Platica apelor noastre

     Platica este o specie larg raspandita în bazinul Dunarii inferioare. Ea traieste în apele statatoare din lunca si Delta Dunarii în cursul inferior al raurilor noastre mai mari, dar o mai intalnim si in unele lacuri si balti din interiorul tarii. Se recunoaste imediat dupa corpul ei latit, comprimat lateral, spatele inalt si arcuit, precum dupa capul mic cu botul ascutit. Spinarea platicii este verde-cenusie, cu laturile si burta alba-argintie . Culoarea exemplarelor din apele statatoare este mai închisa . 
Acest peste se mentine în apropierea fundului, acolo unde vegetatia submersa nu este prea abundenta si unde poate scormoni nestingherit mîlul în cautarea hranei, care se compune din larve de insecte, crustacee si moluste de pe fundul apei, resturi vegetale etc . Puietul de platica formeaza carduri numeroase, la apa mică, iar exemplarele mari umbla izolate în apele mai adanci . Dintre abramide, platica atinge dimensiunile cele mai mari : lungimea obişnuita este de 25--35 cm, iar greutatea medie de 0,4---1 kg . Se pescuiesc uneori şi exemplare de 60---70 cm, avand greutatea de 3---4 kg .
      Undita folosita la pescuitul platicii este similara cu cea de la pescuitul carasului : -- undita noastra se va compune dintr-o varga usoara, de 4---5 m lungime, cu struna  de 14---16 cm si sfoara de  18---20 cm ,  pentru rama se vor folosi nr 8---10 , iar cand intrebuitam vermisori, boabe de grau sau cocolosi de paine si de mamaliga vom folosi cîrligele nr 12---14 . Pentru plumbaj folosim mai multe  "alice " marunte nr 9---11 .  
       Muşcatura platicii este caracteristică : cînd pestele ia momeala  în gura , o ridica în sus , descarcand pluta de greutatea plumbilor .
  În acest caz , pluta nu se scufundă vertical , ci se aşeaja orizotal . Acest moment se va folosi pentru întepare, deoarece buzele platicii sant slabe , obosirea ei trebuie facuta cu atentie si rabdare . Platica are o carne buna, în special atunci cand este afumata .