţul scăzut şi silenţiozitatea de partea ei, în timp ce Daiwa are fiabilitatea şi calitatea materialelor. Ca aspecte negative aş aminti preţul ridicat şi sunetul neplăcut (pentru unii) la recuperare, în cazul Daiwa, şi lipsa materialelor de calitate si a fiabilităţii în cazul Shimano. Eu personal am pescuit cu ambele şi nu am decât cuvinte de laudă, cu toate că înclin mai mult spre Daiwa Infinity. Probabil că majoritatea sunteţi de acord cu mine aşa că am să trec mai departe, adăugând doar că, dacă nu vă permiteţi aşa ceva, puteţi opta pentru orice altă mulineta de crap, cu condiţia să fie cât mai solidă şi cât mai fiabilă.

Prefer să ţin baitrunner-ul cât mai strâns atunci când pescuiesc în agăţătură, iar frâna de luptă o potrivesc exact la limita de rupere a firului. Atenţie însă, baitrunnerul nu trebuie strâns cu putere, pentru că se poate strica. Am văzut cazuri de mulinete scumpe stricate ireparabil în acest mod nefericit.

Am citit recent că pescari celebri precum Simon Crow şi Rob Hughes au o tehnică aparte atunci când pescuiesc în agăţătură. Ei nu folosesc baitrunner-ul, dau cu el oprit, iar frâna de luptă este strânsă aproape la maximum. În schimb, lasă cât mai mult fir swinger-ului sau hanger-ului şi stau foarte aproape de lansete. În acest fel, atunci când peştele trage, înţeapă imediat, iar acesta nu are timp să fugă în agăţătură. O tehnică foarte bună, dar trebuie să ai răbdare din plin. Să revenim la echipament.

FIRE
Firul pe care îl folosesc pentru acest stil de pescuit se numeşte Krystonite de la celebra firma Kryston, un fir care mi se pare extraordinar din toate punctele de vedere. Acest fir este apărut recent pe piaţa produselor destinate pescuitului crapului, dar s-a impus imediat datorită calităţiii lui şi datorită firmei care îl produce, firma cu un mare renume în această industrie. În trecut am folosit Shimano Tehnium, de asemenea un fir extraordinar, însă am renunţat deoarece este mult mai rigid în comparaţie cu Krystonite. Ce calităţi are acest Krystonite de-l face atât de compatibil cu acest tip de pescuit? Pentru început aş menţiona rezistenţa foarte mare la nod, culoarea albă aproape invizibilă în apă şi nu în ultimul rând capacitatea acestuia de a fi foarte rezistent la abraziune datorită stratului de fluorocarbon cu care este acoperit, strat de fluorocarbon care îmbunătăţeşte şi supleţea firului şi îl face să se scufunde mai bine pentru o mai bună prezentare. Sună bine, nu?

Diametrul folosit este de 0,40-0,45mm atunci când zona cu agăţătură este aproape, deci nu trebuie să lansez mult. În cazul pescuitului plantat, apelez la aceleaşi diametre. Niciodată nu folosesc înaintaş în acest caz, deoarece este clar ca primul nod care va ceda în caz de agăţătură va fi cel dintre monofilament şi înaintaş. Dacă totuşi suntem obligaţi să folosim înaintaş pentru a ajunge la zona cu agăţătură, vă sfătuiesc să folosiţi un înaintaş de calitate cum este Quicksilver de la Kryston şi un monofilament cu diametrul de minim 0,30mm. Un fir de înaintaş la fel de bun precum QuickSilver este Arma-Kord de la Korda. Quicksilver este un fir special conceput pentru pescuitul în agăţătură şi cred că este cel mai bun la ora actuală, atât pentru folosirea lui ca înaintaş, cât şi ca material pentru forfac. Nu puteam termina fără a menţiona înaintaşul conic de la firma Fox numit Tapered Mono Leader. Înaintaşul conic reprezintă un monofilament care pleacă de la o grosime mai mare şi ajunge la una mult mai mică spre forfac. În cazul înaintaşului de la Fox pleacă de la 35lb şi se termină la 12lb. Un produs excelent pentru cei care folosesc acest tip de înaintaş.PLUMBI
Plumbii pe care îi folosesc în general sunt Carp System, modelul plat in-line de 90 grame, urcând până la 120 grame în anumite cazuri. Îmi plac foarte mult plumbii Fox şi cred că sunt unii dintre cei mai bine proiectaţi la ora actuală, dar îi prefer pe cei de la Carp System datorită preţului mult mai scăzut pe care aceştia îl au. Nu folosesc plumb pierdut deoarece eficacitatea acestuia de a înţepa peştele este net înferioară celui in-line. Am încercat şi nu am fost mulţumit de rezultate. Sunt de acord cu faptul că acest plumb pierdut lucrează excelent în agăţătură, mai ales că pentru astfel de situaţii a fost proiectat, dar cred ca un plumb in-line face faţă la fel de bine ca un plumb pierdut agăţăturilor de pe bălţile din ţara noastră (excepţie făcând Săruleşti). Pentru cei care folosesc plumb pierdut, noile clipsuri Hybrid Lead Clips de la Korda mi se par extraordinare. Ei au reuşit să sudeze vârtejul în interiorul clipsului astfel încât vârtejul nu se poate elibera din clips, forţând plumbul să se elibereze în caz de agăţătură, ceea ce înseamnă că peştele are şanse mai mari să fie adus la mal.

Folosesc întotdeauna plumbi ecologici care sunt acoperiţi electrochimic, nu plumbi înveliţi în cauciuc care au un miros care cu siguranţă ar speria crapul.

FORFACE
Materialul de forfac variază în funcţie de gradul de agăţătură. Plec de la fire precum Amnesia, Mantis Gold, Super Mantis sau Snake-Bite de 25 lb. şi ajung până la Quicksilver de 35 sau chiar 45 lb în unele cazuri. Am văzut mulţi pescari de crap, unii foarte titraţi (precum Tata Niţu), care renunţă la siguranţa reprezentată de un diametru mai mare al materialului de forfac în detrimentul fineţei şi a mai multor prezentări. Eu sunt exact la polul opus, prefer să am o singură trăsătură şi să scot peştele pe mal decât să am zece şi să nu scot niciunul.

Cârligele folosite sunt cu deschidere mare (wide gape) şi foarte groase în carne. Cele mai bune modele pentru acest tip de pescuit mi se par Super Snag şi Specialist de la Gamakatsu, Wide Gape de la Korda şi Seria 2 de la Fox. Nişte modele foarte solide şi foarte ascuţite care îşi fac treaba de minune în zonele cu agăţătură. Dacă aveţi alte preferinţe este ok, numai să aveţi în minte două lucruri când alegeţi un cârlig pentru acest tip de pescuit: să fie cât mai ascuţit şi cât mai solid posibil. Foarte bine arată modelul Teflon Arma Point SSC de la Fox din noua gamă teflonată, model care seamănă foarte bine cu modelul Grippa de la Hutchinson, pe care l-am putut testa şi care mi-a lasat o impresie foarte bună. Rămâne să pun mâna şi pe acest ultim model de la Fox şi să-l testez. Până atunci nu pot spune decât că arată bine. Am avut ocazia prin intermediul lui Andrei (şi vreau să-i mulţumesc pe aceasta cale) să testez în toamnă prototipurile noilor modele de cârlige Solar. Fiind prototipuri nu ştiu dacă modelele primite de la Andrei (care la rândul lui le primise de la Rob Hughes) sunt aceleaşi cu variantele finale care vor fi disponibile în curând şi în România, însă numai dacă le-au păstrat aşa şi este de ajuns.

TEHNICA DE NĂDIRE
Tehnica de nădire pe care o folosesc este una cât se poate de simplă. Nu îmi place să nădesc foarte mult când am în faţă o agăţătură. Ştiu deja că peştele este acolo, nu mai trebuie să arunc tone de nadă pentru a-l chema la masă. Încerc să arunc atâta nadă încât crapul să poată simţi calitatea ei, dar să nu se poată sătura, e o chestie de inspiraţie. Vreau să-l fac să-şi dorească să mănânce mai mult şi vreau să-l fac să muncească pentru mâncare. Vreau să-l fac să-şi caute mâncarea, de aceea împrăştii nada pe o suprafaţă cât mai mare în jurul zonei cu agăţătură. Dacă aş arunca toată nada într-un singur loc ar fi prea uşor pentru crapi şi aş avea sanse mici să-i păcălesc. În schimb, dacă încep să umble după nadă, înseamnă că au garda jos şi că sunt mult mai preocupaţi cu hrănirea, de unde rezultă că atenţia lor asupra pericolelor este mult mai redusă. În acest caz o prezentare corectă ar duce la rezultate imediate, având în vedere vulnerabilitatea crapului în momentul hrănirii.

Nu uitaţi că rezultatele se pot lăsa aşteptate, mai întâi trebuie să-i câştigăm încrederea crapului cu nada noastră, lucru dificil de realizat în anumite situaţii, deoarece ne confruntăm cu un animal sălbatic care ştie că este protejat în agăţătură şi care, pe deasupra, mai are şi rezerve de hrană naturală la care poate apela. Deci nu este mereu aşa de uşor pe cât am crede.
Strategiile care implică farfuriile de nadă, prezentate într-un articol trecut în această revistă, pot fi aplicate cu foarte mare success în acest stil de pescuit.

Pescuitul în apă curgătoare

Pentru acest tip de pescuit, avem în general nevoie de plumbi care ne pot ţine montura în curent, exact unde vrem noi, fără a se mişca. Vom folosi plumbi relativ plaţi, cu o formă cât mai hidrodinamică.
Astfel, plumbul va opune foarte puţină rezistenţă curentului şi va sta lipit pe fundul apei. Din acest motiv avem nevoie de plumbi pendul, în mod ideal folosiţi cu o agrafă de siguranţă (safety clip), şi nu de plumbi culisanţi sau în linie cu firul (inline). Pe râu, pescuim cu vârful beţelor cât mai ridicat, pentru a expune cât mai puţin fir curentului. În acelaşi timp, firul între vârf şi montura va sta întins. În aceste condiţii, un plumb inline nu poate rămâne cât mai aproape de fundul apei, ci va fi ridicat şi va sta „în cap“.
                                                    Aş vrea să evidenţiez două forme din cele prezentate (şi numerotate, pentru uşurinţă). Plumbul 1, trilobat (numit de englezi şi riser, ridicător), a fost conceput pentru pescuitul în ape cu multe obstacole. Datorită formei lui, se ridică foarte repede de pe fundul apei când recuperăm. În secţiune, are forma unui triunghi isoscel, cu cele două laturi egale uşor curbate spre interior. Plumbul 2 imită o piatră sau o scoică şi este folosit în apele pescuite foarte intens în regim de catch & release, unde peştii pot să recunoască uşurinţă un plumb necamuflat şi că-l asocieze cu pericolul. Forma lui, datorită căreia se pretează perfect pentru pescuitul la râu, nu este decât un produs secundar, obţinut în mod întâmplător. Pentru un camuflaj cât mai bun, firma britanică Pallatrax produce chiar greutăţi care nu mai sunt de plumb, ci de piatră (denumirea comercială e Pallatrax Stonze) - simple pietre de rău, bine şlefuite, în care a fost introdus un vârtej.

Există totuşi o situaţie în care folosesc plumbi cu o secţiune rotundă. Când n-am reuşit să depistez un punct concret, în care să-mi plasez montura, las curentul apei să-mi găsească locul ideal. Adică folosesc un plumb relativ uşor, cu forma rotundă sau de torpilă, lontura montura lansez în curent, iar pick-up-ul rămâne deschis. Mai devreme sau mai târziu, curentul va „scuipa“ montura, care de obice se va opri într-un loc în care se adună hrana naturală. Iar dacă, în această situaţie, plasez bulgări tari de nadă în curent, pe un traseu similar cu cel al monturii, nada se va opri tot în acest depozit natural, creat de curent. Metoda are un singur dezavantaj: nu poate fi aplicată decât dacă fundul apei este curat si neted, deci nisipos, lutos sau cel mult presărat cu pietriş fin.

Pescuitul la distanţă
Pentru lanseuri lungi, evident, plumbul trebuie să aibă o formă cât mai aerodinamică. Din păcate, cei mai mulţi plumbi asa-numiţi „torpilă“ nu au centrul de greutate destul de pronunţat (plumbul 3). Fără un centru de greutate bine definit, plasat obligatoriu în treimea din faţă a plumbului, acesta nu va avea o poziţie stabilă în cursul lanseului şi vom pierde mult din distanţa de aruncare. Forma plumbului nr 4 este deja foarte aproape de plumbul „torpilă“ ideal. În ceea ce mă priveşte, pentru lanseuri lungi, prefer plumbul trilobat. Nu numai că are centrul de greutate cum trebuie, dar forma lui deosebită îi conferă foarte multă stabilitate în aer. În privinţa modelelor inline, şi aici rămân valabile aceleaşi criterii ca şi în cazul plumbilor pendul.

Două remarci generale:
• Cu un plumb pendul, veţi lansa mai departe şi ceva mai precis decât cu un plumb inline. La sistemul inline, montura este fixată de partea din faţă a plumbului. Acest lucru face ca plumbul să piardă foarte mult din stabilitate în timpul lanseului, impactul cu apa făcându-se de multe ori nu cu „nasul“ plumbului, ci cu flancul!
• În schimb, plumbul inline oferă o preînţepare mai eficace decât plumbul pendul, peştele ridicând de partea mai grea a plumbului (dacă folosim monturi semi-fixe, care în cele mai multe cazuri sunt net superioare celor culisante).

                                                                                                                                       

duminică, 7 februarie 2010

Tipuri de momeli artificiale

Momeli artificiale


Momelile artificiale sunt confectionate din diverse materiale, care poate atrage pestii rapitori si nu numai. Alegerea unei naluci se poate face tinand cont de specia pe care vrem s-o prindem, conditiile de mediu, tehnica si maiestria folosita de pescar.
Lingurile : folosite pentru pescuitul la rapitori. In general sunt confectionate din tabla, modelata in diverse forme la care se ataseaza 1-3 ancore. Lingurile pot avea diverse forme: clasica, para, piscot, blincker ; diverse culori: argintii, aurii sau combinate; diverse dimensiuni si gramaje. In functie de forma si accesorii pot avea evolutii diferite in apa. Pe piata sunt disponibile o gama variata de modele si marimi.
Wobblerul : imita un pestisor, pentru a atrage rapitorii. Este construit din diverse materiale cum ar fi: lemn, pluta, plastic, spuma poliuretanica si este prevazut cu 1- 3 ancore. In general, wobblerul pluteste pe suprafata apei, scufundandu-se cand este tras ,nivelul de adancime depinzand de pozitia barbetei si de forma corpului (floating). Mai exista si wobblere scufundatoare (sinking), cosmopolite (suspending) si wobblere de fund. Pe piata sunt disponibile o gama variata de modele, culori si marimi.
Twisterul : imita diverse animale acvatice, pentru a atrage rapitorii. Twisterul este confectionat din material plastic moale (silicon). El este folosit in ansablu cu jig-ul (carligele speciale cu paleta indoita la 90 gr. cu cap de plumb ). Pe piata sunt disponibile o gama variata de modele, nuante si marimi.
Mustele artificiale : folosite pentru pescuitul in apele colinare si de munte, in special la pastrav, clean, lipan, lostrita. Rolul lor este de a imita o insecta sau o larva a acesteia. Din acest motiv, sunt alcatuite din diverse materiale (fire de ata, pene, fulgi ..), montate pe carlig astfel incat sa corespunda cat mai aproape cu realitatea. Pot fi muste uscate (nu se scufunda datorita tratamentului cu substante siliconice), muste umede (se scufunda) si nimfele (imita larvele unor insecte). Dupa aspect, mustele artificiale pot fi: Gnat (muste minuscule), Streamer (muste mari si cu aripi), Palmer (muste mari si paroase), Spider (muste fara aripi) si Spinner (muste cu aripi). Pe piata sunt disponibile o gama variata de modele, dar pasionatii de “muscarit” prefera sa-si confectioneze singuri garderoba de naluci.

Marmusca : imita miscarile unei insecte numita lataus. Confectionata din plumb turnat in forma de disc, de mici dimensiuni, cu un carlig in acesta la 90 de grade. Momeala artificiala folosita la pescuitul la copca

Brisca - este dotata cu un singur carlig la capat, fixat prin lipire. Actionata pe verticala sau oblic are o miscare oscilanta, ondulatorie sau mixta. Momeala artificiala folosita la pescuitul la copca.
Dandineta - are forma de biluta sau frunza de salcam dotata cu un singur carlig la capat fixat prin lipire sau mobil. Evolueaza pe verticala ori oblic, cu miscari leganate, valurite sau mixte. Momeala artificiala folosita la pescuitul la copca.

miercuri, 3 februarie 2010

Momeli pentru pescuit si tehnici de cresterea momeli

Viermisorii pentru pescuit

Viermii, este momeala cel mai frecvent folosit de pescarii din țara noastră în pescuitul staționar. Se poate folosii în fiecare anotimp al anului şi este o momeala preferată de multe specii de pești: crap, caras, plătică, oblete scobar, clean, babușca, roșioara, biban, mreană, etc.
Această momeală se poate folosii în mai multe moduri: un singur viermișor tras pe cârlig, un singur viermișor agățat pe cârlig din partea din partea dorsală, un viermișor tras pe cârlig şi unul agățat din partea dorsală, mai mulți viermișori agățați pe cârligdin partea dorsală (de obicei 5-6 viermișori foarte eficient la pescuitul crapului primăvara devreme), sau folosirea viermișorului sub formă de pupă (numit și castre este eficient la pescuitul balabustei și a văduvitei).
Diferențele între mărimea viermișorilor este făcută de specia de muște de care aparține. Cele de dimensiune mică (pinky) vara sunt mai greu de ținut deoarece datorită mărimilor mici pot iasă pe găuri foarte minuscule. Un sfat pentru rezolvarea problemei este acela de a pune o bucată dintr-un ciorap de damă pe gură cutiei în care-i ținem și numai după acesta punem capacul pe cutie. Un alt sfat este acela ca viermișorii vara să nu se tină 100% curați ci, trebuie amestecați cu un pic de rumeguș fin sau făină de mălai.
Procurarea viermișorilor se poate face în două moduri, de la magazinele de pescuit, unde se poate găsii deseori o varietate mare a acestora (mare, mică pinky, roșie, galbenă, albă, roz) sau prin confecționare proprie. Din păcate metoda din urmă este mai problematic pentru pescarii ce locuiesc la bloc.
Confecționarea proprie necesită atenție şi stomac adecvat pentru a rezista mirosului degajat de acestea. Cea mai populară metodă de creștere a viermișorilor este: Într-un vas se pune rumeguș, peste care se pune carene, mate, pește, oase stricate. Se închide vasul în aşa fel încât să rămână un loc unde să poată intra mustele să depună ouăle dar în aşa mod ca în cazul în care va ploua sa nu intre apa în vas, şi se pune vasul undeva la umbră. Se așteaptă câteva zile, timp în care muștele depun ouăle şi acestea eclozează, se pune un strat de rumeguș peste carnea cu viermișori (în acest moment carnea deja se află în starea de putrefacție și degajează mirosuri neplăcute). Este necesară folosirea acestui strat ulterior de rumeguș pentru filtrarea în oarecare măsură a mirosul degajat de carnea în putrefacție și curățirea viermișorilor. După câteva zile de la așezarea celui de al doilea strat de rumeguș se poate face separarea viermișorilor de rumeguș cu ajutorul unei site sau prin scoaterea cu mâna a rumegușului de pe partea superioară (în momentul în care viermișorii sunt deranjați ei încearcă să se tragă pe fundul vasului, în partea superioară rămânând doar rumeguș). După ce s-a separat în oarecare măsură viermișorii de rumeguș, se adaugă un pic de făină de mălai şi acestea pot fii ținuti într-o cutie cu găuri mici pe partea superioară a cutiei în frigider. Cu această modalitate acestea pot fii păstrați chiar şi luni de zile.

Râme - tipuri

Rama roșie
rama rosie
Rama roșie
Trăiește în spatii umede (sub frunze, paie, pietre etc.), se poate aduna aproape tot timpul anului. Iarna ,căind este frig e mai greu de găsit de aceea recomandam pescarilor sa-și amenajeze o mica “crescătoare” de momeli.
Pentru cei care au curte este un pic mai ușor, pot folosi 1 m2 de teren cu adâncimea de 50-70 cm. Se sapa o mica groapa pe fundul căreia se pune o folie de plastic peste care pământ uscat (se umezește în timp). Este important sa fie tot timpul acoperite cu folie de plastic, cartoane etc.
Cei care vor sa le tina în apartament vor construi un ghiveci de preferat din lemn si vor folosi procedeul menționat anterior. 
Dintre momeli,rama roșie este o momeala comoda pentru pescarii sportivi deoarece este apreciata de majoritatea speciilor de pești (crap, caras, somn, babușca, plătica ).
De regula se folosește pe carlinge cu tija lunga, cu sau fără contre. În cazul pescuitului în apa tulbure este de preferat ca rama din carlingă sa aibă ambele capete libere (se introduce rama în carlig de la 1/3 dinspre cap - zona mai groasa - și pana la 1/3 înspre coada).
Ca momeala sa poate folosi și în combinații cu alte tipuri de momeli cum ar fi viermușul, pufuleții, porumbul moale.
Rama neagra de mal
Rama neagra de mal
Rama neagra de mal
Saint momeli preferate de somn și de crap.Sunt folositoare în zonele cu mult mărunțiș deoarece este mai tare iar acesta o toaca mai greu. Se folosește cu precădere la pescuitul în Dunăre și în Delta Dunării.
Se găsește în zone mlăștinoase cu rădăcini de iarba și stuf în mod special după retragerea apei. Pentru scoaterea acestora se folosesc cazmale foarte solide cu întăritura pe coada.
Se păstrează în cuve mari cu pământ uscat (se subțiază în timp) la întuneric și rece.
De regula aceste momeli se pun pe carlige mai mari de 1/0 cu tija lunga cu contre. Pentru pescuitul somnului se folosesc mai multe rame pe același carlig ce formează un buchet. Prima rama se prinde de la mijloc, se trece prin ea carligul și o parte din fir, un capăt rămâne liber. A doua rama se prinde tot de la mijloc, se trece prin ea carligul, de data asta se lasă doua capete libere. A treia rama se prinde tot de la mijloc, cu un capăt liber, vârful carligului rămâne în rama.
Rama verde de mal
Rama verde de mal
Rama verde de mal
Se găsește cu precădere primăvara și toamna în zonele cu mal și vegetație abundenta (în mod special în Delta Dunării). Se folosește aceeași metoda de scoatere ca la rama neagra de mal.
Este un deliciu pentru somn și acceptata de șalău și știuca.
Rama roșie șerpeasca
Rama rosie serpeasca
Rama roșie șerpeasca
Isi poarta numele datorita dimensiunilor sale (este mai lunga decât rama roșie). Are coloritul puțin diferit, tinde spre maro. Este foarte vioaie, are același habitat cu rama neagra de mal.
Este apreciata in mod special de speciile mici de Ciprinide dar nu o refuza nici răpitorii.

Lipitorile

In literatura de pescuit exista mai mulți termeni care definesc diferitele tipuri de lipitori utilizate ca momeala, precum: lipitoare de cal, lipitoare de piatra, lipitoare verde, etc., însa acești termini induc o anumita stare de confuzie în cazul necunoscătorilor, context in care prezentul articol își propune sa facă putina lumina în acest domeniu.
Termenul de lipitoare medicinala (fig. 1a) este o denumire generica sub care se regăsesc doua specii larg răspândite în toata târa, cu excepția zonelor montane, în mlaștini, bălti și canale, mai exact: Hi rudo medicinali si respectiv Hi rudo verb-ana.Colorația de baza este ocru-verzuie, cu modelele variabile pe corp, de culoarea brun și portocaliu-murdar. Reprezentanții acestor specii sunt adevăratele lipitori, puietul hrănindu-se cu sângele broaștelor, în timp ce adulții îl sug pe pe cel al mamiferelor.
Lipitori
Lipitori
 Lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga - fig. 1b) este o specie de talie mare, atingând 15 cm lungime, întâlnita în ape stătătoare. Corpul este colorat verzui-uniform, fără desene. Adesea se fixează pe mucoasa nazala a cailor sau altor mamifere care se adapă. In unele cazuri ies pe sol și vânează rame pe care le înghit întregi.
 Sub denumirea de lipitori verzi se regăsesc doua specii: lipitoarea de câine (Erpobdella octoculata - fig. 1c) este o specie răpitoare, verzuie, de circa 6 cm. Prada este reprezentate de mici nevertebrate - moluste sau turbelariate pe care le capturează în apa și Glossiphonia complanata (fig. 1d), specie dulcicola, de talie mica (pana in 5 cm), cu corp puternic aplatizat, de culoare verzui-deschis cu desene homocrome pe partea dorsala, care se hrănește cu nevertebrate mărunte.

Recoltare și păstrare

 Lipitoarea medicinala se recoltează cu ușurința din bălti și canale, prin introducerea în apa a unui borcan in care se introduc capete și organe de peste proaspăt.
 In cazul lipitorii de cal, capturarea ei este mai dificila întrucât reprezentanții acestei specii sunt mai solitari comparativ cu lipitoarea medicinala. Totuși pot fi adunate cantități suficiente dacă se cercetează ascunzătorile situate la limita dintre apa și uscat în imediata vecinătate a râurilor și apelor statoare, sau zonele cu apa mica din apropierea malului. In cantități mai mari se regăsesc în apele slab curgătoare statoare în zonele de adăpare ale animalelor domestice.
 Lipitorile verzi pot fi colectate din zona micilor păra ie din zona de deal și munte sau din zonele cu prundiș ale râurilor, de sub pietre și de pe vegetația submersă din apropierea malului.
 Dacă lipitorile medicinale se păstrează cu ușurința în recipiente umplute cu apa, pentru lipitorile de cal este suficient un substrat format dintr-un amestec de 25% pământ, 50% apa statuta si 25% resturi vegetale în descompunere. In cazul lipitorilor verzi ideala este păstrarea lor într-un strat de apa de 4-5 cm adâncime, în care se introduc plante subacvatice și pietriș.

 Utilizarea lipitorilor în pescuit

 Lipitorile medicinale sunt moi și dificil de înțepat astfel încât sunt utilizate mai rar ca momeala, în schimb lipitorile de cal și cele verzi sunt rigide, foarte rezistente la înțepare și foarte vioaie în apa, fiind momeli mult căutate de pescarii riveran marilor râuri.
 Indiferent de tipul de lipitoare utilizat, este necesara tăierea ventuzelor, lucru care asigura evitarea fixării lipitorilor de pietre, plante și alte obstacole submersă. Mai mult sângele scurs reprezinta un semnal olfactiv care incita peștii aflați în preajma.
 Suplimentar, pentru a maximiza acest efect unii pescari crestează corpul lipitorii cu ajutorul unei lame.
 Exista mai multe variante de înțepare a lipitorii, fiecare pescar de somn și clean, având micile lui secrete. Astfel în pescuitul la somn, lipitoare de cal se inteapă o singura data dintr-o parte în alta, prin mijlocul corpului, astfel încât vârful acului sa rămână liber . Dacă se utilizează un buchet de lipitori este recomandabila folosirea cărligelor triple.
 In pescuitul la clean, mreana și păstrăv lipitoarea se fixează fie în mod similar cu cazul somnului fie după prima străpungerea corpului acesteia, se rotește puțin cărligul spre extremitatea mai subțire și se trece a doua oara carligul prin lipitoare, astfel încât vârful acului sa rămână liber.
 De asemenea lipitoarea poate fi crestata la un capăt și întoarsa pe dos, cu ajutorul unui bat sau cu croșete de dimensiune mai mare, iar apoi trasa pe carlig astfel încât sa nu rămână nici un capa liber. In mod similar unii pescari trag lipitoarea pe carlig fără sa o mai întoarcă pe dos.
 Lipitoarea întoarsa s-a dovedit o buna momeala pentru somn și în numite zone pentru crapul sălbatic, altminteri o specie foarte capricioasa în ceea ce privește preferințele culinare, iar cu bucăți de lipitoare se pescuiește cu succes la crap, somn, clean, biban și mreana mare.
 Aceasta momeala are cea mai mare atractivitate vara, întrucât ca urmare a faptului ca buna parte a adulților mor după depunerea coconilor, numărul lor este în declin și toamna târziu când datorita răcirii apei ele se retrag in locuri ferite în vederea hibernării, astfel încât sunt mult mai greu de găsit
 SURSA: Ghid-Pescuit

toateBlogurile.ro Certificat Web