Momeli pentru pescuit si tehnici de cresterea momeli

Viermisorii pentru pescuit

Viermii, este momeala cel mai frecvent folosit de pescarii din țara noastră în pescuitul staționar. Se poate folosii în fiecare anotimp al anului şi este o momeala preferată de multe specii de pești: crap, caras, plătică, oblete,  scobar, clean, babușca, roșioara, biban, mreană, etc.
Această momeală se poate folosii în mai multe moduri: un singur viermișor tras pe cârlig, un singur viermișor agățat pe cârlig din partea din partea dorsală, un viermișor tras pe cârlig şi unul agățat din partea dorsală, mai mulți viermișori agățați pe cârligdin partea dorsală (de obicei 5-6 viermișori foarte eficient la pescuitul crapului primăvara devreme), sau folosirea viermișorului sub formă de pupă (numit și castre este eficient la pescuitul balabustei și a văduvitei).
Diferențele între mărimea viermișorilor este făcută de specia de muște de care aparține. Cele de dimensiune mică (pinky) vara sunt mai greu de ținut deoarece datorită mărimilor mici pot iasă pe găuri foarte minuscule. Un sfat pentru rezolvarea problemei este acela de a pune o bucată dintr-un ciorap de damă pe gură cutiei în care-i ținem și numai după acesta punem capacul pe cutie. Un alt sfat este acela ca viermișorii vara să nu se tină 100% curați ci, trebuie amestecați cu un pic de rumeguș fin sau făină de mălai.
Procurarea viermișorilor se poate face în două moduri, de la magazinele de pescuit, unde se poate găsii deseori o varietate mare a acestora (mare, mică pinky, roșie, galbenă, albă, roz) sau prin confecționare proprie. Din păcate metoda din urmă este mai problematic pentru pescarii ce locuiesc la bloc.
Confecționarea proprie necesită atenție şi stomac adecvat pentru a rezista mirosului degajat de acestea. Cea mai populară metodă de creștere a viermișorilor este: Într-un vas se pune rumeguș, peste care se pune carene, mate, pește, oase stricate. Se închide vasul în aşa fel încât să rămână un loc unde să poată intra mustele să depună ouăle dar în aşa mod ca în cazul în care va ploua sa nu intre apa în vas, şi se pune vasul undeva la umbră. Se așteaptă câteva zile, timp în care muștele depun ouăle şi acestea eclozează, se pune un strat de rumeguș peste carnea cu viermișori (în acest moment carnea deja se află în starea de putrefacție și degajează mirosuri neplăcute). Este necesară folosirea acestui strat ulterior de rumeguș pentru filtrarea în oarecare măsură a mirosul degajat de carnea în putrefacție și curățirea viermișorilor. După câteva zile de la așezarea celui de al doilea strat de rumeguș se poate face separarea viermișorilor de rumeguș cu ajutorul unei site sau prin scoaterea cu mâna a rumegușului de pe partea superioară (în momentul în care viermișorii sunt deranjați ei încearcă să se tragă pe fundul vasului, în partea superioară rămânând doar rumeguș). După ce s-a separat în oarecare măsură viermișorii de rumeguș, se adaugă un pic de făină de mălai şi acestea pot fii ținuti într-o cutie cu găuri mici pe partea superioară a cutiei în frigider. Cu această modalitate acestea pot fii păstrați chiar şi luni de zile.

Râme - tipuri

Rama roșie

Rama roșie

Trăiește în spatii umede (sub frunze, paie, pietre etc.), se poate aduna aproape tot timpul anului. Iarna ,căind este frig e mai greu de găsit de aceea recomandam pescarilor sa-și amenajeze o mica “crescătoare” de momeli.
Pentru cei care au curte este un pic mai ușor, pot folosi 1 m2 de teren cu adâncimea de 50-70 cm. Se sapa o mica groapa pe fundul căreia se pune o folie de plastic peste care pământ uscat (se umezește în timp). Este important sa fie tot timpul acoperite cu folie de plastic, cartoane etc.
Cei care vor sa le tina în apartament vor construi un ghiveci de preferat din lemn si vor folosi procedeul menționat anterior. 
Dintre momeli,rama roșie este o momeala comoda pentru pescarii sportivi deoarece este apreciata de majoritatea speciilor de pești (crap, caras, somn, babușca, plătica ).
De regula se folosește pe carlinge cu tija lunga, cu sau fără contre. În cazul pescuitului în apa tulbure este de preferat ca rama din carlingă sa aibă ambele capete libere (se introduce rama în carlig de la 1/3 dinspre cap - zona mai groasa - și pana la 1/3 înspre coada).
Ca momeala sa poate folosi și în combinații cu alte tipuri de momeli cum ar fi viermușul, pufuleții, porumbul moale.

Rama neagra de mal

Rama neagra de mal

Saint momeli preferate de somn și de crap.Sunt folositoare în zonele cu mult mărunțiș deoarece este mai tare iar acesta o toaca mai greu. Se folosește cu precădere la pescuitul în Dunăre și în Delta Dunării.
Se găsește în zone mlăștinoase cu rădăcini de iarba și stuf în mod special după retragerea apei. Pentru scoaterea acestora se folosesc cazmale foarte solide cu întăritura pe coada.
Se păstrează în cuve mari cu pământ uscat (se subțiază în timp) la întuneric și rece.
De regula aceste momeli se pun pe carlige mai mari de 1/0 cu tija lunga cu contre. Pentru pescuitul somnului se folosesc mai multe rame pe același carlig ce formează un buchet. Prima rama se prinde de la mijloc, se trece prin ea carligul și o parte din fir, un capăt rămâne liber. A doua rama se prinde tot de la mijloc, se trece prin ea carligul, de data asta se lasă doua capete libere. A treia rama se prinde tot de la mijloc, cu un capăt liber, vârful carligului rămâne în rama.

Rama verde de mal

Rama verde de mal

Se găsește cu precădere primăvara și toamna în zonele cu mal și vegetație abundenta (în mod special în Delta Dunării). Se folosește aceeași metoda de scoatere ca la rama neagra de mal.
Este un deliciu pentru somn și acceptata de șalău și știuca.

Rama roșie șerpeasca

Rama roșie șerpeasca

Isi poarta numele datorita dimensiunilor sale (este mai lunga decât rama roșie). Are coloritul puțin diferit, tinde spre maro. Este foarte vioaie, are același habitat cu rama neagra de mal.
Este apreciata in mod special de speciile mici de Ciprinide dar nu o refuza nici răpitorii.

Lipitorile

In literatura de pescuit exista mai mulți termeni care definesc diferitele tipuri de lipitori utilizate ca momeala, precum: lipitoare de cal, lipitoare de piatra, lipitoare verde, etc., însa acești termini induc o anumita stare de confuzie în cazul necunoscătorilor, context in care prezentul articol își propune sa facă putina lumina în acest domeniu.
Termenul de lipitoare medicinala (fig. 1a) este o denumire generica sub care se regăsesc doua specii larg răspândite în toata târa, cu excepția zonelor montane, în mlaștini, bălti și canale, mai exact: Hi rudo medicinali si respectiv Hi rudo verb-ana.Colorația de baza este ocru-verzuie, cu modelele variabile pe corp, de culoarea brun și portocaliu-murdar. Reprezentanții acestor specii sunt adevăratele lipitori, puietul hrănindu-se cu sângele broaștelor, în timp ce adulții îl sug pe pe cel al mamiferelor.

Lipitori

 Lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga - fig. 1b) este o specie de talie mare, atingând 15 cm lungime, întâlnita în ape stătătoare. Corpul este colorat verzui-uniform, fără desene. Adesea se fixează pe mucoasa nazala a cailor sau altor mamifere care se adapă. In unele cazuri ies pe sol și vânează rame pe care le înghit întregi.

 Sub denumirea de lipitori verzi se regăsesc doua specii: lipitoarea de câine (Erpobdella octoculata - fig. 1c) este o specie răpitoare, verzuie, de circa 6 cm. Prada este reprezentate de mici nevertebrate - moluste sau turbelariate pe care le capturează în apa și Glossiphonia complanata (fig. 1d), specie dulcicola, de talie mica (pana in 5 cm), cu corp puternic aplatizat, de culoare verzui-deschis cu desene homocrome pe partea dorsala, care se hrănește cu nevertebrate mărunte.

Recoltare și păstrare

 Lipitoarea medicinala se recoltează cu ușurința din bălti și canale, prin introducerea în apa a unui borcan in care se introduc capete și organe de peste proaspăt.

 In cazul lipitorii de cal, capturarea ei este mai dificila întrucât reprezentanții acestei specii sunt mai solitari comparativ cu lipitoarea medicinala. Totuși pot fi adunate cantități suficiente dacă se cercetează ascunzătorile situate la limita dintre apa și uscat în imediata vecinătate a râurilor și apelor statoare, sau zonele cu apa mica din apropierea malului. In cantități mai mari se regăsesc în apele slab curgătoare statoare în zonele de adăpare ale animalelor domestice.

 Lipitorile verzi pot fi colectate din zona micilor păra ie din zona de deal și munte sau din zonele cu prundiș ale râurilor, de sub pietre și de pe vegetația submersă din apropierea malului.

 Dacă lipitorile medicinale se păstrează cu ușurința în recipiente umplute cu apa, pentru lipitorile de cal este suficient un substrat format dintr-un amestec de 25% pământ, 50% apa statuta si 25% resturi vegetale în descompunere. In cazul lipitorilor verzi ideala este păstrarea lor într-un strat de apa de 4-5 cm adâncime, în care se introduc plante subacvatice și pietriș.

 Utilizarea lipitorilor în pescuit

 Lipitorile medicinale sunt moi și dificil de înțepat astfel încât sunt utilizate mai rar ca momeala, în schimb lipitorile de cal și cele verzi sunt rigide, foarte rezistente la înțepare și foarte vioaie în apa, fiind momeli mult căutate de pescarii riveran marilor râuri.

 Indiferent de tipul de lipitoare utilizat, este necesara tăierea ventuzelor, lucru care asigura evitarea fixării lipitorilor de pietre, plante și alte obstacole submersă. Mai mult sângele scurs reprezinta un semnal olfactiv care incita peștii aflați în preajma.

 Suplimentar, pentru a maximiza acest efect unii pescari crestează corpul lipitorii cu ajutorul unei lame.

 Exista mai multe variante de înțepare a lipitorii, fiecare pescar de somn și clean, având micile lui secrete. Astfel în pescuitul la somn, lipitoare de cal se inteapă o singura data dintr-o parte în alta, prin mijlocul corpului, astfel încât vârful acului sa rămână liber . Dacă se utilizează un buchet de lipitori este recomandabila folosirea cărligelor triple.

 In pescuitul la clean, mreana și păstrăv lipitoarea se fixează fie în mod similar cu cazul somnului fie după prima străpungerea corpului acesteia, se rotește puțin cărligul spre extremitatea mai subțire și se trece a doua oara carligul prin lipitoare, astfel încât vârful acului sa rămână liber.

 De asemenea lipitoarea poate fi crestata la un capăt și întoarsa pe dos, cu ajutorul unui bat sau cu croșete de dimensiune mai mare, iar apoi trasa pe carlig astfel încât sa nu rămână nici un capa liber. In mod similar unii pescari trag lipitoarea pe carlig fără sa o mai întoarcă pe dos.

 Lipitoarea întoarsa s-a dovedit o buna momeala pentru somn și în numite zone pentru crapul sălbatic, altminteri o specie foarte capricioasa în ceea ce privește preferințele culinare, iar cu bucăți de lipitoare se pescuiește cu succes la crap, somn, clean, biban și mreana mare.

 Aceasta momeala are cea mai mare atractivitate vara, întrucât ca urmare a faptului ca buna parte a adulților mor după depunerea coconilor, numărul lor este în declin și toamna târziu când datorita răcirii apei ele se retrag in locuri ferite în vederea hibernării, astfel încât sunt mult mai greu de găsit

 SURSA: Ghid-Pescuit