Are trupul ovalar , comprimat în regiunea anterioară şi foarte înalt , spatele arcuit , gura mare , cu falca de jos ceva mai ieşită şi cu dinti mici şi deşi . Este acoperit cu solzi mici , aspri , zimţaţi pe margine .
Operculul ( orechia ) , partea dinapoi , se termină cu un ţep ascuţit . Înotătoarele de pe spate sunt una lângă cealaltă , aproape lipite între ele ; cea din faţă , ventrală , este mare , cu ţepi lungi , tari , cu vârf ascuţit .
Pe spate , bibanul este de obicei de culoare verde-cenuşie sau verde aproape negru ; coastele sunt verzui cu reflexe arămii , iar burta cenuşiu-alburie , bătând uneori în galben . De pe spinare coboară cinci-nouă dungi verticale , lunguieţe , mai închise la culoare , vărgîndu-i laturile . Înotătoarele ventrale sunt gălbui , iar celelalte roşii .
Bibanul este rareori mai mare de 30 cm şi 200-500 g , uneori , însă , poate ajunge şi la o lungime de 50-60 cm şi la o greutate 2-5 kg .
Este un peste de apă dulce şi salmastră . Preferă ape limpezi , lin curgătoare , şi de aceea îl vom găsi mai mult în lacuri şi bălti .Trăieste şi în râuri ,începănd din zona mrenei şi până la Dunăre , mai cu seamă în bălţile acesteia , în lacurile litorale , precum şi în bălţile şi lacurile interioare .
Peşte lacom şi rapace , se hrăneste aproape numai cu hrană vie : însecte , larve , melci , peştişori şi toate vietătile mici ale apei în care trăieste .
Îşi depune icrele în martie-mai , în tot timpul acesta nu încetează însă să umble asieduu după mâncare. Ca oricare peste răpitor , îşi are locurile lui de păndă : cotloanele din mal , rădăcinile , picioarele de pod , bolovanii cu cuptoare sub ei , ochiurile din mijlocul stufului etc .
Very funny fish to catch.
RăspundețiȘtergereNice report about it.