Pescuitul la plută

Pescuitul cu pluta este cel mai vechi pescuit stationar. Pescarul care foloseste aceasta metoda face    popasuri  lungi si numai rare ori se muta din loc în loc. În trecut , acest procedeu era aplicat doar in apele statatoare , azi se pescueste cu pluta si în apele curgatoare a caror curenti nu depasesc 3  m/s.
      În acest caz , carligul este aruncat in susul apei printr-o miscare de pendulare, folosind aceasta metoda , pescarul sportiv poate sa-si aleaga locul preferat . Masurand adincimea apei cu ajutorul plumbului ,pescarul     cufanda carligul la adancimea dorita  .
     Pe parcurs ,  el  echilibreaza mereu pluta , schimba sau remediaza plumbaju , în timpul pescuitului , momeala trebuie agitata prin apa , fara a speria pestii . Daca undita este fina , putem sa declansam la pesti reflexe de atac .  În caz contrar momeala devine suspecta si îndeparteaza pestii , la acest procedeu , au rol de seama revine nu numai echilibrari plutei, ci si finetei strunei , care ne trazmite muscaturile la carlig .
     Deosebirea muscaturi adevarate de muscaturile  pe firul strunei sau de ciugulelile caracteristice ,care le preced pe cele adevarate  , este o chestiune de experienta .
     La pescuit cu pluta se foloseste o varga de 3----4 m , de mentionat ca la acest procedeu se pot utiliza concomitent doua sau chiar mai multe undite de catre un singur pescar sportiv .
     Varga trebuie sa fie usoara , iar mulineta extrem de simpla , nailonul folosit la asfel de pescuit variaza intre numerele 30 si 60 , iar ca lungime  e bine sa aiba 60-----120 m în ce priveste plumbul , acesta trebuie sa aiba   8---10 g pentru apele statatoare si 12 -----15 g pentru cele curgatoare . Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila , numarul carligelor variaza .