Linul apelor noastre

Linul este un locuitor al apelor stătătoare : iazuri , bălti, lacuri, bratele moarte ale răurilor, ochiurile izolate după revărsarea apelor etc . Trăieste în compania carasului si a caracudei printre vegetatia din apropierea malului . Dintre plantele submerse ,  linul preferă speciile de Myriopbillum , care ziua îi oferă un bun ascunziş . Cu toate acestea , undita celor priceputi tot îl prinde , fiincă este trădat de norul de mîl care se ridică la suprafata apei cănd el scormoneste fundul apei în căutarea hrană .
Linul se recunoaste cu usurintă după aspectul său exterior : corpul lui este protejat de solzi mici si moi , acoperitii cu un strat gros de mucus, care este produs din abundentă de niste glande secretoare . Din această cauză , pestele alunecă cănd îl prindem cu măna . Ca formă gasim multe trăsături comune între crap si lin , ceea ce îl deosebeste de crap este gura mică , cu o singură pereche de mustăti , coada dreaptă fără scobitură , aripioare rotunjite , precum si culoarea caracteristică aurie-gălbuie cu reflexe verzui .
Creste mai mare decăt caracuda si carasul , lungimea obisnuită fiind de 25 cm , iar greutatea medie de 300--400 g . În mod exceptional se găsesc si exemplare de 60--70 cm , care căntăresc 6--7 kg .
Linul este apreciat pentru carnea lui dulce si gustoasă , în general , el concurează la hrană cu crapul , dar o valorifică mai prost decăt acesta . În ape naturale se hrăneste cu larve , vermi, insecte , melci mai mici , particule de plante submerse , resturi de vegetatie , înghite uneori si nămolu bogat în resturi organice .O dată cu primele zile răcoroase de toamnă, linul se îngroapă în nămol sau se adună în anumite locuri de pe fundul apei si acolo "hibernează" .
Cele mai bune perioade de pescuit lin sănt :zilele premărgătoare reproducerii ( luna mai ) , sfărsitul luni iunie ---începutul luni iulie , diminetile si serile foarte călduroase , precum si prima parte din luna septembrie . Pentru pescuitul linului folosim ca momeală vermisori , rîme de bălegar sau pămînt , cartofi si boabe de grîu fiert , cocolosi de pâine sau mămăligă etc. Folosirea nadei este o măsură menită să asigure un pescuit mai bogat .
Unditele pentru pescuitul linului se caracterizează prin finetea lor . La pescuitul cu plută a acestei specii folosim o vargă subtire , care este prevăzută cu o mulinetă mică si usoară . Lungimea vergii să fie de 4--5 m , iar firu de 0,30--0,35 mm . Pentru rîme folosim cîrlige nr 7--8 , pentru cocolosii de mămăligă nr 9--10 , iar pentru boabe fierte cărlige nr 11--12
Alegerea momentului optim pentru întepare cere experientă , deoarece linul încearcă momeala cu destulă nehotărîre , o ciupeste , se joacă cu ea , de multe ori o ia în gură si apoi o scuipă . Toate aceste tatonări ale linului sînt semnalizate promt prin miscările caracteristice ale plutei . În momentul cănd pluta se scufundă sau este trasă de-a lungul apei , atunci trebuie să întepăm pestele printr-o miscare usoară din vîrful vergii .
Linul prins se zbate vijelios , ceea ce ne dă emotii plăcute . Obosirea lui se face cu atentie si precautie , folosind în cele din urmă minciogul .
Fir întins .