Pescuit la crap

LANSETE
În primul rând lansetele folosite vor avea un TC de minim 3,5lb, TC obligatoriu dacă vrem să avem şanse să scoatem crapii din agăţătură. TC sau “test curve” se referă la puterea lansetei. Acest test curve reprezintă greutatea (măsurată în lb.) necesară pentru a îndoi vârful lansetei la 90 de grade faţă de capătul lansetei (cotor). Cele mai bune rezultate le-am avut cu Harrison BigT de 3,5lb., fostele lansete ale lui Andrei Vlădeanu. Am pescuit două sezoane cu ele şi sincer pot să spun că sunt extraordinare. O lansetă foarte puternică, dar care îşi păstrează aceeaşi fineţe marca Harrison în dril. Orice lansetă solidă şi de calitate va face faţă situaţiilor în care pescuim în agăţătură cu o singură precizare: să aibă acţiune de vârf. Există şi excepţii atunci când pescuim în nuferi (cel mai concret exemplu fiind cel de la Haromfa), unde avem nevoie de lansete moi cu un TC de 2,5-3 lb. şi acţiune parabolică. Este necesară această schimbare dacă vrem să pescuim cu fir textil în loc de monofilament, fir textil care ne ajută să tăiem nuferii atunci când peştele se agaţă în ei. O lansetă cu acţiune de vârf şi TC mare nu ne-ar conferi flexibilitatea de care avem nevoie.

MULINETE

În ceea ce priveşte mulinetele cu baitrunner, la ora actuală nu cred că există decât două nume mari: Daiwa Infinity XBR şi Shimano Big Baitrunner Long Cast. Ce alegem? Există o dispută pe forumurile din ţară şi de afară asupra acestei probleme. Practic ambele au avantaje şi dezavantaje. Care sunt acelea? Shimano are preţul scăzut şi silenţiozitatea de partea ei, în timp ce Daiwa are fiabilitatea şi calitatea materialelor. Ca aspecte negative aş aminti preţul ridicat şi sunetul neplăcut (pentru unii) la recuperare, în cazul Daiwa, şi lipsa materialelor de calitate si a fiabilităţii în cazul Shimano. Eu personal am pescuit cu ambele şi nu am decât cuvinte de laudă, cu toate că înclin mai mult spre Daiwa Infinity. Probabil că majoritatea sunteţi de acord cu mine aşa că am să trec mai departe, adăugând doar că, dacă nu vă permiteţi aşa ceva, puteţi opta pentru orice altă mulineta de crap, cu condiţia să fie cât mai solidă şi cât mai fiabilă.

Prefer să ţin baitrunner-ul cât mai strâns atunci când pescuiesc în agăţătură, iar frâna de luptă o potrivesc exact la limita de rupere a firului. Atenţie însă, baitrunnerul nu trebuie strâns cu putere, pentru că se poate strica. Am văzut cazuri de mulinete scumpe stricate ireparabil în acest mod nefericit.

Am citit recent că pescari celebri precum Simon Crow şi Rob Hughes au o tehnică aparte atunci când pescuiesc în agăţătură. Ei nu folosesc baitrunner-ul, dau cu el oprit, iar frâna de luptă este strânsă aproape la maximum. În schimb, lasă cât mai mult fir swinger-ului sau hanger-ului şi stau foarte aproape de lansete. În acest fel, atunci când peştele trage, înţeapă imediat, iar acesta nu are timp să fugă în agăţătură. O tehnică foarte bună, dar trebuie să ai răbdare din plin. Să revenim la echipament.

FIRE
Firul pe care îl folosesc pentru acest stil de pescuit se numeşte Krystonite de la celebra firma Kryston, un fir care mi se pare extraordinar din toate punctele de vedere. Acest fir este apărut recent pe piaţa produselor destinate pescuitului crapului, dar s-a impus imediat datorită calităţiii lui şi datorită firmei care îl produce, firma cu un mare renume în această industrie. În trecut am folosit Shimano Tehnium, de asemenea un fir extraordinar, însă am renunţat deoarece este mult mai rigid în comparaţie cu Krystonite. Ce calităţi are acest Krystonite de-l face atât de compatibil cu acest tip de pescuit? Pentru început aş menţiona rezistenţa foarte mare la nod, culoarea albă aproape invizibilă în apă şi nu în ultimul rând capacitatea acestuia de a fi foarte rezistent la abraziune datorită stratului de fluorocarbon cu care este acoperit, strat de fluorocarbon care îmbunătăţeşte şi supleţea firului şi îl face să se scufunde mai bine pentru o mai bună prezentare. Sună bine, nu?

Diametrul folosit este de 0,40-0,45mm atunci când zona cu agăţătură este aproape, deci nu trebuie să lansez mult. În cazul pescuitului plantat, apelez la aceleaşi diametre. Niciodată nu folosesc înaintaş în acest caz, deoarece este clar ca primul nod care va ceda în caz de agăţătură va fi cel dintre monofilament şi înaintaş. Dacă totuşi suntem obligaţi să folosim înaintaş pentru a ajunge la zona cu agăţătură, vă sfătuiesc să folosiţi un înaintaş de calitate cum este Quicksilver de la Kryston şi un monofilament cu diametrul de minim 0,30mm. Un fir de înaintaş la fel de bun precum QuickSilver este Arma-Kord de la Korda. Quicksilver este un fir special conceput pentru pescuitul în agăţătură şi cred că este cel mai bun la ora actuală, atât pentru folosirea lui ca înaintaş, cât şi ca material pentru forfac. Nu puteam termina fără a menţiona înaintaşul conic de la firma Fox numit Tapered Mono Leader. Înaintaşul conic reprezintă un monofilament care pleacă de la o grosime mai mare şi ajunge la una mult mai mică spre forfac. În cazul înaintaşului de la Fox pleacă de la 35lb şi se termină la 12lb. Un produs excelent pentru cei care folosesc acest tip de înaintaş.PLUMBI
Plumbii pe care îi folosesc în general sunt Carp System, modelul plat in-line de 90 grame, urcând până la 120 grame în anumite cazuri. Îmi plac foarte mult plumbii Fox şi cred că sunt unii dintre cei mai bine proiectaţi la ora actuală, dar îi prefer pe cei de la Carp System datorită preţului mult mai scăzut pe care aceştia îl au. Nu folosesc plumb pierdut deoarece eficacitatea acestuia de a înţepa peştele este net înferioară celui in-line. Am încercat şi nu am fost mulţumit de rezultate. Sunt de acord cu faptul că acest plumb pierdut lucrează excelent în agăţătură, mai ales că pentru astfel de situaţii a fost proiectat, dar cred ca un plumb in-line face faţă la fel de bine ca un plumb pierdut agăţăturilor de pe bălţile din ţara noastră (excepţie făcând Săruleşti). Pentru cei care folosesc plumb pierdut, noile clipsuri Hybrid Lead Clips de la Korda mi se par extraordinare. Ei au reuşit să sudeze vârtejul în interiorul clipsului astfel încât vârtejul nu se poate elibera din clips, forţând plumbul să se elibereze în caz de agăţătură, ceea ce înseamnă că peştele are şanse mai mari să fie adus la mal.

Folosesc întotdeauna plumbi ecologici care sunt acoperiţi electrochimic, nu plumbi înveliţi în cauciuc care au un miros care cu siguranţă ar speria crapul.

FORFACE
Materialul de forfac variază în funcţie de gradul de agăţătură. Plec de la fire precum Amnesia, Mantis Gold, Super Mantis sau Snake-Bite de 25 lb. şi ajung până la Quicksilver de 35 sau chiar 45 lb în unele cazuri. Am văzut mulţi pescari de crap, unii foarte titraţi (precum Tata Niţu), care renunţă la siguranţa reprezentată de un diametru mai mare al materialului de forfac în detrimentul fineţei şi a mai multor prezentări. Eu sunt exact la polul opus, prefer să am o singură trăsătură şi să scot peştele pe mal decât să am zece şi să nu scot niciunul.

Cârligele folosite sunt cu deschidere mare (wide gape) şi foarte groase în carne. Cele mai bune modele pentru acest tip de pescuit mi se par Super Snag şi Specialist de la Gamakatsu, Wide Gape de la Korda şi Seria 2 de la Fox. Nişte modele foarte solide şi foarte ascuţite care îşi fac treaba de minune în zonele cu agăţătură. Dacă aveţi alte preferinţe este ok, numai să aveţi în minte două lucruri când alegeţi un cârlig pentru acest tip de pescuit: să fie cât mai ascuţit şi cât mai solid posibil. Foarte bine arată modelul Teflon Arma Point SSC de la Fox din noua gamă teflonată, model care seamănă foarte bine cu modelul Grippa de la Hutchinson, pe care l-am putut testa şi care mi-a lasat o impresie foarte bună. Rămâne să pun mâna şi pe acest ultim model de la Fox şi să-l testez. Până atunci nu pot spune decât că arată bine. Am avut ocazia prin intermediul lui Andrei (şi vreau să-i mulţumesc pe aceasta cale) să testez în toamnă prototipurile noilor modele de cârlige Solar. Fiind prototipuri nu ştiu dacă modelele primite de la Andrei (care la rândul lui le primise de la Rob Hughes) sunt aceleaşi cu variantele finale care vor fi disponibile în curând şi în România, însă numai dacă le-au păstrat aşa şi este de ajuns.

TEHNICA DE NĂDIRE
Tehnica de nădire pe care o folosesc este una cât se poate de simplă. Nu îmi place să nădesc foarte mult când am în faţă o agăţătură. Ştiu deja că peştele este acolo, nu mai trebuie să arunc tone de nadă pentru a-l chema la masă. Încerc să arunc atâta nadă încât crapul să poată simţi calitatea ei, dar să nu se poată sătura, e o chestie de inspiraţie. Vreau să-l fac să-şi dorească să mănânce mai mult şi vreau să-l fac să muncească pentru mâncare. Vreau să-l fac să-şi caute mâncarea, de aceea împrăştii nada pe o suprafaţă cât mai mare în jurul zonei cu agăţătură. Dacă aş arunca toată nada într-un singur loc ar fi prea uşor pentru crapi şi aş avea sanse mici să-i păcălesc. În schimb, dacă încep să umble după nadă, înseamnă că au garda jos şi că sunt mult mai preocupaţi cu hrănirea, de unde rezultă că atenţia lor asupra pericolelor este mult mai redusă. În acest caz o prezentare corectă ar duce la rezultate imediate, având în vedere vulnerabilitatea crapului în momentul hrănirii.

Nu uitaţi că rezultatele se pot lăsa aşteptate, mai întâi trebuie să-i câştigăm încrederea crapului cu nada noastră, lucru dificil de realizat în anumite situaţii, deoarece ne confruntăm cu un animal sălbatic care ştie că este protejat în agăţătură şi care, pe deasupra, mai are şi rezerve de hrană naturală la care poate apela. Deci nu este mereu aşa de uşor pe cât am crede.
Strategiile care implică farfuriile de nadă, prezentate într-un articol trecut în această revistă, pot fi aplicate cu foarte mare success în acest stil de pescuit.