Pescuit Momeli si Nade Naturale 1

Viermele de carne

            Colectarea lor nu este prea plăcută , totusi pescarul nu renuntă la ei , deoarece viermele de carne este una dintre cele mai ademenitoare momeli pentru aproape toti pestii nerăpitori . Vermusul nu este alceva decât larva alburie a mustei mari , albăstruie , care se aşează vara pe carne , depunând o multime de ouă albe .
Deoarece la pescuit avem nevoie de o cantitate mai mare de vermuşi , pe care nu-i găsim la întâmplare ,va trebui să-i prăsim . Iată cum procedăm : vara , când este arsiţă, punem într-o găleată stricată sau într-o lădită de lemn cu fundul găurit , resturi de carne sau un cap de berbec , pe care îl expunem la soare . În curănd se vor aduna mustele , care vor depune sumedenie de ouă . După 48 de ore , vermii vor misuna pe capul de berbec rămas la căldură .
Sub vasul cu fundul perforat asejăm un alt vas , în care am aruncat câţiva pumni de rumegus de lemn sau tărăte . Viermii vor cădea în lădita de jos , stând în rumeguş sau tărîte , ei îşi pierd curînd mirosul greu .

             Deoarece , spre toamnă , muştele de carne dispar , trebuie să ne facem provizi  de viermi , care să ne ajungă pănă la sfărsitul sezonului .

Adunati în felul arătat mai sus sunt vărsati apoi într-un vas , pe fundul căruia am pus un strat gros de pământ umed , lutos . Ei se vor retrage în pământ , unde vor rămâne amortiti . De aici vom lua , treptat , câti avem nevoie . Dacă îi punem câteva minute în apă călduţă , îşi recapătă vioiciunea . Pe cârlig se înşiră fie câte unul singur , înţepând în partea lui mai groasă , fie făcând din ei o salbă de patru cinci .

Cosasul

            O nadă căutată de toţi pestii , tot atât de mult ca şi râmele , este cosaşul , căntăretul pajiştelor arse de soare . Pestii se dau la toate , dar dacă este vorba să alegem , vom culege dintre cei care s-au dovedit mai ademenitori . Nu sunt buni : cei mici de tot , cu trupul moale , de culoare cenusie ; cei prea mari , cu trupul mai lung de 2 cm ; cei fără aripi , cu burtă groasă ; cei scurti , grosi , cu picioarele foarte lungi si care au în coadă o prelungire ca un fel de sabie .
Mai buni sunt cei mijlocii ,cu o lungime de 1-2 cm , cu aripi lungi , de culoare galbenă , rosiatică , cafenie sau cenusie . Cosaşii moi la pipăit nu-i păstrăm , fiindcă se sfăsie foarte usor de pe cârlig .Îi putem prinde mai usor dimineaţa , pe rouă , când , îngreunati de apă , nu pot sări . Una sau două cutii de chibrituri sunt perfecte ca să-i adunăm si să-i păstrăm în timpul pescuitului . Dacă îngrămădim prea multi într-o cutie , vor muri prea repede : este bine să mai dea din picioare si în apă .
Unii pescari fac rău că , înainte de a-i pune în cârlig , le rup perechia de picioare mari , cu care sar , sau chiar si capul , pentru că se vor sfăsia mai usor . Cosaşul va fi prins în cârlig în felul următor : înfingem vârful cârligului după cap , la ceafă , scotindu-l pe la coadă . aripile să stea căt mai desfăcute .