duminică, 30 mai 2010

Pescuit şi Larvele de libelule


Pescuit Amator şi Larvele de libelule

Pescarul amator se va intalni si cu aceasta momeala ( larvele de libelula ) si va trebui sa stie cum se foloseste si descrierea ei , vom vorbi in cele ce urmeaza despre aceasta momeala .

Caracteristicele larvei de libelula 

Există mai multe specii în cadrul genului Chironomus, variind în mărime de la 2-3 mm până la 20-30 mm lungime. Una dintre cele mai răspândite specii este Chironomus plumosus. Culorile variază în mare măsură în funcţie de mediul în care trăiesc, întâlnindu-se subspecii de culoare verde, maro şi chiar neagră.
Pe parcursul dezvoltării lor chironomidele parcurg trei etape, de larvă, pupă şi adult.
Larvele se dezvoltă din ouă minuscule, învelite într-un material gelatinos. Au de obicei o culoare roşu aprins, datorată abundenţei hemoglobinei din corp (schimburile de gaze cu exteriorul se realizează prin piele). Capul este negru având ochi, antene şi aparat bucal. Corpul este cilindric, împărţit în segmente. Picioare au doar pe primul segment al corpului şi pe ultimul. Larvele trăiesc pe fundul lacurilor şi al râurilor uşor curgătoare, în locurile cu acumulare de material organic, în mâl. Îşi construiesc în jur un adăpost cilindric din secreţii proprii de unde se hrănesc cu materiile organice din apropiere.
Odată dezvoltarea larvară terminată, insecta se ridică la suprafaţă şi se transformă în pupă. În acest stadiu insecta este cea mai vulnerabilă, fiind o pradă uşoară pentru peşti şi pasări.
Stadiul de pupă nu durează mult, insecta adultă părăsind învelişul pentru a se ridica în aer împreună cu mii de surate ale sale. În aer are loc şi împerecherea, după care femelele revin la suprafaţa apei pentru a-şi depune ouăle.

Pescuitul amator la larve de libelula

Se pare, după rezultatele obţinute la pescuit, ca aceste insecte sunt deosebit de atrăgătoare pentru peşti. Speciile de peşti care preferă astfel de larve sunt îndeosebi ciprinidele (babuşca, roşioara, plătica, obletele) dar şi peştii răpitori în perioada de iarnă (bibanul, ghiborţul).
"Larvele de libelulă" sunt extrem de fragile la folosirea lor la pescuit. Sunt subţiri, şi nu se pretează decât la cârlige maxim numărul 12. Uneori chiar spinul cârligului le deteriorează, un cârlig fără spin fiind chiar mai indicat. Mărimea optimă a cârligului (din experienţa personală) este 16-18. Prefer să folosesc cârlige de culoare roşie, care se camuflează mai bine în buchetul de libelule, sau negre, de aceeaşi culoare cu a capului libelulei.
Prinderea în cârlig se face puţin înapoia capului. Nu se înşiră pe cârlig, precum râma, ci se prind transversal. De obicei se prind în cârlig mai multe "libelule", în buchet.
Fiind foarte fragile sunt rupte de peşti cu mare uşurinţă. De aceea se prefera folosirea lor în sezoanele mai reci (sfârşitul toamnei – începutul primăverii), când peştii sunt mai puţin activi.
"Libelulele" le găsim in mâlul de pe fundul bălţilor puţin adânci. Trecem cu o sită pe deasupra mâlului, luând puţin şi din acesta. Strecuram apoi bine şi clătim în apă până când în sită vor rămâne numai libelulele.
Fiind recoltate din apă, tot în apă e bine să le păstram, împreună cu mâl din care le-am luat. Oricum, nu vor rezista prea mult. Până la locul de pescuit le ţinem în vată umedă învelită în hârtie, totul aşezat într-o cutie de plastic cu capac, din care scoatem numai câte libelule ne trebuie pentru următoarea oră de pescuit. La pescuitul la copcă, iarna, va trebui să băgam cutia într-un buzunar interior al hainei, pentru a nu îngheţa.   

Pescuit şi Mamaliga pentru Patratica

           Reteta de mamaliga pentru patratica vom descrie cum se facea aceasta reteta de mamaliga si va rog sa o testati si voi pescari amatori . Aceasta reteta da rezultate foarte bune la pescuitul crapului , dar sai dam drumu la treaba.

  Reteta de mamaliga pentru patratica
.
Ingrediente:
·    apa 2 litri
·    faina de porumb (malai) circa 1 kg
·    faina de grau
·    sofran
·    atractant pentru pesti lichid – anason, vanilie, capsuni ...
Calitatea malaiului (granulatia) este esentiala pentru realizarea unor patratele bune de mamaliga. Dintr-un malai cu particule mari, cu tarate, vor rezulta niste patratele care se vor desface usor si ne vor lasa carligul gol, ineficient. De aceea primul lucru care trebuie facut este cernerea malaiului printr-o sita, cu cat mai fina cu atat mai bine.
Se pune apa la fiert, in am dizolvat sofranul, cam un varf de lingurita, precum si atractantul. Dupa ce apa da in clocot se pune malaiul, si se lasa sa fiarba circa 20-30 de minute. Cind mamaliga e aproape fiarta se amesteca bine cu facaletul.
Pana aici procedeul este identic cu cel al unei mamaligi obisnuite. Urmeaza insa faza a doua, menita sa le dea cubuletelor rezistenta si elasticitate.
Mamaliga obtinuta mai inainte o luam si o framantam cu faina de grau, pana capata consistenta unei plastiline. Formam apoi niste “galusti”, ceva mai mari decat o minge de tenis, si le bagam in ciorapi de dama vechi, rupti (nu-i luati fara sa intrebati ca aveti scandal). Ciorapul are rolul de a nu lasa mamaliga sa se imprastie la fierberea urmatoare. Ciorapul de leaga in fata si in spatele galustii cu o ata. Pe un ciorap putem sa punem astfel 5-6 astfel de galusti, in sirag.
Punem din noua apa la fiert si cand da in clocot punem in ea galustile formate dinainte. Le lasam sa fiarba pana se ridica la suprafata, semn ca sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, sa fie proaspete.    




Pescuit şi Migratia Pestilor de apa dulce

Pescuit şi Migratia  Pestilor de apa dulce 

In cele ce urmeaza vom vorbi de migratia pestilor .
Putini pesti duc o viată sedentară si pot fi găsiti întodeauna în apropierea acelorasi locuri . Cei mai multi dintre ei întreprind --------- la epoci determinate si urmănd drumuri anumite -------deplasări , uneori în cărduri sau chiar în masă , provocate , fie de căutarea locurilor pentru hrană mai abundentă , fie pentru reproducere , fie în vederea iernatului .Cunoaşterea mai amănunţită a drumurilor pe care le întreprind peştii, fiind strâns legată de urmărirea călătoriilor în diferite medii şi condiţii de viaţă deosebite, ne cere o prezentare a speciilor de peşti migratori, caracteristici anumitor medii.
  


Aşa va trebui să trecem în revistă principalele specii de peşti migratori şi categoriile de ape ce alcătuiesc mediul lor de viaţă şi să descriem fenomenul de migraţie stabilit în funcţie de specie şi mediu.
    Descrierea va începe cu peştii ce nu fac unele deplasări care nu se pot numi chiar migraţii,în înţelesul strict al cuvântului, deşi deplasările se produccu aceeaşi regularitate şi datorită aceloraşi stări intime şi funcţii ale peştelui, reproducerea şi nutriţia.Faptul însă că deplasarea se face în aceleaşi medii şi pe distanţe mai restrânse, a făcut pe unii oameni de ştiinţă să le numească deplasări locale sau semimigraţii. Considerăm însă că argumentele nu sunt valabile şi că migraţia nu este în funcţie de distanţă ci de faptul că peştele este silit, la un moment dat, să părăsescă locul său obişnuit de cantonare şi să pornească în căutare unui alt biotop, cu  condiţii deosebite, pentru a-şi desăvârşi un act vital, indiferent de distanţa pe care o parcurge. Noţiunea de migraţie cuprinde toate călătoriile şi deplasările pe care le fac peştii cu scopul amintit.
     Ţinând cont de cele afirmate, putem considera, ca migratori locali o serie de peşti de apă dulce, ce se deplaseză în aceelaşi mediu,părăsind,periodic,lcurile lor de cantonare şi iernat spre a-şi desăvârşi actul reproducerii, fie în locurile cu apă mai bine oxigenată, mai limpede şi rece, fie în regiunile mai încălzite de razele binefăcătoare ale soarelui, unde se dezvoltă o hrană abundentă pentru progenitură. De aceea ar trebui să mergem pe cursul unei ape de la izvoare sau din creştet de munte şi până la vărsarea în fluviu şi de aici în mare, urmrind şi lunca sa inundabilă şi decriind deplasările pentru reproducere şi hrană a peştilor în mediile acestea, atâ de variate. Migraţiile locale ale peştilor de apă dulce, în aceelaşi mediu,sunt mai toate migraţii de reproducere.

Pescuit şi Migratia  Pestilor ai apelor de munte si de coline




  
Printre peştii cu acest nume de “migratori locali ai apelor de munte “ cităm pe cei din familia păstrăvului de munte (salomonidele). Ei cantonează de obicei în regiunea cursului superior al unui rîu, unde apa este repede şi bine oxigenată, cu temperaturi scăzute şi uniforme, prezentând mici variaţii de la vară la iarnă.
    Dintre toate salmonidele apelor de munte numai păstrăvul intră în categoria migratorilor locali ai acestor ape.O dată cu venirea toamnei, păstrăvii se transformă încet, încet, din fiinţe pline de neastâmpăr în peşti liniştiţi. Ei încep să-şi piardă pofta de mâncare şi se pregătesc pentru cea mai importantă etapă a vieţii lor, boiştea sau reproducerea. În popor, la noi la munte, se face o strânsă legăturăîntre desfrunzirea copacilor toamna şi începerea reproducerii la păstrăv. De la sfârşitul lunii octombrie  până în decembrie, păstrăvii maturi sexual îşi depun icrele, către izvoarele râului.Ei întreprind o călătorie cu adevărat de nuntă, de mai mici proporţii.Femelele şi bărbătuşii, viu coloraţi, primesc în faţă tot curentul apei tumultoase de munte şi pornesc,în cârduri, până la apa celor mai mici pâraie. Masculul este de obicei mai împodobit decât femela.Petele roşii de pe corp se aprind ca sângele iar falca inferioară devine mai proeminentă decât cea superioară.
    Păstrăvii se urcă cu o vigoare de necrezut, înfruntă curentul, sar obstacole de peste 1 m înălţime, făcute de opritori, arcuindu-şi corpul şi gonesc flămânzi mai departe spre apele mici, înspumate de repezişuri, ale celor mai mici pâraie.Transformările corpului, ca o consecinţă a elaborării hormonilor sexuali,în timpul maturării icrelor şi lapţilor, accelerează arderile în organism şi de aici,probabil, nevoia unui schib respiratoriu mai accelerat, într-un mediu mai bogat în oxigen.Aceasta ar fi una din explidaţiile migraţiei lor de reproducere.În această migraţie,masculii, mai zvelţi şi mai îndrăzneţi, pornesc înainte, în timp ce femelele, mai greoaie din cauza abdomenului plin cu icre, sosesc mai târziu.În creştet de munte începe depunerea icrelor.După aceasta ei sunt mânaţi la vale, într-o migrîie pasivă, de curentul apei, pâna la locurile de unde au plecat.Apele mai adânci şi mai puţin tumultoase ale locurilor de viaţă paşnică şi de hrană, îi primesc ca pe nişte suferinzi, le înlătură amorţeala şi le redau vioiciunea din trecut.
    Drumul acesta făcut de aceşti stăpânitori ai apelor de munte, îl vom vedea cu consecinţe mult mai tragice la salmonidele de mare-somonii.
    Dacă coborâm către cursul mijlociu al râului, ce brăzdează regiunile de coline, apa îşi potoleşte cursul şi putem pătrunde într-un alt domeniu de viaţă.Zona acesta se poate denumi cu adevărat zona scobarului spre deosebire de regiunea de munte a cursului, denumită zona salmonidelor.
    Scobarul sau poduţul, cum I se mai spune în mai toată Transilvania, locuieşte permanent în regiunea cursului mijlociu chiar şi în timpul iernii, alături de un peşte sedentar,mreana vînătă,mai des întâlnită decât mreana propriu-zisă.
    Alături de scobr, porneşte din regiunile nisipoase ale cursului inferior,în imediata vecinătate a zonei scobarului, mrena.Ea urcă pe râurile cu fundul nisipos, pentru reproducere, până unde valea crestează poalele muntelui.Migraţia mrenei nu este atât de bine conturată ca ceea a scobarului.Urcuşul mrenelor începe în cursul lunii aprilie, când ele părăsesc viaţa solitară şi se cârduiesc pentru a înfrunta curentul apei, fără a pleca prea departe.
    În timpul deplasărilor şi depunerii icrelor, reproducătorii nu se hrănesc, ca la mai toate speciile de peşti.

Pescuit si Metode de Nadire in Apele Noastre

Pescuit  si Metode de Nadire

Priteteni  pescari am ajuns sa discutam si despre aceste metode de nadire ele sant mai multe si au o importanta mare in pescuitul sportiv si amator


Nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa miros. Puteti sa aveti cele mai "ciumege" scule, boilies-urile de la cele mai renumite firme, daca nu atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu momeli nu veti avea succes.

   Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenae cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).
         Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata intrat in zona nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub forma de covor nu vor atrage pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt de asemenea foarte importante. Fiti intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului si locului. La noi in tara foarte multe balti sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in
asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de puneti pe fuga si broastele.
 Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine, incercati mai bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate aromele de fructe (capsuni, banana  etc).
Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o  minune cereasca: Aflati ca daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune.
Degeaba cumparati din piata "5 bilute la 10.000" si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au vazut in viata lor asa ceva. Crapul trebuie educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal este sa aveti si o apa ceva mai aproape de casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies (o cobra va va ajuta foarte mult) si abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.
 
Nadirea cu ajutorul lansetei

-- Este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc dar la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu ajutorul cosuletului de nadit (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta .
 
Cosuletul portnada (arcul)

- Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli.
 
Firul solubil - este foarte potrivit pentru boillie si momeli vegetale. Insirati boillie sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se didolva si ve-ti avea un pumn de boillie sau de graunte pe o suprafata de o palma.
 
Saculetul solubil

- este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boillie, boabe, momeli animale) se introduce in saculet ci montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!
 
Racheta

-Este o teava din plastic (mai nou din carbon) si are in capatul superior o camera cu aer iar in capatul inferior un sistem de prindere. Se umple racheta cu nada iar in capatul inferior se face un dop din pasta sau din pamant. Cand este aruncata greutatea nadei scufunda racehta iar camera cu aer o tine in pozitie verticala. Dupa ce dopul se dizolva si nada cade racheta se ridica la suprafata. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).
 
Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.
 
Vaporasul teleghidat

- Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.
 
Cobra

- Este o teava din aluminiu sau PVC de cca 1 metru lungime si curbata la capatul superior. Cu aceasta minune si cu putin antrenament poti arunca boillie (una cate una) la peste 100 metri distanta.
Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.
 
Prastia

  - Daca pescuiti la distante mici fata de mal (canal) puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este prastia fixa (pe suport). Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care va-ti lansat monturile.  



Lopata

  - Nu este vorba de unealta agricola ci de o chestie de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme si cu o coada de 1,5 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada iar restul depinde de ce vrea (sau ce poate) muschii dumneavoastra.

sâmbătă, 29 mai 2010

Pescuit si Speci de Crap in Apele Noastre


Pescuit  si Speci de Crap

            Astazi vom vorbi despre o specie de peste si anume de crap acest peste face parte dintro familie mare si in cele ce urmeaza vom discuta si vom descrie pe fiecare in parte .
Crapu traieste in apele statatoare sau in cele care au un curs foarte domol ; ii plac albiile lutoase , namoloase , populeaza toate apele noastre mari , curgatoare , incepand cu Dunarea si Prutul , cu toate baltile lor inundabile , Delta pana in fata gurilor Dunareii , unele lacuri litorale, partea inferioara si medie a tuturor raurilor ;  de  asemenea , lacurile , baltile , japsele si helesteile .


Speci de Crap in Apele Noastre

1. Crapul comun

- denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.

Crapul salbatic

  - traieste in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta. Se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera
hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda

- se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a  suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas

- este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul
acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc).

Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

Fitofagul si Novacul.
 CRAP FITOFA                                          CRAP NOVAC

Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii). Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual
Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu poate fi capturata in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv.
Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita.
Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).

vineri, 28 mai 2010

Pescuit la Cteno în Apele Noastre


Pescuit la Cteno în Apele Noastre
Pescuit la Cteno este un crap fitofag care il gasim in baltile din tara noastra . Pescari sportivi spun ca este un peste suspicios , mofturos si greu de prins nu maninca orce si atunci cand are chef  ce sa mai discutam este un peste cu fite . In cele ce urmeaza vom incepe cu descrierea acestui peste si modul lui de viata , ce maninca si cum il putem pescui .


  Cteno este singurul crap fitofag , de interes competitional , pentru pescarii de crap din tara noastra . Multe din baltile pe care pescuim au mai mult cteno decit crap romanesc si de aceea am considerat interesant un articol dedicat anumitor particularitati ale pescuitului la cteno . Alta denumire sub care cteno mai este cunoscut este cea de amur . Englezii il denumesc "grass carp" .
   Cteno ajunge la maturitate ( poate trai peste 20 ani ) la greutati de 40-50 kg ( chiar si mai mult ) si se deosebeste evident de crapul romanesc prin forma sa mult alungita si aplatizata lateral precum si prin culoarea generala a corpului foarte deschisa . Cteno consuma cu placere mari cantitati de plante acvatice , alge si plancton vegetal . De fapt aceasta particularitate a modului sau de hranire l-a impus in baltile din Europa , cteno fiind un excelent sanitar al baltilor invadate de stuf , vegetatie acvatica , matasea broastei , etc .
Practic nu exista balta , gestionata de un piscicultor serios si priceput care sa nu aiba cantitati moderat - mari din acest peste . In plus ritmul de crestere al cteno este foarte bun , peste cel al crapului romanesc . Amurul exploateaza superior o parte din potentialul trofic al baltilor si devine in acest fel un generator de cistiguri substantiale pentru piscicultori .
   Dupa ce am facut cunostiinta cu cteno , sa vedem ce avem de facut ca sa-l si capturam in cursul partidelor noastre de pescuit . Cteno este un peste foarte suspicios , greu de prins , care maninca numai intr-o anumita parte a zilei , atunci cind temperatura apei se situeaza intre anumite limite ( care depind de clima din zona ) , etc . Nu il prea putem pacali decit rareori cu boilies de fructe , la porumb , griu , etc . Maninca cind si ce are chef ...... ce sa mai discutam , cteno e un peste "ciufut" .
   Exista citeva recomandari pe care le pot face , in vederea imbunatatirii sanselor noastre de a agata un cteno . Incepem cu o banalitate , dar care in cazul de fata este foarte importanta !
Incepem partida de pescuit cu un studiu al baltii , in vederea depistarii zonelor cu vegetatie acvatica bogata . Nu putem sa pescuim cteno pe vreo intinsura cu fund tare si fara vegetatie . Cautam pajistile subacvatice , pline de ierburi , cautam zonele de confluenta cu stufarisul sau cu papura , covoarele de nuferi , etc . In plus observind apa , vom remarca dese sarituri la suprafata apei a acestor pesti . Ei isi desconspira destul de frecvent prezenta si putem sa remarcam in mod eficient locurile bune de pe balta , acolo unde densitatea de cteno ni se pare promitatoare . Cu o pereche de ochelari polarizati vom avea surpriza de a-i vedea patrulind pe linga malurile pline de vegetatie sau la buza stufului . Odata ales locul vom face si un studiu al acestuia cu markerul si plumbul cautator . Va recomandam Weed Markerul de la Fox , proiectat special pentru a fi folosit in locuri cu vegetatie densa .
   Din punct de vedere al momelilor si nadei , nu spun nici un secret ca amurul va fi atras mereu de boiliesuri cu arome de fructe si de particule ca porumbul , griul , tiger nuts , mazare , fasole , etc . O alta nada , mai putin folosita de pescarii de competitie , dar frecvent utilizata de marea masa a pescarilor din tara noastra , este mamaliga . Sub forma de bomba , babaros , patratica , cocolos , etc mamaliga este "vinovata" de multe capturi frumoase de cteno . Un pat de nada compus din porumb , mazare dulce fiarta si griu , plus niste pellete CSL este in majoritatea cazurilor suficient pentru a atrage cteno pe zona unde pescuim .
Daca adaugam peste nada si o aroma cu miros puternic de fructe , lucrurile stau si mai bine . Deseori cteno intra la monturile cu 3-4 boabe de porumb si o bucata de spuma flotanta . Asta nu inseamna ca nu putem prinde cteno si la boilies . O alta nada interesanta este siragul de boabe de griu , legate cu un fir textil foarte subtire ( practic cusute ) , sirag care se leaga sub carlig . Cind nimic nu merge , incercati si un carcalete din porumb , mazare si griu , pe un rig foarte fin si mai lung decit in mod normal ( de cca 7 cm ) . Pot apare surprize care sa va salveze ziua de pescuit .
   Monturile nu sunt diferite fata de cele cu care pescuim in mod normal. Poate o mai mare finete in executarea acestora va diminua suspiciozitatea caracteristica amurului . Recomand folosirea unor carlige mai mici decit in mod normal . Asta , deoarece dimensiunea particulelor folosite este destul de mica si un carlig mare nu poate fii mereu ascuns in spatele momelii .
   In general , cind un cteno mare umbla la monturile noastre vom semnala citeva lovituri usoare in lanseta . E bina sa tinem swingerele sau hangerele sus , pentru ca in general cteno "lasa fir" . Un piuit de senzor ne arata ca e cazul sa intepam . Dupa intepare , urmeaza 2 faze al drillului care au facut renume acestui peste . In prima faza cteno vine spre mal relativ usor , oricum mai usor decit crapul romanesc , dar odata simtit malul sau plasa
minciogului , incepe nebunia !
Asigurati-va intotdeauna ca , aproape de mal , frina mulinetei
Dvs este setata corect - iar corect la cteno inseamna moale . Ideea este ca acest peste va fi nemilos cu sculele Dvs si este bine sa fiti pregatit sa-i dati fir cit vrea , fara sa solicite echipamentul . Nu de multe ori acesta cedeaza sub actiunea unui cteno batrin , chiar sub ochii Dvs , la mal . Manipulati minciogul cu blindete , dar ferm , o sa aveti sanse mai multe de a vedea cteno pe mal . Nu depozitati acesti pesti in saci ( chiar si textili ) pentru cantarire . Cteno este deosebit de sensibil la depozitare in saci sau juvelnice si in proportie de aproape 100 % - un cteno tinut in sac timp de 1-2 ore , va muri . Chemati arbitrii imediat - indiferent de ora - si veti avea satisfactia eliberarii acestui peste in deplina siguranta .
  Pescarii de competitie trebuie sa ia in serios acest peste - pentru ca nu putine sunt baltile pe care se organizeaza competitii si care au populatii serioase de cteno , perfect punctabile in clasament . Exemplul cel mai concludent si poate cel mai cunoscut este Lacul Sarulesti - loc in care la Cupa Mondiala 2004 , diferenta a fost facuta tocmai de cteno .
   In concluzie , o specie de crap greu de prins , mofturos si cu toane , cu un drill riscant , dar cu greutati corporale peste medie si cu o densitate corespunzatoare in majoritatea baltilor .

joi, 27 mai 2010

Pescuit si Arta Pescuitului Amator

 Arta Pescuitului Amator si Initiere in Pescuit Sportiv


Pescuitul este o arta si trebuie sa iti placa acest sport , este ceva frumos si relacsant cu multe peripeti imi aduc aminte acum vrio 25 de ani tatal meu ma initiat in pescuit imi aduc aminte si acum cel mai inervam pe tatal meu ( din pacate nu mai este printre noi  ) . Am plecat la pescuit era prima zi mia facut o undita din bambus  si era prima lectie de pescuit care mio preda tata , nu stiam sa arunc ma agatam de crengile copacilor de pe marginea raului si il rugam pe tata sa ma ajute mereu il sacaiam si il inervam la culme . Au trecut ani si acum ii dau dreptate tatei acum a venit ziua sal invat pe fiul meu Alex arta pescuitului amator , si  acum imi  amintesc fiecare faza pe care io faceam tatalui meu acum mi le face fiul meu .


N-am auzit inca de cineva care sa se apuce de pescuit, asa, singurel... Intâi a vazut pescari  la margine de apa; a cascat gura; daca a vazut o "captura", a cerut lamuriri... Sau, cel mai  probabil, un amic pescar l-a luat o data la balta, i-a pus o undita in mâna si... TROSC! Un pestisor! Ce pestisor?! Un monstru!!! Dar, cel agatat a fost... viitorul pescar!  Banuiesc, daca citesti aceste rânduri, ca esti cam acolo, cititorule. Vrei sa te apuci SERIOS de pescuit. Sa investesti, timp, bani, pricepere...
 Nu te repezi sa cumperi prima "scula" frumoasa care iti iese in cale! Ace, gute, plute, plumbi  etc... Stai un pic si cugeta: vreau sa pescuiesc anumiti pesti sau vreau sa ies la balta cu amicii si sa prind si eu impreuna cu ei? In primul caz, trebuie sa cauti pe site-ul nostru,  rubrica ce crezi ca ti se potriveste. In ultima varianta - cea mai intâlnita - ramâi aici: iata ce ai  de facut.
Decide daca acesti prieteni sunt si buni colegi, dispusi sa te invete ceva; daca maniera lor de pescuit iti este pe plac; daca vrei ca in urmatorii ani, week-end de week-end, vrei sa "iesi  la balta" cu ei.
Presupunând ca raspunsul este pozitiv, vezi cu mare atentie cum pescuiesc ei - cât de "buni" sunt?
Daca ai incredere, intreaba ce-cât-in ce sa investesti; un sfat este sa nu te zgârcesti, chiar  de la inceput: cumpara scule bune, de firma, chiar daca sunt mai scumpe.
Gândeste critic, nu accepta totul ca "bun": mai intreaba si pe altii, chiar pe acest site.
Te-ai informat, ai investit, acum - spor la treaba!, aventura acum incepe.
Orinde te-ai duce, pe râu, pe balta sau la mare, orice peste ai tinti, "scula universala" este  UNDITA.

Daca ai avut inspiratia sa te informezi inainte de a investi, iata câteva sfaturi: cumpara de la inceput o undita "buna", de calitate, scumpa: trebuie sa fie usoara - vei sta multe ore cu ea in mâna; lungimea de 4 sau 5 metri este optima atât la inceput - este mai usor de mânuit - cât si mai  târziu (vei pescui din barca sau lânga mal, comoditatea este o calitate si o necesitate indiscutabile) linia fina (masura este milimetrul; la undita, linia de 0,20 mm este optima), de calitate (rezistenta - in kilograme; supletea - in dolari, la cursul zilei); o linie buna are diametrul mic,  este rezistenta (peste 2 kg) si nu are "memorie"; când o cumperi, ia cam un metru de fir, fa-i  un nod la mijloc si trage de capete, dar nu sa arati vânzatorului ca esti un Hercule "incognito", ci doar ca sa iti dai seama cât de mult se alungeste sau daca se rupe prea usor,  la nod. Si nici sa nu te tai in fir...chiostecul (vom vedea ce este acesta), tot fin (0,12-0,14 mm) plumbisorii mici, trebuie sa fie moi, sa se deformeze usor, strânsi intre degete. plutele fine, de 0,2 - 0,5 grame; acestea trebuie sa fie rezistente, sa nu sperie pestele si sa fie si vizibila pentru pescar.
Momeala cea mai folosita este viermusul; se mai folosesc cocoloase de pâine, cubulete minuscule de mamaliga, larve de chironomidae, râme mici, bobite de cânepa fiarta etc. In functie de pestele urmarit - si, astfel, de momeala folosita, alegem cârligul. cârligele trebuie sa fie mici, fine, bine ascutite; calitatea unui cârlig este vizibila si la pret  (marimile variaza in functie de model; regula este ca cifrele mari desemneaza cârlige mici,  iar cifrele mici - cârlige mari!).
Inarmat cu aceste minime cunostinte, sa pornim la treaba:
 
1. Sa legam un cârlig.
 
Intâi, un sfat: Antreneaza-te la legarea nodurilor folosind un cârlig mare (chiar foarte mare!)  si o bucata de guta groasa. Când a `nceput sa-ti iasa "si cu ochii `nchisi", treci la acul de 16 si guta de 0,12. Bucatile de guta de care se ataseaza acul se numesc chiostec; acestea sunt fine (0,12-0,14 mm) si au o lungime de circa 25 cm. Daca folosim un ac cu paleta,  nodul urmator este cel mai folosit.

2. Sa facem o "linie".
 
Linia este intermediarul intre acul cu chiostec si undita. Deci, firul trebuie sa fie un pic mai  rezistent (mai gros). Atunci când linia este atasata de undita (vom vedea cum) si va avea montat chiostecul, ea nu va trebui sa fie mai lunga decât undita, ci cam egala:
atasam pluta de linie prin intermediul micului ochi al acesteia si / sau al varnisurilor. echilibram pluta cu plumbisori mici (tip sfera despicata) pe care ii atasam "sub" pluta."mutam" pluta si plumbii prin culisare ceva mai "sus" si taiem bucata de guta pe care am facut montajul (se presupune ca se poate deteriora linia la strangerea plumbilor) facem un nodulet bucla, de care vom atasa chiostecul (tot prin intermediul unei bucle) cu cârligul.de la acesta din urma, masuram o lungime (cu vreo 30-40 de cm mai mare decat undita) de
guta, pe care o sectionam de pe rola de fir. acestui capat (pe care il trecem printr-un varnis potrivit pe  grosimea varfului unditei) ii facem un nou nod buclasi il atasam cam la 15-20 cm de varful unditei; apoi, "matisam" linia pe varful unditei si o fixam cu varnisul chiar in varf, in asa fel incat linia sa nu fie mai lunga decat undita.
3. Sa mergem la pescuit.
 
Cel mai bine este sa ai o traista care sa se poarte singura. Dar cum asa ceva inca nu s-a inventat, un rucsac e numai bun (se poarta comod si ai mâinile libere. Libere sa care undita si alte chestii, care nu incap in rucsac! Ce trebuie sa avem in rucsac?
permis de pescuit sau bani suficienti pentru plata, la baltile particulare scaunel pliant termos cu cafea sau ceai; canita; apa ceva de-ale gurii - tigari (bricheta), ciocolata, un sandwich etc o rola de "guta" in caz ca se rupe linia câteva chiostece facute de acasa o pluta-doua, de rezerva plumbisori pentru echilibrat pluta (in figura, in cutioara)un clestisor de unghii (pentru taiat monofilamentul) sau foarfeca; briceag
un "vas" in care se prepara nada o punga pentru gunoi (mai mare, s-ar putea sa ai nevoie sa strângi si gunoiul altora, nu numai al tau...) hârtie igienica plasturi pentru rani diverse; e bun si un algocalmin, o aspirina, ceva... - daca ai vreo suferinta, nu uita medicamentele acasa! alifie contra arsurilor solare; strugurel pentru buze (ultimul e bun si iarna!) alifie contra insectelor o punga pentru "capturi" o pelerina de ploaie; poate si un pulover, manusi etc
Ce trebuie sa avem lânga rucsac?
undita cu liniile pregatite (astea pot fi in rucsac) nada, momeala palarie (de soare sau de ploaie) ochelari de soare incaltari solide, eventual impermeabile un juvelnic pentru a pastra pestele viu pâna la plecare sau pâna la cântarire-fotografiere si  eliberare un mincioc (pentru optimisti!) un suport pentru undita
Ce NU trebuie sa avem la noi?
casetofon sau alte dispozitive de enervat pescarii mai mult de 100 ml de "tarie" mai mult de 500 ml bere/vin
sotia (sotia prietenului, evident)

Câteva sfaturi.
Inainte de a te aseza pe marginea apei, gândeste-te daca mai poti pleca; ai grija, in caz de ploaie, sa mai poti scoate masina din locul in care ai lasat-o; daca ai dubii, incearca drumul  intâi cu piciorul; iarba umeda te poate trimite direct in apa! incearca sa fii cât mai "comod" - bagaje usoare, nu umflate!, scaun confortabil, alimentele si  bauturile preferate; haine largi, bune in caz de intemperii, nu foarte batatoare la ochi. nu sta in bataia soarelui fara protectia minima necesara: ochelari de soare, crema-ecran,  camasa (nu ignorati arsurile "minore" de pe antebrate, ceafa, omoplati care apar cand purtati un maieu! Soarele ESTE periculos la orele de maxima expunere.). iarna, nu te avânta pe gheata daca nu esti sigur ca va rezista; in nici un caz, nu te duce singur! Daca tot aveti dubii, renuntati! N-ati venit la balta sa "muriti cu el de gât!"
Ceaiul fierbinte incalzeste, nu consumul excesiv de alcool - acesta din urma, de fapt,  vlaguieste organismul. Daca nu esti bine imbracat si ti-e frig, mai bine te duci acasa! in barca, respecta regulile de mai sus, privitoare la vreme. in plus: stai jos; nu face miscari bruste; asculta de conducatorul barcii; fii cu ochii in patru pâna la 16!; ai grija sa nu incurci pe altii...; poarta o vesta de salvare, chiar daca pare incomoda si... penibila. Are rolul - asa cum ii spune si numele - sa iti salveze viata!
De aici incolo, devenim "specialisti!"

marți, 25 mai 2010

Pescuit şi Prepararea Boilesurilor pentru Pescari Sportivi

Prepararea Boilesurilor pentru  Pescari Sportivi



              Astazi vom vorbi despre boilesuri vom discuta despre secretele de preparare si vom descrie cateva retete de boiles, necesare pentru  pescuit sportiv , pescuit amator .Bolesul este o momeala pentru pescuitul la crap care da rezultate foarte bune daca este preparat cum trebuie .Retetele de preparare a acestei momeli sant testate si chiar va rog sa le folositi la pescuit.


Timp de mulţi ani, pescarii de crap au crezut că pentru boilies cea mai mare importanţa o are concentraţia cât mai mare de proteine din compoziţie. Acum ştim că acesta nu este singurul factor important. Prezenţa aminoacizilor şi a vitaminelor, capacitatea de a permite aromelor să se disperseze în apă, consistenţa sunt la fel de importante. Reţetele complexe cu mai mult de 15 ingrediente au fost înlocuite cu reţete mai simple, în care importante sunt calitatea ingredientelor folosite şi adaptarea momelii la hrana pe care crapul o găseşte în
mediul acvatic.
Boilie –ul miraculos nu s-a inventat încă şi poate că este mai bine aşa. Cele 8 reţete prezentate în continuare vă oferă baza pentru a putea pescui eficient şi corect. Toate reţetele pot fi modificate şi adaptate. Însă pentru a vă putea da seama care este momeala cea mai bună pentru apa pe care o pescuiţi, trebuie să folosiţi aceeaşi momeală mai mult timp. Acesta este preţul pe care trebuie să îl platiţi pentru a avea capturi mari.


1. Reteta de preparare Boiles  ( cea mai simpla )

Cea mai simplă şi probabil cea mai adaptabilă reţetă din câte există. Poate primi orice fel de aromă, fie în timp ce preparaţi boilies-urile, fie prin înmuiere într-un dip, înainte de a o pune în montură. Culoarea deschisă pe care o capătă după fierbere îi permite să se distingă clar pe fundul apei şi să suscite curiozitatea peştilor.

Făină de Soia ................................... 250 gr
Făină de Grâu .................................. 250 gr
Făină de Porumb (fină) ..................... 250 gr
Lapte praf ......................................... 250 gr
Ulei de arahide ................................. 1 lingura
6 – 10 ouă, în funcţie de mărimea lor




2. Reteta de preparare Boiles pentru iarna

Granulaţia mare a Bird Food –ului determină o structură mai puţin compactă a boilies –urilor, ceea ce permite aromelor să se disperseze mai bine în apă. Baza mix-ului este identică cu cea de la reţeta 1.

Făină de Soia ................................... 200 gr
Făină de Grâu .................................. 200 gr
Făină de Porumb (fină) ..................... 200 gr
Lapte praf ......................................... 200 gr
Bird Food .......................................... 200 gr
Sweetner şi aromă ............................
Ulei de arahide ................................. 1 lingura
6 – 10 ouă, în funcţie de mărimea lor



 3. Reteta de preparare Boiles pentru primavara (biscuiţi pentru câini)

În această perioadă a anului, crapii îşi reiau activitatea şi caută hrană bogată în substanţe hrănitoare. Apa fiind încă rece, va permite aromelor conţinute de aceste boilies pe bază de biscuiţi de câini să se disperseze, atrăgând peştii.

Biscuiţi pt. Câini (pisaţi fin) ............... 300 gr
Bird Food .......................................... 200 gr
Făină de Porumb .............................. 200 gr
Caseină ............................................ 200 gr
Lapte praf ......................................... 100 gr
Extract de Ficat ................................ 20 ml
Ulei de ficat de morun ....................... 20 ml
Betaine pur ....................................... 1 gr
Aromă peşte
6 – 10 ouă, în funcţie de mărimea lor

 

4. Reteta de preparare Boiles pentru rau

Acest tip de boilies permite o difuzie bună a aromelor, atăgând în acest fel peştii în zona unde se află momeala. Sunt mai grele decât boilies –urile obişnuite (datorită caseinei şi a făinii de grâu).

Făină de Grâu ......................................... 400 gr
Caseină ................................................... 300 gr
Gluten de Grâu ........................................ 200 gr
Făină de Soia .......................................... 100 gr
Betaine pur .............................................. 1 gr
Concentrat de Peşte / Sos Nuoc Mam .... 3 linguriţe
6 – 10 ouă, în funcţie de mărimea lor

5. Reteta de preparare Boiles pentru pescuit intens

Această reţetă este mai complexă şi înglobează ingrediente cum ar fi extractul de ficat care care acţionează ca atractant, însă în acelaşi timp conţine o cantitate semnificativă de aminoacizi. Betaine –ul, care se dizolvă în apă, va spori şi mai mult  eficacitatea acestor ingrediente. Boilies –urile obţinute astfel sunt tari, compacte şi bogate în proteine. Cele mai bune rezultate se obţin pescuind cu aceste boilies deasupra unui covor de nadă format din pellet –uri.

Făină de Peşte ........................................ 200 gr
Făina de Soia .......................................... 200 gr
Izolat de Soia ........................................... 100 gr
Caseină ................................................... 200 gr
Lactalbumină ........................................... 100 gr
Gluten de Grâu ....................................... 100 gr
Extract de Ficat ....................................... 20 ml
Betaine pur ............................................. 1 gr
Aromă (la alegere) ..................................
6 – 9 ouă, în funcţie de mărimea lor

6. Reteta de preparare Boilesuri sarate pentru pesti mari

Acest tip de bulete trebuie să fie foarte tari (timp de fierbere – 3 minute). Cele mai bune rezultate se obţin dacă se folosesc două asemena boilies de cca. 15 mm pe hair-rig. Ca nadă poate fi folosit un amestec de 75% boabe şi 25% boilies.

Făină de peşte (albitură) ......................... 250 gr
Bird Food ................................................. 200 gr
Lactalbumină ........................................... 100 gr
Gluten de Grâu ........................................ 100 gr
Făină de Creveţi ...................................... 1 linguriţă
Sare fină .................................................. 1 lingură
Ulei de arahide ........................................ 1 lingură
Aromă Spice sau Cuişoare
5 – 7 ouă, în funcţie de mărimea lor



 7. Reteta de preparare Boiles pentru nadit

Mai sărace în proteine, aceste boilies au rolul de a atrage şi menţine peştii într-un anumit loc, fără ca aceştia să se sature.

Făină de Soia .......................................... 300 gr
Bird Food ................................................. 250 gr
Făină de Grâu ......................................... 200 gr
Lactalbumină ........................................... 100 gr
Caseină ................................................... 50 gr
Gluten de Grâu ........................................ 100 gr
Ulei de arahide ........................................ 1 lingură
Sweetner
Aromă de fructe sau carné
Colorant (la alegere)
6 – 10 ouă, în funcţie de mărimea lor

luni, 24 mai 2010

Pescuit şi Prepararea Momelilor pentru Pescari Sportivi 2

Prepararea Momelilor  pentru  Pescari Sportivi 2

Prepararea Momelilor  - PIINEA
 
          Se inmoaie o bucata de miez de piine de marimea unui mar cu un ou batut. La fel de bine se poate inmuia in lapte. Se amesteca bine si se poate adauga halva, scortisoara...

Folosirea painii  la pescuitul pestilor pasnici nu este o noutate. Multi dintre pescari cunosc si folosesc paine ca nada si/sau momeala in sezonul cald, in special atunci cand momelile de origine vegetala asa zise clasice, (mamaliga, boaba de porumb) nu dau randamentul scontat, sau sunt nepotrivite unui anumit luciu de apa. Dar sunt si destui pescari, mai ales dintre incepatori, care nu cunosc, sau nu cunosc indeajuns de bine modalitatile in care putem folosi aceasta “materie prima” ieftina, si la indemana oricui.
Oferta de pe piata este mai mult decat bogata, si intalnim varietati de paine oarecum ciudate pentru romanul obisnuit doar cu cele trei-patru varietati prezente pana nu demult prin brutarii.
Painea se poate folosi ca atare,(A) in combinatia unor paste, ca principal ingredient, (B)  sub forma de pesmet, (C) sau ca nada, (D).



A) Cubul de paine

Paine cea mai buna este cea coapta pe vatra , utilizand partea de jos, (cu coaja groasa). Se taie cuburi avand latura de 1…2cm cu un cutit bine ascutit sau cutter. Carligul se infige prin coaja, se rasuceste si apoi se ingroapa in partea cu miez. Este o momeala buna pentru crap, mai ales in baltile cu fund malos, pentru ca miezul de paine tinde sa se ridice, si o data cu el si carligul. Cea mai buna paine este cea neagra, apoi intermediara si cu cartofi. Dar cum pe piata au aparut si alte sortimente, (de secara, cu adios de seminte de in, de boabe de grau zdrobite, etc.) este bine sa incercam o gama cat mai diversa, De preferat fabricata
altfel decat industrial unde se folosesc tot felul de E-uri.

B).  Pasta

Pentru a obtine o pasta de consistenta plastelinei, miezul trebuie framantat indelung cu mana, adaugandu-se din cand in cand putina apa. In functie de specia de peste pe care o vizam, se poate combina cu alte ingrediente, cum ar fi ::
 
+ frunze de spanac taiate fin – pentru crap, amur, (cteno);
+ miez de rosie pasat – pentru crap, amur;
+ galbenus de ou – pentru crap, caras, platica, albitura; Atentie! Aceasta combinatie se
intareste foarte repede!
+ mamaliga – pentru crap, caras, platica, lin,  albitura;
+ halva – pentru crap;
+ pudra din boilies pisate – pentru crap, caras.
Putem adauga dupa inspiratie sau stiinta diferiti coloranti, arome, (anason, miere, vanilie), indulcitori.

C) Pesmetul, (painea uscata)

Pesmetul se utilizeaza ca ingredient in alcatuirea unor nade sub forma de pudra. Intra in componenta nadelor pentru ciprinide, (combinat cu diferite fainuri vegetale si animale), sau la prepararea de boilies.Din feliile de paine uscata se modeleaza sfere de dimensiunea 5…10 mm, pe care le gaurim ca pe boilies. Dupa ce le atasam de carlig, le acoperim cu pasta. Se obtine astfel o momeala asemanatoare cu pop-ups-urile.

D). Nada

Se taie o paine neagra sau graham in doua, si se pune la inmuiat in apa cam o ora. Se stoarce bine, si se da prin sita de malai. Ceea ce rezulta se amesteca cu srot de floarea soarelui, mamaliga, halva, boabe de porumb si de grau, de canepa, etc. intrand in compozitia nadei pentru ciprinide

Pescuit şi Prepararea Momelelor pentru Pescari Sportivi 1

Prepararea Momelelor  pentru  Pescari Sportivi 1

            Prepararea momelilor pentru pescuit sportiv se în part în mai multe categori , depinde la ce specie de peşte vrem să pescuim . Pescari au multe secrete cănd vine vorba de reţete despre momeli şi nu pre le spun dar astăzi vom încerca să dezvăluim unele mici secrete de preparare a momelilor utile pescuitului amator şi sportiv . Să începem cu prepararea mămăligi.


Prepararea Momelelor



Mămăliga

            Malaiul folosit se cerne de mai multe ori si fierberea se face la foc mic, altfel mamaliga se sfarma! Intr-un vas (tuci) se face o mamaliga obisnuita de dimensiuni reduse si nu se pune sare. Mamaliga obtinuta se rastoarna pe un fund de lemn si se amesteca cu malai cernut pina nu se mai lipeste de miini (atentie la amestec, de aceasta depinde taria si elasticitatea mamaligii finale).
Apoi se pune din nou la fiert in tuci. Mamaliga este gata cind pluteste razant sau se inalta deasupra apei in care fierbe. Dupa fierbere, se scoate si se inveleste intr-o bucata de tifonsi se lasa la racit. Se adauga dupa preferinta diverse arome si coloranti (rom, zahar vanilat...), atractanti...
Se face o mamaliga obisnuita fara sare, iar dupa ce a fiert, se adauga malai pina amestecam foarte greu (operatiunea se face repede, altfel ramine malai nefiert). Trebuie sa  se adune pe lingura si sa se desprinda de pe peretii tuciului. Racita, mamaliga va fii foarte tare si va rezista pe cirlig la citeva aruncari. Bineinteles, se pot adauga indulcitori, atractanti... 3/4 parti malai, 1/4 parti faina alba la care se adauga si sofran. Se amesteca bine in stare uscata.
Punem la fiert apa si adaugam cu lingura apa calda amestecind continutul pina devine ca o coca ceva mai tare. Cind apa a inceput sa dea in clocot, se fac bile si se pun in vasul in care fierbe apa. Cind se ridica la suprafata, se scot si se lasa la racit, apoi se framinta bine una cite una, se face un bulgare mare. In timpul framintarii se pot adauga atractanti...

Mamaliga pentru patratica

Ingrediente:
apa 2 litri
faina de porumb (malai) circa 1 kg
faina de grau
sofran
atractant pentru pesti lichid – anason, vanilie, capsuni ...
Calitatea malaiului (granulatia) este esentiala pentru realizarea unor patratele bune de mamaliga.
Dintr-un malai cu particule mari, cu tarate, vor rezulta niste patratele care se vor desface usor si ne vor lasa carligul gol, ineficient. De aceea primul lucru care trebuie facut este cernerea malaiului printr-o sita, cu cat mai fina cu atat mai bine.
Se pune apa la fiert, in am dizolvat sofranul, cam un varf de lingurita, precum si atractantul. Dupa ce apa da in clocot se pune malaiul, si se lasa sa fiarba circa 20-30 de minute. Cind mamaliga e aproape fiarta se amesteca bine cu facaletul.
Pana aici procedeul este identic cu cel al unei mamaligi obisnuite. Urmeaza insa faza a doua, menita sa le dea cubuletelor rezistenta si elasticitate.
Mamaliga obtinuta mai inainte o luam si o framantam cu faina de grau, pana capata consistenta unei plastiline. Formam apoi niste “galusti”, ceva mai mari decat o minge de tenis, si le bagam in ciorapi de dama vechi, rupti (nu-i luati fara sa intrebati ca aveti scandal). Ciorapul are rolul de a nu lasa mamaliga sa se imprastie la fierberea urmatoare. Ciorapul de leaga in fata si in spatele galustii cu o ata. Pe un ciorap putem sa punem astfel 5-6 astfel de galusti, in sirag.
Punem din noua apa la fiert si cand da in clocot punem in ea galustile formate dinainte. Le lasam sa fiarba pana se ridica la suprafata, semn ca sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, sa fie proaspete.

Mămăliga pentru. cuburi

Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat.
Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul moaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui.
Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai amestecindu-se, pina se obtine o compozitie groasa. Se
lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu
apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma.
Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala.




sâmbătă, 22 mai 2010

Pescuit şi Mici Trucuri despre Mix pentru Pescari Sportivi

Pescuit şi Mici Trucuri Pentru Mix

             În cele ce urmează vom discuta şi vom învaţa despre pescuit şi mici trucuri pentru mix ,utile pentru pescuit amator şi sportiv nu este greu să vă preparaţi acest mix acasa haideţi să ne apucăm de treabă .
In general imi prepar singur boiliesurile cu care pescuiesc . In afara mixului pun intotdeauna accentul pe atractanti , indulcitori , aditivi , etc . Aceste produse nu se pot inlocui foarte usor si cu rezultate bune , prin ceva ce poti prepara acasa . In schimb mixul ofera aceasta posibilitate , fiind relativ usor sa testezi diferite mixuri , cu compozitii variate .





   Am citeva variante clasice cu care pescuiesc in concursuri , de fapt mixuri amestecate , din magazin plus idei proprii . Pe astea de cumparat le procur mai ales din SUA , de la un bun prieten Paul Pezzala , italian la
origine si care este un fan al carpfishingul in SUA . La Paul , mixurile costa putin , dar adaugat transportul tot inseamna o suma frumusica / kg de mix . In schimb merita efortul !
   Am experimentat si am elaborat 5-6 retete de mix pe care le adaptez functie de conditiile concrete de pescuit . De fapt , boiliesurile pe care le vind pe magazin sunt facute cu aceste mixuri . Am zis sa onorez deschiderea acestui nou site de crap si sa ofer citeva din micile mele "trucuri" in conceperea mixurilor . Ma refer numai la mix pentru ca altfel spun din casa si nu mai am garantia "copyright-ului" !

  Iata o serie de trucuri folosite de mine la prepararea mixurilor :  in majoritatea mixurilor se foloseste faina de orez , faina de cereale , etc . Ei bine eu folosesc astfel de fainuri de la Nestle . Adica iau de la gura baiatelului meu de 2 ani si jumatate , si adaug in mix niste fainuri cu granulozitate extrem de mica , si cu o sterilitate si
calitate mai presus de orice banuiala . Adausul de minerale si vitamine din aceste fainuri pentru "ciortani" imi adauga un plus de valoare mixului . Gama de fainuri pentru bebelusi este destul de mare , gasind pe piata variante de cereale cu miere , cereale simple , fainuri de griu cu lapte , griu cu miere , orez , etc - deci sursa de inspiratie avem ! Va las pe voi sa experimentati .... . Despre gradul de nutritie si digerabilitate al acestor fainuri nu discut pentru ca daca un sugar de 6 luni creste si nu are colici de la ele - atunci sigur nici crapul nu
va avea si le va cauta cu pasiune . indiferent de reteta , adaug intotdeauna intre 4-6 % robin red si cca 5 grame de betaina HCl de la Nutrabaits , in kilogramul de mix .  la kilogramul de mix pun intotdeauna 2 pliculete de ceai verde . Nu dau detalii , si asa ma doare inima ca am spus si chestia asta pe care cu greu am smuls-o de la prieten , intr-o seara de vara cu un apus fantastic , seara de mare inspiratie si predispusa la destainuiri .
  o sursa ieftina de mix de calitate sunt pelletele . Macinate la o granulozitate suficient de fina , pelletele rasnite si date prin sita pot furniza suprize la adaugarea lor in orice mix .
Personal prefer - pelletele CSL de la SBS . Imbunatatesc mixul si ii ofera o aroma aparte . am aflat si eu de la prieteni  si de atunci nu fac decit asa . Cumpar   seminte de soia , le prajesc si le rasnesc fin . Obtin o faina de soia ultra aromata si deosebit de buna pentru mix . Mersi baieti si imi cer scuze daca am dat pe scris , ce trebuie sa stim numai noi !
-mixul se cerne de 2-3 ori cu o sita fina , dupa aceasta operatiune e tocmai bun de   folosit . Pentru granulozitate mai mare folositi bird food ca atare - nemacinat , dar nu mai mult de 10 % din intreaga cantitate .
-  la final , adaugati cu incredere 1-2 lingurite de sare , 1 lingurita de piper macinat fin si 1 lingurita de praf de usturoi
   Ar mai fii cite ceva dar ma opresc aici si va las sa puneti si voi imaginatia la contributie .
Pina la urma , experimentati fratilor , ca aveti timp si posibilitati . Imi doresc sa nu pierd vreun modest concurs de crap in dauna cuiva care a pregatit un mix dupa sfaturile mele , dar mie teama ca deja am vorbit cam mult
FIR ÎNTINS


vineri, 21 mai 2010

Pescuit şi Calendarul Pescarului Sportiv - Amator

Pescuit şi Calendarul Pescarului Sportiv           

              În cele ce urmează vom discuta despre calendarul pescarului sportiv vom vedea la ce peste pescuim şi ce momeli folosim la prinderea lor .Vom discuta de fiecare lună în parte  , să începem cu începutul .
Fir întins şi cat mai multe capturi în palmares
Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume.
Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.




IANUARIE

         Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera.
Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);
Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare lenta;
Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab.
In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare,
maduva de vaca;
Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite;
Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;
Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.
La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.

FEBRUARIE

          In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.
Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;
Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;
Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;
Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;
Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
Pentu scobar si salau - idem ianuarie;
La mare se pot pescui guvizi

MARTIE

            Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a  nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.
La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape; Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine);
Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
Somnul de talie mica la rama;
Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;
La mare - guvizii.

 APRILIE

            In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie.
Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga, paine);
Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga;
In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu;
Mreana prefera inca branza topita;
Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.
La mare - guvizi.

MAI

            In aceasta luna pescuitul este de regula oprit.
La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.

IUNIE

              In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei.  Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.
Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor;
Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga);
Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei;
Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara;
Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.
La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.

IULIE

            In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace.
Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
Carasul- la rame rosie, mamaliga;
Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.
La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan.

AUGUST

              Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.
Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
Cega - idem iulie;
Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
Crapul - idem iulie;
Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
Mihaltul - idem iulie;
Mreana - la cuburi de branza si la greier;
Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.
La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.

 SEPTEMBRIE

              Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens.
Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi.  La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala.
Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;
Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
Cega - idem iulie;
Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte,
fructe;
Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza;
Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi;
Lipanul - cu muste scufundate;
Mihalt - ca in lunile precedente;
Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
Morunasul -prefera ramele;
Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame;
Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;
La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia.

OCTOMBRIE

               Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna.  Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale.
Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.
Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
Babusca si obletul la viermusi si libelule;
Bibanul la rame si naluci;
Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale;
Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
Rosioara prefera viermusi, libelule;
Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;
Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
Vaduvita - idem septembrie;
LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.

NOIEMBRIE

                In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet.
Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi;
Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete;
Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
Scobarul - ca in octombrie;
Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci recuperate lent.
La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.

DECEMBRIE

              Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.
Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi;
Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si
rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti vii, paine;

toateBlogurile.ro Certificat Web