miercuri, 7 iulie 2010

Pescuit Amator la Somn si Cimpul de Lupta

Pescuit Amator  la Somn si Cimpul de Lupta .



Se considera ca perioada optima pentru pescuitul somnului cuprinde lunile august si septembrie, daca toamna este blînda chiar si primele zile ale lui octombrie, cînd pestele a acumulat destule rezerve pentru perioada iernii, crescînd mult în greutate si devenind un adversar redutabil.
Daca primavara este timpurie si perioada de prohibitie este decalata corespunzator, putem începe pescuitul înca din iunie, mai ales în apele de ses si în Delta.



Cu cît dezghetul are loc mai devreme si perioada marilor inundatii din Lunca Dunarii este mai scurta, cu atît mai rapid putem începe ofensiva. Pentru apele curgatoare colinare, mai ales în aval de barajele de acumulare sau în canalele de evacuare ale termocentralelor pescuitul poate începe odata cu primele zile însorite de primavara, bineinteles înainte de instalarea prohibitiei, dar nu trebuie sa ne asteptam la rezultate iesite din comun. În orice
caz, datorita preferintei pentru temperaturi crescute, adevaratul sezon începe vara si se termina cu mult înainte de instalarea definitiva a iernii.
   Perioada de hranire pe parcursul unei zile difera si ea foarte mult. Somnul matur (denumit de lipoveni si iarma cînd are 3-6 kg, sau pana cînd depaseste aceasta greutate) este un peste solitar, nocturn, ziua îsi cauta adapost în locuri ferite, unde asteapta nemiscat apropierea prazii. Spre seara îsi paraseste locul de pînda, apropiindu-se tot mai mult de suprafata apei, efectuînd scurte deplasari în jurul adapostului, în care revine cu primele raze
ale soarelui. Mocutele (exemplare sub 250 g) si somoteii (exemplare de pîna la 1-1,5 kg) se hranesc pe perioada întregii zile si umbla de obicei în cîrduri.
În plina vara avem deci sanse sa prindem un exemplar respectabil mai ales în amurg sau în zori, destul de rar si utilizînd numai anumite momeli în restul zilei; spre toamna, pe timp noros si mai ales vara înainte de furtuni puternice aceasta diferentiere nu mai este atît de evidenta. Somnul este foarte sensibil la modificarile brutale ale proprietatilor apei si îsi schimba rapid "toanele" în functie de acestea. Daca apa începe brusc sa creasca sau se tulbura dintr-o data este mai bine sa ne împacam cu ideea si sa ne apucam de altceva. La fel de nefavorabila este si situatia inversa, care are ca rezultat parasirea gîrlelor, a ghiolurilor, canalelor si retragerea pestilor în
bratele mari. Daca însa cresterea nivelului apei se produce relativ treptat, putem trage nadejdea unor capturi frumoase.

   Fiind un peste destul de lenes, localizarea lui cu precizie ne asigura o buna parte din succes. În lacuri vom gasi somnul în gropi cu fund argilos, mai ales în acele regiuni alimentate de izvoare sau în zonele de confluenta cu vreo apa curgatoare care alimenteaza lacul. Pentru lacurile rezultate prin bararea unei ape curgatoare, vechea albie ne poate oferi capturi de exceptie.
Este inutila cautarea lui prin tufele de bradis, la apa mica si în regiunile acoperite de un strat gros de mîl, care îi sint total neprielnice. În Delta tranziteaza frecvent ghiolurile întinse ce au legatura directa cu Dunarea, fiind adeseori capturat în plasele localnicilor, dar nu face obiectul unui pescuit special în aceste ape. Marile canale dintre lacuri si gîrlele ce fac legatura cu Dunarea sint locuri preferate de somni, cu precadere acele zone dragate recent, portiunile adîncite de curînd si în special acelea unde exista un curent cît de mic.



  În rîuri îl gasim mai ales în anafoare, acolo unde apa sapa praguri adînci, cu precadere acolo unde s-au facut consolidari de maluri cu materialul scos din albie. Deosebit de favorabile sint coturile pe care le face cursul apei, caz în care preferam portiunile cu mal abrupt si cuptoarele de sub malul spre care se îndreapta apa. Productive sînt si gropile ramase în urma vechilor exploatari de balast si zonele de lînga poduri sau la confluenta a doua rîuri, în spatele bancurilor de nisip create de curent. Nu trebuie sa ne pierdem timpul în
apele mici si repezi, cu fund pietros sau prundis, pe bancurile de nisip din zonele de întinsura unde apa nu depaseste 1 m. Desi iubeste apele curgatoare mai presus de orice, somnul - si în special exemplarele mari - nu pot rezista mult timp în plin curent si se retrag întotdeauna în spatele obstacolelor, la adînc.
   Dunarea si bratele sale adapostesc cele mai mari exemplare de somn de la noi. Pe tot parcursul batrînului fluviu ne putem încerca norocul, dar cele mai bune zone sînt de obicei si cele mai greu accesibile. Cu riscul de a pierde montura dupa montura, trebuie sa alegem portiunile din spatele arborilor prabusiti în albie, uneori aruncînd momeala chiar printre radacinile salciilor de lînga mal. Foarte bune sînt marile golfuri din coturile fluviului, acolo unde se formeaza curenti circulari.


Acestea mentin mult timp pe loc trunchiuri masive, care se scufunda în cele din urma aici. Este un pescuit extrem de dificil, dar cu satisfactii pe masura. Bratele moarte, pe care nu se circula constant si care nu au deci albia curatata de trunchiuri si radacini pot adaposti somni, daca nu sint complet colmatate

  În Delta putem alege de principiu orice brat al Dunarii si gîrlele principale derivate din acestea. Sint foarte bune confluentele dintre ape, acolo unde sedimentele aduse de fluviu gasesc conditii prielnice pentru odihna, formînd uneori insule întinse. Orice canal dragat în astfel de zone, taind sau numai ocolind ostroavele constituie un loc favorabil.






De multe ori gîrle mai largi si totodata mai lenese se pot uni, formîndu-se aici simple bancuri de nisip, acoperite la inundatii, întarite de trunchiurile pe care le aduce apa, portiuni pe care vegetatia se instaleaza treptat (foto 1). Aceste platouri cu apa mica, extrem de variabile ca întindere de la un an la altul în functie de forta viiturii, sînt alintate de-o parte si de alta de ape adînci, cu curent blînd, în care putem sa ne încercam norocul. Daca astfel de canale largi sau brate secundare ale Dunarii se îngusteaza brusc, devenind dintr-o data învolburate si aparent prea vijelioase, nu trebuie decît sa cautam zonele cu anafoare, micile peninsule, malurile abrupte cu salcii prabusite, în spatele carora, în ochiuri umbrite cu apa linistita pot pîndi adevarati monstri (foto 2). Dupa ce apa scapa de strînsura uscatului, rasfirîndu-se peste grinduri nisipoase, fara a da însa semne de oboseala, trebuie sa ne mutam atentia dinspre mal spre portiunile din mijlocul albiei, unde curentul (uneori insesizabil la o privire superficiala) este suficient de puternic pentru a împiedica formarea unui strat gros de mîl.


0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web