Pescuitul cu pluta este cel mai vechi pescuit stationar. Pescarul care foloseste aceasta metoda face popasuri lungi si numai rare ori se muta din loc în loc. În trecut , acest procedeu era aplicat doar in apele statatoare , azi se pescueste cu pluta si în apele curgatoare a caror curenti nu depasesc 3 m/s.
În acest caz , carligul este aruncat in susul apei printr-o miscare de pendulare, folosind aceasta metoda , pescarul sportiv poate sa-si aleaga locul preferat . Masurand adincimea apei cu ajutorul plumbului ,pescarul cufanda carligul la adancimea dorita .
Pe parcurs , el echilibreaza mereu pluta , schimba sau remediaza plumbaju , în timpul pescuitului , momeala trebuie agitata prin apa , fara a speria pestii . Daca undita este fina , putem sa declansam la pesti reflexe de atac . În caz contrar momeala devine suspecta si îndeparteaza pestii , la acest procedeu , au rol de seama revine nu numai echilibrari plutei, ci si finetei strunei , care ne trazmite muscaturile la carlig .
Deosebirea muscaturi adevarate de muscaturile pe firul strunei sau de ciugulelile caracteristice ,care le preced pe cele adevarate , este o chestiune de experienta .
La pescuit cu pluta se foloseste o varga de 3----4 m , de mentionat ca la acest procedeu se pot utiliza concomitent doua sau chiar mai multe undite de catre un singur pescar sportiv .
Varga trebuie sa fie usoara , iar mulineta extrem de simpla , nailonul folosit la asfel de pescuit variaza intre numerele 30 si 60 , iar ca lungime e bine sa aiba 60-----120 m în ce priveste plumbul , acesta trebuie sa aiba 8---10 g pentru apele statatoare si 12 -----15 g pentru cele curgatoare . Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila , numarul carligelor variaza .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu