Pescuitul cu năluci în apele noastre

        Pescuitul cu năluci se practică în vederea prinderii speciilor răpitoare , de exemplu , lostrită , păstrăv , ştiucă , şalău , avat etc . Acest procedeu se mai numeste şi pescuitul lansat sau pescuitul cu blincherul . El cere eforturi deosebite din partea unditarului , care parcurge uneori distante foarte mari , aruncănd mereu năluca , explorînd apa palmă cu palmă în căutarea pestelui .

       Lansetitul obişnuit cu apele de munte va fi atras cu timpul de ghiolurile de pe litoral sau de băltile din lunca inundabilă a Dunăreii . În felul acesta , el se va putea bucura de toate plăcerile pe care ti le oferă acest procedeu de pescuit , inclusiv de schimbarea repetată a zonelor piscicole .




       Pescuitul cu năluci cere din partea pescarului amator îndemănare si precizie la aruncări , o finete in miscări şi echipament corespunzător , în special varga si mulineta foarte bune .Ultimele două ustensile trebuie să permită aruncări precise si aducerea corectă a momelii , cre să emită căt mai bine miscările unui pestisor viu . Uneltele pescarului lansetist se modernizează pe zi ce trece , usurînd manevrarea lingurii sau a devonului . Această metodă de pescuit poate fi considerată un adevărat sport .Deci nu este de mirare că nr adeptilor ei este foarte mare si creste mereu .

        În esentă , la acest fel de pescuit se procedează asfel : se aruncă momeala cu ajutorul unei vergi speciale într-un loc bine ales , apoi cu ajutorul firului si a mulinetei se aduce înapoi prin apă cu miscări care imită un pestisor viu . Ca momeală se folosesc pestisori morti sau năluci ( lingură sau devonul ) . Spre deosebire de pescuitul cu plută sau cu plumbul , pescuitul cu năluci se practică aproape de suprafata apei sau între ape , find destinat următoarelor specii : păstrăv , lostrită , stiucă , salău , avat , biban , clean , somn si văduvită . Plăcerea deosebită pe care o oferă acest procedeu de pescuit constă în faptul că se prind , în general , exemplare mari .

       Perfectionarea vergilor , a mulinetelor si a nălucilor  a contribuit în mare măsură la dezvoltarea pescuitului cu năluci . Datorită elegantei sale precum si rezultatele obtinute la pescuitul exemplarelor " uriase " de pesti răpitori , acest procedeu de pescuit se extinde mereu în tara noastră si nu este de mirare că azi si copiii se găndesc la pescuitul cu blincherul mai mult de cît la unditul cu plută . Ei au perfectă dreptate , deoarece pescuitul cu năluci este aproape tot atit de frumos ca si pescuitul cu muscă artificială .
        Acest pescuit se poate practica nu numai în apele Bistritei si în Deltă , ci si în lacul Sic , din regiunea Cluj , în canalul colector dintre Crisu Repede si Crisu Negru sau în complexul de bălti Bistret-Nedeia din Oltenia .

        Pe lîngă pricepere si conditie fizică , pescuitul cu năluca cere si unelte speciale . Accentul se pune în primul rînd pe vargă , fiincă cu ia trebuie sa facem aruncări precise si la mare distantă , să aducem năluca prin curentul apei si să ducem lupta cu pestele . Varga trebuie să fie rezistentă , elastică , usoară , avănd si o actiune de resort .

        După lungimea lor , vergile sănt de două feluri : scurte si lungi . Primele se aruncă cu o singură mînă si au o lungime de 1,50 - 2,60 m si o greutate de 120 - 250 g ( cu ele se pescuieste păstrăvul , avatul , stiuca , salău etc . ) . Vergile lungi se mănuiesc cu amîndouă mîinile ; ele au o lungime de 2,40 - 3,60 m si o greutate de 250 - 700 g ( cu aceste vergi se pescuieste lostrita , iar în alte tări somonul-atlantic ) .

        După greutatea nălucilor folosite la pescuit deosebim lanseul usor , cu năluci de 0,5 - 3 g ; lanseul mijlociu cu năluci de 4 - 20 g si lanseul greu , cu năluci de peste 20 g .

         Cunoscînd puterea vergii ( este vorba de greutatea folosită pentru îndoirea virfului vergii ) putem afla din tabele speciale greutatea năluci pe care trebuie s-o aibă o anumită vargă .

         La lanseul usor cu năluci de 0,5 - 3 g folosim un fir de 0,16 - 0,20 , la cel mijlociu cu năluci de 4 - 20 g de 0,20 - 0,32 mm si la cel greu cu năluci de peste 20 g un fir de 0,30 - 0,35 mm . În toate aceste cazuri , lungimea firului va fi de 80 - 100 de m . Între capătul firului si nălucă se intercalează întodeauna o bucată de strună metalică , pe care pesti răpitori să n-o poată tăia cu dintii . Sîrma este făcută din otel inoxidabil si are o lungime de 10 - 15 cm .

        Nălucile trebuie să semene cu pestisorii care constituie prada obisnuită a pestilor răpitori . O înfluientă hotărtoare asupra pescuitului  o au greutatea si volumul nălucii , care nu trebuie să sperie pestii . Accentul se va pune în deosebi pe coborîrea lină , fără zgomot a nălucii pe suprafata apei .

       Culoarea si luciu nălucii înfluientează foarte mult rezultatele pescuitului . În apele limpezi se folosesc năluci de culoare mai închisă , iar în apele tulburi întrebuintăm năluci de culoare mai deschisă .

       Montarea nălucii trebuie să fie făcută corect , pentru ca să functioneze perfect la cea mai mică tractiune a mulinetei . Vărtejurile montate între nălucă si strună , între strună si sfoară înlesnesc manevrarea nălucii prin apă . Montarea nălucii să fie căt mai invizibilă .
Montarea pestisorilor morti folositi ca momeală trebuie să permită acestora unele miscări de rotire prin apă . Pentru aceasta , ei se îndoaie pe cărlig .În acest scop folosim două trei cârlige duble sau triple . O asfel de montură uzuală este denumită " Solognote " , si constă dintr-o agrafă cu vărtej si 2 cârlige triple , legate cu sîrmă de otel între ele .

          La pescuitul cu năluci se folosesc uneori si momeli mixte , formate dintr-o lingură cu momeli naturale sau o lingură cu o muscă artificială .  Lansarea nălucilor este o adevărată artă ,  care cere multă experientă . Aruncarea nălucii de pe malurile acoperite cu tufisuri si copaci este destul de complicată .

          Lansarea nălucilor cu mulinete simple rotative era o problemă dificilă . O dată cu aparitia mulinetei cu tambur fix , această problemă a fost rezolvată si , în prezent , reusirea aruncării depinde de priceperea pescarului sportiv .

        Se cunosc două modalităti de aruncare a nălucii : din mînă si de pe mulinetă . În primul caz se desfăsoară de pe mulinetă atîta nailon , cît credem că ajunge pentru distanta vizată . Sfoara liberă se tine între degetele mîinii stîngi , iar cu dreapta aruncăm năluca din vargă , lăsînd sfoara să se strecoare printre degetele mîini stăngi , pînă cînd năluca ajunge în apă .În cel de-al doilea caz , nailonul se desfăsoară singur . Cănd năluca atinge suprafata apei prindem firul cu arătătorul mîini drepte , iar cu mîna stîngă începem să recuperăm firul , folosindu-ne de manivela de pe mulinetă .

       Ezistă mai multe feluri de lansări ale nălucii. Cea mai simplă este aruncarea pendulată  . În acest caz miscăm varga înainte si înapoi , împrimînd vergii o miscare pendulară . Cănd această miscare a atins ce mai mare intensitate , dam drumul firului în apă .

       Aruncarea verticală a nălucii este foarte simplă . În acest caz înfăsurăm nailonul pe mulinetă pănă cănd năluca ajunge aproape de inelul depe vărful vergii , la o distantă de 10 - 15 cm , apoi ne ajezăm cu fata spre tintă si printro miscare bruscă ridicăm varga în pozitie verticală , apoi coborîm năluca în locul fixat .

      Există si alte feluri de aruncări , de ex , cea orizontală de la dreapta la stînga sau invers . Catapultarea nălucii este , deasemenea , un procedeu de aruncare , care se desfăsoară asfel : tinem varga în mîna dreaptă , îar cu degetele mîinii stîngi prindem năluca si o tragem înapoi pănă îndoim putin varga . Apoi dam drumul nălucii , ridicînd arătătorul mîinii drepte .





     Orice procedeu am folosi la aruncare , miscarea îprimată vergii trebuie să fie uniform accelerată , nu bruscă .Tehnica aruncărilor nu se poate însusi din carte . Ia se învată de la pescari cu experientă . Aducerea nălucii se face continuu , fără întrerupere , învărtind manivela mulinetei uniform , cu aceasi viteză.