Ştiuca este una dintre cele mai cunoscute specii din apele noastre si mai preferată de către pescarii sportivi.
E un peste foarte lacom , de aceea i se mai spune si lupul băltilor desi trăieste în lacuri , în apele curgătoare de şes sau în unele lagune litorale .
Prin botul său în formă de cioc de rată , corpul alungit si tărcat , ştiuca se deosebeste la prima vedere de ceilalti pesti .Stă nemiscată ( singuratică ) la marginea stufăriilor , de unde se aruncă cu avănt spre pradă .
Avînd o culoare asemănătoare mediului înconjurător , ştiuca poate să prindă repede pestisorii nebănuitori care înoată liniştiti pe lăngă ea Se dă bine la momeală tot timpul anului , deoarece este vejnic flămîndă .Se hrăneste în special cu pesti si este vestită prin canibalizmul său . În mod obijnuit are o lungime de 30--50 cm si o greutate de 0,6--2 kg .
Ştiuca se reproduce cel mai devreme dintre pestii indigeni februarie--martie ,după această perioadă are o poftă de măncare de nedescris , cele mai bune sezoane pentru pescuit ştiucă sînt martie--aprilie si septembrie--noiembrie .
Ştiucase pescuieste cu plută ( ca momeală folosim pestisori vii ) si cu năluci . La pescuitul cu plută putem folosi ca momeali rîme ,pestisori vii ( clean mic , obleţ , porcusor , rosioară caracudă mică ) broaste mai mici . Momeala se aruncă căt mai departe de mal , în locul unde bănuim că se găsesc stiuci ( la marginea vegetatiei ) si o tinem acolo fără să mutăm nada în altă parte . După ce ştiuca a apucat momeala o scutură bine , apoi rămîne nemişcată si în cele din urmă pleacă spre fund .Numai în acest moment se execută o întepătură nu prea puternică . Acum stiuca porneste ca o săgeată spre adîncime de aceia trebuie să-i dăm sfoară , apoi s-o apropiem încet , fără să o lăsăm să intre în stufăris .După ce ştiuca a obosit , o aducem la minciog .Dacă prindem de cărlig ca momeală o broască vie , care înoată în preajma locului bănuit , nu folosim plută . În acest caz nu trebuie să facem aruncări prea dese si smuncite ca să nu omorăm broasca . Putem pescui si cu şoareci vii ( tot fără plută ) , folosind un cărlig dublu sau triplu . Nada se aruncă în locul unde bănuim că se găsesc ştiuci , fără să fim observati . La pescuitul static al ştiucii folosim o vargă de 2,8--3,5 m , puternică , avînd o mulinetă cu tambur fix si o strună metalică . Firul va avea o lungime de 30--40 m . Se folosesc cîrlige simple nr 1 si 2 , pluta trebuie să fie usoară , de preferat tipul buldo , careia i se poate regla plutirea .
Unditul ştiucii cu plută ne oferă momente emotionante , totusi adevăratul pescuit al acestei specii se face cu năluci . În acest caz , alegerea unditei se face în functie de greutatea nălucii folosite , varga trebuie să aibă o lungime de 2--2,2 m si să fie de marcă .La acest fel de pescuit mulineta cu tambur fix si strună metalică sînt absolut necesare .Lingurile folosite terbuie să aibă 6--12 g şi să fie ondulate sau rotative . Cele din urmă au mai mare eficacitate . Lingura ovală "piscotul " , este una dintre cele mai bune năluci . În unele ape s-au dovedit a fi bune si monturile cu pestişori morti .Orice nălucă am folosi ia trebuie trasă încet , însă fără să-si piardă miscarea de învărtire .
Aruncarea ştucii este fulgerătoare , de aceea înteparea trebuie să fie bruscă dar nu dură . Obosirea acestui peste este pasionantă , plină de emotii .Ştiuca face salturi " acrobatice " ,apărîndu-se cu dibăcie , apoi fuge spre adîncuri sau se repede cînd într-o parte cînd în alta .Pescuitul ei cere multă îndemînare si pricepere .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu