marți, 31 august 2010

Pescuit Amator si dimensiunile legale ale pestilor .

Pescuit Amator si dimensiunile legale.



Marimea pestelui, stabilita pentru pescuit, este determinata prin masurarea distantei de la varful botului pana la baza inotatoarei caudale. 
Puietul si pestele pescuit sub dimensiunea minima din speciile stabilite mai jos vor fi deversate in mod obligatoriu in apa, in stare vie .







Speciile de pesti nenominalizate in anexa de mai jos nu sunt restrictionate la pescuit in functie de dimensiunea minima, cu exceptia sturionilor si lostritei, care sunt interzisi la pescuit.



  • Avat (Aspius aspius) 30
  • Babusca (Rutilus rutilus) 15
  • Batca (Blicca bjoerkna) 15
  • Biban (Perca fluviatilis) 12
  • Crap (Cyprinus carpio) 35
  • Caras (Carassius auratus) 15
  •  
  • Caracuda (Carassius carassius) 17
  • Clean (Leuciscus cephalus) 25
  • Cega (Acipenser ruthenus) 45
  • Coregon (Coregonus sp.) 22
  • Calcan (Scophthalmus maeoticus) 40
  • Cambula (Pleuronectes, Platichthys flesus) 20
  • Chefal (Mugil sp.) 25
  • Hamsie (Engraulis encrasicholus) 7
  • Lin (Tinca tinca) 25
  • Lipan (Thymallus thymallus) 25
  • Lostrita (Hucho hucho) 65
  • Morunas (Vimba vimba) 25
  • Mreana (Barbus barbus) 27
  • Morun (Huso huso) 170
  • Nisetru (Acipenser guldenstaedti) 140
  • Oblete (Alburnus alburnus) 12
  • Platica (Abramis brama) 25
  • Pastrav (Salmo sp.) 20
  • Pastruga (Acipenser stellatus) 100
  • Rosioara (Scardinius erythrophthalmus) 15
  • Sabita (Pelecus cultratus) 20
  • Rechin (Squalus acanthias) 100
  • Scobar (Chondrostoma) 20
  • Somn (Silurus glanis) 50
  • Scrumbie de Dunare (Alosa pontica) 22
  • Scrumbie albastra (Alosa maeotica) 23
  • Stavrid (Trachurus mediteraneus) 12
  • Salau (Stizostedion sp.) 40
  • Stiuca (Esox lucius) 40
  • Sprot (Spratus spratus) 7
  • Vaduvita (Leuciscus idus) 30






Pescuit Amator si trucuri pentru pescuit .

 Pescuit Amator  si trucuri pentru pescuit .





  

1. Plasele, pungile sau ata PVA pot avea mare efect in rauri. O ata PVA, pe care sunt insiruite mai multe momeli, se va dovedi mult mai atractiva pentru o mreana sau un clean aflat in trecere decat o singura momeala pe carlig.
2. Daca un pescar din aval incepe sa prinda platica, aruncati cativa bulgari de nada cu casteri, pelete, porumb sau viermi. Cand bulgarii se vor sparge mirosul degajat va atrage platicile in zona, dumneavoastra ramanandu-va doar sa le prindeti.


3. Majoritatea raurilor sunt limpezi, cu exceptia perioadelor de inundatii. Din aceasta cauza, o nada de culoare inchisa va fi mai eficienta decat una de culoare deschisa care va speria pestii.
4. Folositi o linie mai lunga intre varful rubesianei si pluta. Astfel, veti putea prinde si pestii care stau in aval de nada.
5. Cand pescuiti intr-un rau ce are un curent puternic, folositi un mincioc cu ochiuri mai dese, acestea opunand o mai mica rezistenta curentului, iar minciocul va fi mai usor de manevrat atunci cand incercati sa aduceti pestele la mal.
6. Experimentati! Pestii din raurile mult exploatate refuza adesea momeala obisnuita asa ca merita sa o modificati putin folosind condimente sau indulcitori sau chiar transformand-o intr-o pasta cu ajutorul mixurilor pentru boilies.
7. Majoritatea raurilor contin specimene mari de crap si acestia pot fi destul de usor de identificat asa ca folositi-va ochelarii polaroizi si inspectati putin zona inainte de nadire.
8. O varga mai lunga va va da un control mai bun asupra plutei. Incercati o varga de 7-8 m si veti vedea ca zona de pescuit va creste considerabil.
9. Cea mai buna perioada de pescuit pe un rau este imediat dupa furtuna sau dupa o inundatie. Asteptati pana cand apa revine la culoarea normala pentru ca atunci pestii isi vor parasi adaposturile si vor iesi in cautarea hranei.
10. Pastrati-va canepa si casterii acoperiti cu apa, altfel vor deveni flotabili si nefolositori.
11. Verificati adancimea si forma fundului apei nu doar in fata locului de pescuit. Pluta va fi purtata de curent asa ca cercetati cu atentie zonele din aval.
12. Nu lasati mereu ca momeala sa se deplaseze cu viteza curentului. De multe ori pestii prefera o momeala care se misca mai lent asa ca tensionati firul si incetiniti-i deplasarea.
13. Fiti siguri ca va naditi corect zona de pescuit. Aruncati nada in amonte la o distanta de mal egala cu lungimea vergii. Lansati in fata dumneavoastra si lasati momeala purtata de curent sa se aseze pe fundul apei. Cele mai multe trasaturi le veti avea la cativa metri in aval.


14. Daca vizati stiuca, cautati locurile bune pentru ambuscade acolo unde stiucile stau la panda. Ele se vor ascunde la marginea vegetatiei, in golfulete, sub barci sau poduri sau in zonele de confluenta a doua rauri.
15. Momiti mai multe locuri decat in cazul in care pescuiti in ape statatoare. Puteti momi un loc pentru pluta la distanta vergii folosite si un altul in apropierea malului opus, la fund.
16. Pentru rubesiana supralestati-va linia. Astfel, daca doriti sa retineti pluta in curent, aceasta va iesi normal din apa.
17. Pentru a va pastra linia flotanta o puteti unge cu putina grasime.
18. Cu toate ca se foloseste de foarte multa vreme, canepa fiarta este una dintre cele mai atractive nade. Va fi plasata toata odata pentru clean, mreana sau crap si cate putin si des pentru babusca.
19. Lasati o distanta mai mare intre dumneavoastra si ceilalti cand iesiti cu mai multi prieteni la pescuit. Astfel veti avea la dispozitie o zona suficienta din care sa va atrageti pestii in zona momita.
20. Prenaditi! Momind viitoarele locurile cu cateva seri inainte de partida de pescuit, veti fi sigur ca veti avea peste in fata!

luni, 30 august 2010

Pescuit Amator la Stiuca cu momeli injectate .

 Pescuit Amator  la  Stiuca




 Tehnica: 

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing" – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!



In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).


De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza .

Expertul:




Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.
Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).
In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor.

Experimentul:

Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.
La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.
Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix".
Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate.
Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.



Concluzia:

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei...
Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).


Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.
Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!


luni, 23 august 2010

Pescuit sportiv si Porumb pentru Crap .


Pescuit sportiv si Porumb pentru Crap .


         Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.


Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.
Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit:


1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;


2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.



3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).


4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.
Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

Pescuit amator in Delta Dunari .



Pescuit amator la stiuca in Delta Dunari .





Stiuca (esox lucius) .

Pestele pradator nr. 1 al Deltei Dunarii supranumit si "Lupul Baltilor" isi asteapta prada perfect camuflata in vegetatia subacvatica. Atacul este fulgerator. Stiuca are un ritm de crestere rapid ajungand la 3 ani, cand atinge si maturitatea sexuala, la aproximativ 800 g. Cea mai mare stiuca prinsa in Delta Dunarii a avut 17 kg dar capturile frecvente sunt intre 2-4 kg. Nici cele de 6-8 kg nu sunt o raritate.
Reproducerea stiucii dureaza de la inceputul lunii februarie (odata cu topirea gheturilor) pana la sfarsitul lunii martie. In aceasta perioada pescuitul la stiuca este oprit in Delta Dunarii.
Stiuca prefera apele limpezi cu vegetatie abundenta. Lacuri precum Uzlina, Chiril, Onofrei, Taranova vor garanta un pescuit reusit.


Exista perioade cand stiuca e mai greu de gasit din cauza apelor mari si tulburi (aprilie - mai) sau a abundentei vegetatiei. Solutia este pescuitul la Perisor in incinte private situate acolo unde Delta se intalneste cu Marea Neagra.
Mentionand ca cea mai eficienta metoda de pescuit este cea cu lingura oscilanta va dorim "Fir intins !".

Pescuit amator la crap in Delta Dunari .




Crap (Cyprinus Carpio) .

Nimic nu se compara cu drilul unui crap de Dunare. Peste de talie mare atingand pana la 45 kg, crapul salbatic din Delta Dunarii reprezinta una dintre optiunile majore ale pescarilor europeni.
Capturile frecvente sunt intre 7 si 10 kg dar nici cele intre 12-22 kg nu sunt o raritate.
Reproducerea crapului dureaza intre mijlocul lunii aprilie si mijlocul lunii iunie, perioada in care pescuitul este oprit.
Crapul prefera apele cu curent slab sau mediu si cu multe obstacole subacvatice (tufe, trunchiuri scufundate). De aceea avand in vedere si forta deosebita a acestui peste fiti foarte atenti la alegerea sculelor si liniilor cele mai potrivite. A intepa un crap de peste 10 kg nu este o mare problema dar a-l captura nu este la indemana oricui.
Mentionand ca un rol important in desfasurarea unei partide de pescuit este alegerea locului de pescuit  si nadirea .



Pescuit amator la salau in Delta Dunari . 





 

Salau (lucioperca lucioperca) .

Dupa cum arata si numele salaul seamana atat cu stiuca (lucio) cat si cu bibanul (perca). Salaul prefera apele curate, cu fund nisipos sau pietros ale Dunarii sau ghiolurilor adanci. Recordul Deltei Dunarii este de 16 kg - lacul Razim, iar capturile frecvente intre 2 si 3 kg. In fotografie puteti vedea un salau de 7,4 kg capturat si eliberat pe bratul Sfantu Gheorghe.
Perioada de reproduce este similara cu a crapului si somnului, perioada in care in care pescuitul este oprit.
Pentru o partida reusita trebuie de pescuit trebuie sa aveti twistere, pestisori vii sau bucati de peste .

sâmbătă, 21 august 2010

Pescuit Amator si tehnici de pescuit cu pluta .

Pescuit Amator si tehnici de pescuit cu pluta .  






Ce este Lestajul .




In pescuitul la undita functionarea ireprosabila a tandemului pluta – lest este unul din factorii cheie ai succesului. Acest lucru este cunoscut de toti pecarii ce fac eforturi sa se doteze cu plute cat mai sofisticate si mai sensibile. Cu toate acestea, odata ajunsi pe apa, multi dintre ei constata ca ceva nu functioneaza corect. Asta pentru ca lestarea unditelor, desi nu presupune cunostinte deosebite, are cateva mici “secrete” pe care mai toti le cunoastem sau le intuim dar pe care nu de putine ori le tratam cu superficialitate. Si spun asta din proprie experienta. Dupa ce ati ales pluta, aceasta trebuie lestata astfel incat sa-i asiguram o pozitie cit mai corecta in apa, de regula verticala. Daca ati cumparat o pluta de firma sarcina este usurata deoarece acestea au marcate pe corp repere care indica nivelul optim de scufundare si de asemenea au inscrisa greutatea plumbilor necesari pentru o lestare corecta. Daca aveti o pluta confectionata artizanal atunci incepe prima parte a efortului de echilibrare., dar reamintim ca o evolutie corecta a acestora impune ca intre 80 – 90 % din volumul lor sa sa fie scufundat. Deci lestarea trebuie sa asigure ca prim obiectiv aceasta scufundare. Dezideratul se realizeaza de obicei cu alice de plumb calibrate sau foita de plumb, in ambele cazuri fixarea acestora pe fir realizandu-se prin strangerea cu clestisorul cu falci plane si nu cu zimti. Strangerea se face usor, nu numai pentru a nu rupe nailonul, dar si pentru ca practica terenului ne obliga adesea la modificari functie de pestele scontat, tipul pescuitului si al apei. Prezentul material este axat pe pescuitul pestilor pasnici, in ultimii ani pescuitul rapitorilor facandu-se din ce in ce mai putin cu undita. Chiar si in acest caz unditele pregatite pentru rapitor au constitutii robuste, incepand cu varga si sfarsind cu lestul deci nu e cazul sa discutam despre un pescuit de finete, influentat decisiv de micile trucuri ale aranjarii plumbilor pe fir.



Lestarea functie de pestele cautat si tipul de pescuit .



Pentru pestii rapitori care, datorita dimensiunilor lor, lacomiei sau modului de hranire, cu atacuri rapide si hotarate, nu sunt deranjati de un lest mare, modul de realizare a plumbajului nu pune prebleme deosebite, putand fi folosit un singur plumb, fix sau culisant aflat la cativa cm de ac. (vezi „lestajul simplu”) Pescuitul pestilor pasnici, mai ales daca acestia au dimensiuni reduse (obleti, rosioara, caras, platica, mreana, scobar etc. ) necesita un plumbaj special, in care greutatea necesara echilibrarii plutei nu este concentrata intr-un singur punct. Acest lucru este impus de modul de hranire al acestor pesti care ciugulesc, gusta hrana inainte de a o inghiti, de multe ori jucandu-se cu ea. In aceasta situatie exista riscul ca pestele sa simta reculul unui plumb de dimensiuni mari si sa renunte la hrana. Ca urmare se recomanda ca in apropierea acului sa avem un plumb mic pentru a nu trezi suspiciuni pestelui in situatia descrisa anterior. Rolul acestui plumb este de a ajuta la coborarea rapida a acului si de a-l mentine la adancimea dorita, restul de lest necesar echilibrarii plutei fiind fixat mai sus intr-un plumbaj gradual de diverse tipuri ce sunt prezentate in continuare. Daca hranirea are loc pe fundul apei pestele va avea tendinta de a-si ridica botul inainte de a pleca cu hrana in gura (atentie mare – platica, mreana, scobarul). Ca urmare, daca pescuim cu acul pe fund sau foarte aproape de fund si plumbul este langa ac, miscarea de ridicare a pestelui va face ca acesta sa simta plumbul si se poate speria scuipand acul. In consecinta din nou se impune folosirea unui plumbaj gradual cu un plumb cat mai fin langa ac, cu rolul de a asigura evolutia momelii cat mai aproape de locul dorit, pe fundul apei sau la cativa centimetri de el.


Lestarea functie de tipul apei .



Ape statatoare .

Lestajul simplu .






Este cea mai simpla modalitate de lestare care impiedica pestele sa simta reculul sistemului lest – pluta asigurand si finete pescuitului. Tubul siliconic dintre alica opritoare si plumbul culisant amortizeaza socul contactului dintre cei doi plumbi. Este un montaj recomandat pentru pescuitul cu plumbul pe fundul apei.
Plumbaj liniar simplu
Realizat din alice despicate, cu prima alica, din apropierea acului stransa foarte usor pentru a putea fi deplasata in timpul pescuitului functie de necesitati. In momentul in care pestele vrea sa plece cu momeala in gura va simti o rezistenta mica data de prima alica, de dimensiuni mici si ulterior rezistenta va creste gradual, aproape normal astfel incat pestele nu va deveni suspicios. Un alt avantaj este acela ca, daca pestele are tendinta sa se ridice, pluta se va inclina treptat anuntand intentia acestuia in timp util. Un pescar bun va sti sa intepe la vreme Alicele se monteaza la intervale de 5-10 cm, functie de adancimea la care se pescuieste. Personal folosesc de fiecare data o alica si la 15-20 cm sub pluta pentru a asigura o mai buna stabilitate a acesteia. Este un montaj eficient in cazul pescuitului de finete, la pesti mici, in conditii de vant, cu plute tip creion.

 Montura logaritmica .




 
Este deosebit de utila in pescuitul de competitie datorita finetei si eficacitatii sale. Recomandata in special pentru rubesiana dar utila si la unditele obisnuite. Se utilizeaza alice despicate, grupate in seturi de 1-2-3-4 alice, cu alica solitara in apropierea acului. Aceasta este stransa cel mai usor pentru a putea fi mutata in sus sau in jos functie de dorinta, de finetea si frecventa trasaturilor. Grupurile se monteaza la intervale de 5-6 cm. Este o montura deosebit de eficienta pentru pescuitul cu 3-4 cm din fir pe fundul apei, dar si la pescuitul pestilor de dimensiuni mici (carasel, babusca, rosioara, oblete) la pescuitul intre ape. Ca si la montura anterioara, reculul simtit de peste in momentul in care vrea sa plece cu momeala creste gradual.


Ape curgatoare.

Principala dificultate cu care ne intalnim in acest caz este data de curgerea apei. Aceasta apasa pe fir imprimand o anumita forta asupra firului aflat sub pluta si influentand evolutia acestuia. Ca urmare eforturile pescarilor au fost concentrate spre gasirea unei modalitati de lestare care sa permita o evolutie cat mai naturala a momelii si posibilitatea prezentarii si mentinerii acesteia in locul dorit. Trebuie subliniat faptul ca acest lucru este cu atat mai dificil cu cat curgerea apei nu are un caracter laminar, nu este o curgere cu viteza constanta in toate straturile ei. De cele mai multe ori constatam viteze de curgere diferite in straturile de adancime fata de cele de la suprafata. Acest lucru face ca acul cu momeala sa ajunga fie mult in fata plutei fie sa ramana in spatele acesteia influentand decisiv modul de semnalare a prezentei pestelui si a momentului inteparii. De asemenea curentii raurilor imprima acului miscari haotice, nenaturale, putand starni pestilor suspiciuni fata de momeala prezentata. Functie de aceste caracteristici au fost cautate modalitati de lestare care sa asigure finete semnalului plutei, sa evite suspiciunea pestilor, sa asigure o asezare cat mai verticala a firului si sa fie cat mai putin influentate de turbulentele curentilor raului.


Scheme de lestare in pescuitul la undita .



Lestaj mixt.





Acest tip de montura este deosebit de util in apele domoale, cum ar fi raurile de ses cu apa lina ori canale de irigatie. Plumbul culisant sub forma de picatura, care asigura principala greutate a lestului, se repartizeaza in partea de sus spre pluta. Sub acest plumb avem un tub siliconic pentru amortizarea socurilor la contactul dintre plumbul principal si primul set de alice despicate. La fel ca la montura logaritmica prezentata anterior grupurilr de alice sunt dispuse descrescator dinspre pluta spre carlig, cu un montaj mai lejer al ultimei alice. Este un montaj care asigura coborarea rapida a momelii spre fundul apei dar si un recul fin la muscatura pestelui. Recomandat pentru plute alungite, cu chila lunga si antena.

Plumbaj in coada de soricel.






Sunt tipuri de lestaj utilizate cu predilectie in ape repezi, cu curenti puternici sau valuri la suprafata. Greutatea se repartizeaza mai convenabil pe fir iar micile alice insirate pe el vor opune rezistenta fortei curentului apei in puncte continui si astfel firul va pastra o alura verticala iar momeala nu va mai juca nefiresc. In practica, daca se constata ca intr-un rau curentul apei este mai mare spre adancime se va folosi grupajul in coada de soricel de tip descendent, in care plumbii grupati sunt plasati spre ac. Daca pescuim intr-o apa cu valuri la suprafata, sau curent mai puternic la suprafata, se foloseste grupajul ascendent, cu plumbii grupati montati spre pluta.
Atentie ! Unul din dezavantajele acestor monturi este ca, mai ales in cazul pescuitului cu fire foarte subtiri, exista posibilitatea ca in timpul lansarii, daca aceasta nu este facuta corect, sau la intepaturile ratate, plumbii se pot incurca intre ei, formand noduri. Deseori aceste noduri nu pot fi desfacute decat apeland la metoda lui Alexandru Macedon, cu sabia. In prezent magazinele de specialitate expun o multitudine de tipuri de plumbi pentru undite, calibrati pe diverse greutati si forme. Toate montajele prezentate anterior pot fi executate utilizand plumbi calibrati de greutati diferite, astfel incat un grupaj de trei alice sa fie inlocuit de un singur plumb cu greutate echivalenta. Cu toate acestea practica a demonstrat ca este mult mai eficienta utilizarea grupajelor de plumbi de dimensiuni mici. Evolutia plutelor este mai fina iar interventiile ulterioare pentru diverse ajustari se fac mult mai usor.


joi, 19 august 2010

Pescuit sportiv si ce este Nada ?


Ce este Nada pentru pescuit ?


Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din hrana de baza a crapului, sa aiba aroma, gustul, culoarea si consistenta care trebuie.
    Nada trebuie sa cuprinda in compozitie momeala pe care o veti folosi.
    Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala
    Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap

Ce folosim pentru a nadi  la pescuit .





Este nada pe care eu o folosesc cel mai des si pot sa va spun ca este foarte eficienta pt toate formele de crap. Merge foarte bine din mai pana in septembrie. Este un amestec in care unele ingrediente pot lipsi sau pot fi introduse si altele cu conditia sa se pastreze aceeasi linie a aromei.

4 kg de porumb uscat
1 kg de grau sau arpacas
2 kg de boillies (capsuni, tutti-frutti, banane, ciocolata, canepa, caramel) este f bine daca aveti 1 kg de boillies solubile.
1 kg de canepa (recomandabil sa fie coapta)
1 kg de zahar sau alt indulcitor (mierea este foarte buna dar numai ½ kg)
½ kg soia uscata
½ kg seminte de floarea soarelui macinate sau in lipsa strot
½ kg naut preparat (vezi capitolul momeli)
½ kg peleturi (solubile)
aditiv praf sau lichid
putina sare
10 ml aroma de acelasi fel cu boilliesurile (aveti grija cat de concentrata e aroma ca ce se gaseste la noi pe piata puteti sa puneti si 2 litri). Puteti folosi foarte bine siropuri concentrate.
10 ml ulei de canepa
10 ml ulei esential, cel mai bine de aroma pe care mergeti sau daca nu aveti cel de mandarine poate fi combinat cu orice aroma.





Cum preparam nada pentru pescuit .




Toate chestiile astea eu le combin intr-o galeata (de fapt impart totul in doua si fac doua transe de nada) si le amestec bine, pun apa cat sa acopere totul si le las asa cateva ore. Grauntele uscate vor trage apa mai ceva ca un burete (in special nautul si soia) asa ca aveti grija sa adaugati alta in permanenta. Acest tip de nada se preteaza foarte bine la nadirea direct la fata locului adica din barca sau pe jos, daca nu se poate amestecati totul cu o nada praf, faceti bulgari tari si ii puteti arunca cu prastia. Daca dispuneti de o barca lasati amestecul ceva mai zemos pentru o difuzie mai rapida. Cantitatea aceasta eu o folosesc pentru un pescuit de doua zile si o arunc in 4 portii. ¼ in prima seara si incep pescuitul a doua zi dimineata cand mai arunc ¼, apoi cate inca ¼ seara si dimineata. Dupa 5-6 partide intr-o balta puteti sa faceti crapi dependenti de aceasta aroma.




miercuri, 18 august 2010

Pescuit Amator si Cautarea locului potrivit .


Cautarea locului potrivit .




Multi pescari gresesc, cautind sa ajunga aproape intotdeauna in locul "preferat". Va este cunoscut, desigur, impulsul de a cauta locul cunoscut de multi pentru pescuit, unde un cunoscut a "agatat" de curind o captura uimitoare. Bineinteles, este posibil ca unii pesti sa fie "pe pozitii", dar acest fapt nu se adevereste intotdeauna. Cel care îsi foloseste instinctul si cauta locuri noi va prinde, in perspectiva, mai mult. Cine pescuieste in locuri mai cunoscute va trebui sa imparta prada cu alti pescari, care cunosc deja locul. De aceea, se impune sa cautati locuri noi, cu potential .




Cine cauta gaseste!




Exista pescari profesionisti care isi petrec 75 la suta din timp cautind pestii si doar restul pescuind propriu-zis. Citeodata, acesti impatimiti cauta crapul o zi intreaga, dar in cazul acesta nu dureaza mai mult de o ora pina sa prinda un exemplar capital. Daca ne asezam de la inceputul partidei de pescuit intr-un loc oarecare sau intr-un "loc-atractie", probabil ca am sta toata ziua si am privi neputinciosi virful unditei, fara sa prindem nimic. Nu este o "vrajitorie" sa gasim un loc bun. Este nevoie doar de o gindire sanatoasa, de un simt al apei si de intuitie.




Apa, vint si caldura .




Intr-o anumita privinta, crapii sînt ca si oamenii: le place comoditatea. Trebuie sa cautam apa cu mult oxigen, nu prea rece si cu multa hrana. Luam in considerare, intotdeauna, anotimpul in care pescuim. Pe timpul iernii, vinturile nord-estice reci fac sa scada foarte repede temperatura apei. Desi exista destul oxigen, apa mai calda si placuta se gaseste, mai degraba la adincime mai mare. Vara este exact invers: datorita temperaturii ridicate a apei, scade continutul de oxigen, dar o data cu aparitia vintului, apele se "misca" crapii devenind, astfel, mai activi. Astfel de conditii sînt favorabile nu doar pentru crapi, ci si pentru hrana lor. De aici, si intelepciunea pescarilor care pescuiesc doar contra vintului. Crapii sînt pesti activi, care sar, se zbenguie si se ridica la suprafata apei. Cine observa apa atent va recunoaste multe asemenea semne. Se poate afla cu certitudine unde se gasesc crapii, dar atentie: acesti pesti sînt foarte agitati cind se muta intr-o alta parte a lacului, fenomen care apare mai ales la schimbarea vremii. De aceea, este mai bine sa determinati cursul (calea) crapului si sa fiti inaintea lui, la destinatie. Crapii se simt foarte atrasi de specificul apei, iar partea cea mai specifica a unei ape este zona de mal. Cine se camufleaza de privirile crapilor ii prinde direct sub virful unditei. Daca apa are multi pesti, crapii se retrag in zona malului opus, indiferent de faptul ca este vorba de un mal singuratic sau aflat in jurul unei insule. In afara de aceasta, crapii sînt foarte prudenti, iar pentru a avea senzatia de siguranta se ascund intre salcii, trunchiuri cazute in apa, tufisuri scufundate sI alte obstacole ce le ofera adapost.

"Strazile subacvatice"




Intotdeauna trebuie cautate caracteristici de sub suprafata apei, care nu se pot vedea cu ochiul liber. Putine lacuri au un fund uniform. De obicei, exista denivelari numeroase (insule scufundate, linii de pietris s.a.) In balastiere, liniile mari de prundis sînt folosite de crapi ca o retea de strazi. Prezinta, de asemenea, importanta schimbarea brusca a adincimii apei. Cu cit este mai mare deosebirea, cu atît sînt mai importante însusirile subacvatice ale apei si cu atît exista mai multi crapi.

Lut, mil, pietris...




Mai ales in lacurile obisnuite, este bine sa se cunoasca provenienta solului, a fundului apei. Se foloseste o lanseta puternica, fir impletit si o bila din otel de greutate medie, care se arunca la o departare cit mai mare. Otelul va transmite calitatea solului prin virful lansetei. Pentru ca snurul impletit nu se intinde, deviatiile virfului vor indica miscarile sferei. Daca palpita virful lansetei, atunci e vorba de pietris. O miscare lenesa indica faptul ca fundul apei este plin de mil. Astfel se obtin informatii utile despre relieful sub apa. Schimbarea adincimii, fundul, vremea sI perceptiile optice sînt partile unui puzzle care ne conduc la crap.


marți, 17 august 2010

Pescuit Amator si Dintii la Stiuca .


Dintii la Stiuca .



Capul stiucii este prevazut cu o gura mare, cu dinti puternici, ascutiti pe maxilare. Maxilarul inferior este mai proeminent. Pe falca superioara si in cerul gurii putem numara peste 400 de dinti. Ei sunt mobili, rotindu-se spre inapoi. Un sistem mecanic perfect, face din stiuca un rapitor performant.



Totusi, cand si de ce isi schimba stiuca dintii.... Daca si-i schimba ?!?!?
Priviti fotografia cu dintii situati pe maxilarul inferior:

Dupa cum se vede, dintii sunt dispusi pe doua randuri, un rand fiind asezat perpendicular pe maxilar (A), altul fiind aplecat catre interior(B).


Randul B serveste la inlocuirea dintilor de pe randul A, atunci can unul sau mai multi dinti sunt pierduti.
Imediat ce un dinte A este pierdut, un dinte B ii ia locul , basculand in plan perpendicular. Aceasta inlocuire se petrece in max 48 ore.
In fotografie se observa lipsa unui dinte (marcat cu ?) si dintele B corespunzator.
Nu se poate vorbi ca stiuca ar putea ramane intr-o anumita perioada fara dinti... Ei sunt intr-o permanenta schimbare. E adevarat ca dupa o perioada de maximum in hranire (mai ales la exemplarele mici) se pot pierde mai multi dinti deodata, dar acestia sunt inlocuiti destul de repede de altii. Inactivitatea stiucii din aceasta perioada nu este datorata " dintilor de lapte (???)" ci numai starii de satietate a stiucii.


marți, 10 august 2010

Pescuit Amator la Morunas .


Pescuit Amator la Morunas .



Denumire: MORUNAS (Vimba vimba)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: morunas.
Raspandire pe glob: In bazinele Marii Negre, Marii Caspice, Marii Nordului si Marii Baltice.
Raspandire in Romania: In raurile Siret, Prut, Buzau, Bistrita, Olt, Somes, Mures, Cerna, precum si in Dunare.



Caracteristici principale:
__-Dimensiuni:
_______-Lungime: 15 - 25 cm (exceptional 40 cm)
_______-Greutate: 0,3 - 0,4 kg (exceptional 1kg)
__-Aspect: Corp alungit, comprimat lateral, botul proeminent cu falca de sus mai mare si gura arcuita,cu partea inferioara in forma de potcoava. Botul este asemanator cu cel al morunului de unde isi trage si numele. Culoarea capului si spatelui este cenusiu-albastruie, burta alb-argintie, cu luiciu mai puternic decat al scobarului. Aripioara dorsala este inalta si scurta.
__-Mod de viata: Prefera locuile unde apa este adanca si are un curs domol, cu fundul nisipos sau malos.
__-Se hraneste cu: viermi, moluste, broaste, crustacee, larve, rame, resturi vegetale.
__-Durata de viata:
Pescuitul sportiv: Se pescuieste cu pluta sau cu plumb pe fundul apei, deoarece acolo isi cauta hrana. Sculele trebuie sa fie foarte fine. Muscatura se manifesta prin trasaturi usoare, urmata de o zvagnire scurta. Nu e un luptator scotandu-se din apa relativ usor.
Valoare gastronomica: Carne grasa si gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 25 cm.




 

Pescuitul la Morunas .



Este un peste apreciat de pescarii sportivi, desi agatarea si obosirea sa nu ofera satisfactii atat de mari ca la pescuitul celorlalte ciprinide. Morunasul trebuie cautat la coturile raurilor, in locurile unde acestea se latesc si apele mai repezi se intalnesc cu cele mai domoale, la gurile de varsare sau in zonele mai adanci ale lacurilor. Se intretine in carduri, deplasandu-se adesea in grupuri mari, in cautarea hranei. In aceste zone poate fi pescuit cu maxima eficienta, mai ales daca locul de pescuit a fost nadit in prealabil. Tactica nadirii repetate da cele mai bune rezultate. Se presara locul respectiv chiar in timpul pescuitului, utilizand ca momeala materiale similare, in timpul verii este foarte eficienta folosirea boabelor tinere de porumb, indesate in bucati de mamaliga. Laptele si aroma boabelor de porumb se disperseaza repede in apa, atragand morunasii din zona. La fel de eficient este si aluatul facut din boabele unor plante uleioase, din care o bucata se introduce intr-un ciorap de nailon si se fixeaza in asa fel incat sa atarne in apa la locul de pescuit. Uleiurile si celelalte arome ce se disperseaza din aluatul uleios atrag chiar pestii aflati la mare distanta.
Se folosesc doua metode la pescuitul morunasului: cu pluta si cu plumbul pe fund. Cea cu pluta se practica atunci cand pestele se afla in zonele mai putin adanci sau in straturile superficiale ale apei. O varga lunga de 2,5-3 m corespunde scopului propus, cu conditia sa fie sensibila. Guta nu trebuie sa fie mai groasa de 0,20-0,25, unii pescari utilizand chiar nailon de 0,18, pe care il infasoara pe o mulineta simpla. Pluta trebuie sa fie fina, montata in asa fel incat sa poata fi mutata mai usor in sus si in jos pe fir, dupa necesitati. Gura morunasului este mica, asa incat un carlig de 7-9 este tocmai potrivit; momeala trebuie, de asemenea, astfel pusa incat pestele sa o poata inghitii dintr-o data. Momelile cele mai bune sunt rama rosie, miezul de paine, mamaliga, larvele de insecte, boabele de porumb tinere si pline de lapte, bucatelele de cartof fiert. Mamaliga si miezul de paine se framanta putin si se formeaza bilute. Pestele gusta mai intai din momeala, apoi o inghite complet, moment in care cirligul trebuie intepat usor. Morunasul agatat incearca sa se degajeze de carlig, sa il scuipe, inotand in acelasi timp perpendicular sau impotriva sensului de curgere a raului. Obosirea si scoaterea sa cu minciogul nu constituie o problema dificila.
Metoda pescuitului cu plumbul pe fund se utilizeaza in zilele toride de vara, cand pestele se retrage mai spre adancuri. La aceasta metoda este indicata o undita lunga de 2-2,5 m, cu varful sensibil, cu fir subtire de 0,15-0,18. In loc de pluta se foloseste plumbul, care poate fi fixat sau lasat sa gliseze liber pe fir. Plumbul nu trebuie sa fie prea greu si nici agatat la o distanta mai mare de 15 cm de carlig, pentru ca pescarul sa simta muscatura pestelui. Contactul direct al pescarului cu carligul trebuie sa fie permanent prin tinerea firului intins, in ape statatoare, firul se curbeaza, motiv pentru care trebuie privit cu atentie pentru a observa muscatura fina a morunasului.
In zonele cu vegetatie acvatica abundenta pestele nu trebuie lasat sa se ascunda, pentru ca firul se incurca usor printre plante. Pe malurile cu copaci si tufe, vom renunta la obosirea pestelui, tragandu-l direct la mal cu miscari precaute, pentru a nu rupe firul.





Pescuit Amator la Biban cu Musca Artificiala .


Pescuit Amator  la Biban cu Musca Artificiala .



În mod clasic, în conceptia românilor pescuitul la muscă artificială este rezervat păstrăvilor si lipanilor, cel mult cleanului. Mai nou însă, pescarii de la noi au înteles că nu doar pestii amintiti mai sus muscăresc, ci mai sunt o grămadă care nu se dau la o parte de la a ataca o insectă gustoasă. În ultima vreme au apărut o sumedenie de site-uri de internet, mult mai accesibile decât revistele si cărtile de profil străine, care vorbesc despre pescuitul diverselor specii de pesti cu musca artificială. Pescarul autohton poate acum să găsească aproape orice îl interesează în materie de pescuit la muscă artificială, de la articole privind snurul sau forfacul la noi si noi modele de muste, care mai de care mai prinzătoare. Odată ce muscarii au devenit mai... „open-minded”, au apărut stiluri noi de pescuit, care vizează anumite specii: stiuca, avatul, bibanul; recent am auzit si de salăi prinsi la muscă si... scobari.


Bibanul reprezintă una dintre multiplele alternative pe care le are muscarul de la noi. Apele de munte se deschid numai în mai? Nu contează, biban la muscă se poate prinde încă din martie. O partidă de pescuit cu musca la biban, chiar dacă nu este la fel de productivă ca o partidă de vobler, poate fi un bun exercitiu de re-familiarizare cu lansările caracteristice muscăritului înainte de deschiderea la munte. Pe de altă parte, este si un pescuit spectaculos, deoarece atacul bibanului este destul de dur, si nu de putine ori ai impresia că ai prins ditamai balaurul, când de fapt ai la cârlig un bibănas de o palmă.
Unde să pescuim? Dacă vrem un biban mare la vobler, dăm pe lângă pereti verticali si diferite structuri submerse, gropane etc. În cazul pescuitului cu muscă, vom căuta căuta cozile de lac, unde putem să intrăm cu o pereche de cizme-sold. Dacă avem barcă, putem să acoperim o mai mare parte de apă. Când ajungem pe apa respectivă, în primul rând trebuie să ne uităm după pestisori, dacă acestia sar la suprafată, ca niste mici explozii, atunci e semn sigur că acolo are loc o vânătoare de biban.
Ustensilele pentru pescuitul bibanului la muscă sunt din clasa #5-6. Vom folosi o lansetă lungă, de cca. 2.7 m sau chiar mai mult, cu mulinetă corespunzătoare si un fir WF #5, de preferintă scufundător. Dacă nu, merge si cu unul de tip plutitor. Forfacul conic este bine să fie mai lung, de cca 2.5-3.5 m, în functie de apa respectivă. Pe lacuri se foloseste un forfac mai lung decât pe celelalte ape, deoarece apa e mai linistită si pestii pot vedea snurul mai usor, speriindu-se astfel. Si mai ales în cazul bibanului, se stie, odată speriat, îsi schimbă locul de vânătoare si pierdem ceva timp până dăm din nou de el.


Momeala va fi un streamer, adică o imitatie de pestisor. Acesta trebuie tras astfel încât să provoace bibanul. Trebuie subliniat faptul că bibanul nu atacă neapărat un streamer pentru că el crede ca are de a face cu un pestisor, ci si din curiozitate. Deci aceasta este cheia succesului: trebuie să îl facem curios. Dacă vom reusi, atunci vom avea un atac cu sigurantă. Streamerul se recuperează ca de obicei, pentru mai multe detalii puteti citi articolul scris de subsemnatul pe acest site, "Tehnica recuperarii snurului in pescuitul la musca artificiala". Dintre modelele consacrate, am avut succes cu matuka, mallard&yellow si mai ales cu marabu rosu si galben. Un model de streamer puteti găsi la adresa www.muscarul.go.ro/streamer1.htm.
Odată agătat, bibanul se zbate destul de mult, deci va fi o adevărată plăcere să îl simtim în bătul de muscă. Ca toti pestii, si bibanul poate fi eliberat, chiar este indicat, deoarece vom avea ce să prindem si la anul care va veni. În speranta că cele citite aici vă vor fi de folos, eu vă urez Snur Întins.



marți, 3 august 2010

Pescuit Amator si Montura Crap .


  Montura pentru pescuit la Crap  .

Pescuit Amator  si  Montura Safety Clip cu leadcore pentru pescuit la crap
Pentru mine este montura de baza. Dupa ce am incerca o multitudine de monturi am ajuns sa pescuiesc aproape exclusiv cu aceasta.



Avantajele acestei monturi sunt:


- nu se incurca la lansare (sau se incurca foarte rar),
- un peste care a rupt linia scapa fara probleme de plumb
- in cazul in care plumbul se agata, se elibereaza fara probleme din montura iar linia ramane libera,
- se poate schimba plumbul foarte usor daca vreti sa incercati o alta forma, culoare sau greutate.
Chiar realizarea monturii este foarte usoara, dupa ce capatati putina experienta ajungeti sa o faceti in cateva secunde J.



Materale necesare  



Un sfety clip, un manson conic pentru clip, un vartej si o bucata de leadcore. Atentie, vartejul trebuie ales astfel incat sa intre fix in interiorul safety clip-ului dar sa iasa la un soc mai puternic.

1. Pe un leadcore (lungimea este in functie de preferintele fiecaruia) se introduce la un capat vartejul iar la capatul celalalt se face doar o bucla. Despre prelucrerea leadcore-ului gasiti in arhiva un articol scris de Adriano. Puteti de asemenea sa folositi leadcore gata legate, daca vartejul este deja montat trebuie sa alegeti un clips pe masura daca nu bagati vartejul pe bucla leadcore-ului cu un lat..
2. Bagati cu ajutorul unei crosete clipsul si mansonul prin bucla fara vartej si impingeti vartejul in clips.
3. Bagati pe clips un plumb si impingeti mansonul peste clips. Legati de vartej rigul pe care il doriti sau prindeti-l cu o bucla cu lat.
Montura este gata. Nu mai aveti decat sa legati firul de pe mulineta de bucla leadcore-ului. In nici un caz NU folositi alt vartej sau agrafa pentru prinderea leadcore-ului. In cazul in care plumbul nu cade din clips trebuie sa poata iesi cu totul de pe fir.

duminică, 1 august 2010

Pescuit Amator si Atractanti Ultrabite .

Pescuit Amator  si Atractanti .



ULTRABITE este un nou atractant ACTIV din Anglia cu care se poate prinde mult mai mult peste datorita cercetarilor de peste 6 ani si cheltuielilor de peste 3 milioane lire sterline pentru acestea.
ULTRABITE sporeste pescuitul, acest atractant ademenind pestele din larg catre pescar.
- ULTRABITE nu are competitor direct deoarece lucreaza diferit fata de alti atractanti (care sint invariabil arome pentru mincare);
- ULTRABITE lucreaza utilizind feromoni de pesti naturali (factor X) pentru a atrage pestele si ghideaza receptorii lui spre mincare;
- Factor X atrage pestii, atit masculi cit si femele;
- ULTRABITE nu cauzeaza pestelui sau mediului acvatic;
- ULTRABITE nu este bio-acumulat de peste si nu are efecte asupra mincarii sau mediului inconjurator - a fost testat un regulament acvatic de risc si ingredientele au trecut toate regulile EU necesare si instructiunile de baut apa;

<

- ULTRABITE este rapid dizolvat in apa iar Factorul X traieste 12 ore;
- Este necesara folosirea lui in cantitati mici;
- Efectul ULTRABITE asupra pestelui este similara cu sarea pentru om; prea multa
strica!
- ULTRABITE atrage de asemenea si pestii rapitori;
- ULTRABITE este un lichid incolor - nu cauzeaza miinilor sau hainelor;
- ULTRABITE se foloseste cel mai bine amestecat in nada sau adaugat momelii intr-o forma diluata;
- ULTRABITE poate fi folosit direct pe naluci;
- Pentru pestii marini ULTRABITE se foloseste direct pe momeala naturala sau artificiala sau amestecat in nada;
- ULTRABITE poate fi inghetat dar nu trebuie fiert;
- ULTRABITE nu altereaza calitatile pescarului care totusi trebuie sa foloseasca momeala potrivita, firul si cirligul adecvate, priceperea, etc. Ultrabite doar sporeste sansele atragind si convingind pestele sa manince.



ULTRABITE, a carui poveste a inceput in urma cu cativa ani in laboratoarele de cercetare din Marea Britanie, este cel mai avansat produs al ultimilor ani de pe piata articolelor de pescuit.
Oamenii de stiinta care lucreaza pentru CEFAS - The Center for Environment, Fisheries & Agricultural Science (Centrul pentru Mediul Înconjurator, Ferme Piscicole si Stiinte Agricole) au inventat calea de a produce feromoni artificiali. Feromonii sunt substante chimice naturale, eliberate de pesti care indeamna si alti pesti sa preia comportamentul lor instinctiv. Ultrabite, prin componenta sa secreta denumita X Factor, contine feromoni de peste care, la inceput atrage pestele in zona dupa care il stimuleaza agresiv sa manance.
Ultrabite are aplicabilitate in trei domenii diferite: pescuitul industrial, cresterea pestilor in ferme piscicole si pescuitul sportiv


a) In pescuitul industrial Ultrabite are doua aplicatii:
- avand feromoni de la diverse specii de pesti, Ultrabite atrage in zona de pescuit pestii tinta, imbunatatind pescuitul selectiv si diminuand pierderile altor specii;
- cand prada este transportata in custi subacvatice pentru a fi livrata in stare proaspata, Ultrabite este folosit pentru ca pestii prada sa accepte hrana sau medicamente pe timpul transportului;
b) Ultrabite este folosit in fermele piscicole in 3 moduri:
- in fermele de somon si pastrav Ultrabite determina pestii sa accepte diete alternative, insemnand ca, crescatorii nu mai sunt nevoiti sa dea pestilor sa manance alti pesti (ca in trecut);
- Ultrabite ajuta pestii sa-si ia medicamentele (odata cu hrana), fapt esential pentru mentinerea bazinului in conditii sanatoase;
- Folosind Ultrabite, procesul de crestere in greutate a pestilor este stimulat datorita efectelor directe asupra creierului care determina pestele sa manance pana este satul;
c) Dupa utilizarea revolutionara in industria pestelui, ce aduce beneficii de multe milioane de dolari, acum Ultrabite apare in pescuitul sportiv, intr-o gama de 12 variante pentru diferite specii de pesti. Testele efectuate au demonstrat ca Ultrabite creste sansa prinderii pestilor atat pentru pescarii avansati cat si pentru incepatori. Milioanele de pescari sportivi din toata lumea care folosesc Ultrabite descopera zilnic noi metode de folosire a acestui produs, stiut fiind ca nu exista o singura reteta infailibila, ci doar cateva indicatii generale.
Pentru a ajuta toti pescarii care folosesc acest produs-Ultrabite, a aparut pe piata o serie speciala de nada care se numeste Ultrabait, care imbina foarte bine functionalitatile Ultrabite si care este recomandata de a se folosi impreuna. Distribuitorul Ultrabite in Romania va pune la dispozitie o gama variata de produse Ultrabite dar si Ultrabait, prin magazinele proprii din Bucuresti si din tara, dar si prin distribuitorii din toata tara:
1. Atractant ULTRABITE fiole este specializat pe diverse specii de pesti: crap, somn, salau, stiuca, platica, albitura (vezi figura de mai sus);
2. Boilies ULTRA BAIT;
3. Porumb ULTRA BAIT;
4. Nada ULTRA BAIT (fiecare punga de nada contine si o fiola de atractant ULTRABITE);
5. Spray ULTRABITE tip crap pentru boilies sau alte momeli;
6. Pelete pregaurite pentru nadire sau pentru carlig.


Pescuit Amator si Secretele Mreanei .


Pescuit Amator  si Secretele Mreanei .



Mreana (Barbus «Linnaeus») .



Peste al raurilor noastre de ses si colinare, mreana este raspandita in aproape toate raurile Europei. Datorita plasticitatii organismului, aceasta specie a dat numeroase subspecii in raurile din Balcani, Caucaz si chiar in raurile din bazinul Marii Negre. Gura mrenei este caracteristica, situata sub bot, prevazuta cu buze carnoase, de pe care pleaca doua perechi de mustati. Radia cea mai inalta a dorsalei este ingrosata, osificata si zimtata in partea posterioara. Culoarea generala a corpului este galbena-murdara, stropita cu pete mai inchise, abdomenul fiind galben deschis, iar aripioarele dorsala si codala avand margini inchise. Restul aripioarelor sunt roscate. In timpul reproducerii, pe corpul masculilor apar niste tuberculi granulosi numiti "podoabele dragostei". Mreana, recunoscuta ca un abil inotator, ca peste iubitor de apa curgatoare, isi afla salas in Dunare si toti afluentii ei mari, urcand pana in regiunea de munte. In Dunare, de regula, se gasesc exemplare mari, batrane, care ajung la peste 80-85 cm lungime si 8-10 kg greutate. Exemplarele obisnuite cu talia de 30-40 cm si greutatea de 0,300 kg. Masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 2 ani, iar femelele la 3 ani. Pentru reproducere, mreana migreaza in partea superioara a raurilor, la apa mai curata. Cand isi leapada icrele, in mai-iunie, femelele se aduna in calduri, care sunt urmate de barbatusi, apoi de puiet si pornesc "alaiul de nunta". In regiunile superioare ale raurilor, in portiunile unde curentul este mai slab, pe fund de prundis sau pe fund nisipos, femela depune 15.000 - 32.000 icre mici. Mreana este un peste sperios, el isi cauta hrana catre seara sau in timpul noptii, consumand viermisori, larve, insecte, moluste mici. Ritmul lui de crestere este foarte lent. Mreana este pestele cel mai cunoscut de pescarii sportivi ce pescuiesc in rauri, folosind drept nada rame rosii si albe, viermisori, cascaval, branza topita, grau fiert etc. Carnea este gustoasa, desi este plina de oase marunte, dar este apreciata, pe cand icrele (atentie!) sunt otravitoare si nu pot fi consumate nici chiar cand sunt fierte.





Pescuit cu lanseta pe fundul apei.

Este o metoda prin care carligul cu momeala este lansat la distanta cu ajutorul unei greutati care poate fi un plumb . Se pot combina cele doua tipuri de greutati, adaugand plumb la feeder. Plumbul folosit in apele curgatoare va fi plat si mai greu decat cel folosit in lacuri.
Lanseta folosita este de dimensiuni medii (2,50 m - 3,50 m) cu actiune de 30-60 g, impreuna cu o mulineta ce poate inmagazina 100 m de fir de 0,30, avand in vedere ca acest tip de pescuit se practica pentru pestii mai mari.
Montajul plumb - carlig cu momeala poate fi de doua feluri, si anume cu momeala inainte plumbului sau invers. In prima varianta plumbul este obligatoriu culisant pe circa 20 cm intre doua stoppere legate pe fir, astfel incat pestele sa nu simta rezistenta atunci cand musca. Cele doua variante se pot combina atunci cand pescuim cu doua carlige, legand un carlig dupa plumb si unul inapoia acestuia.



toateBlogurile.ro Certificat Web