sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Pescuit Amator la Salaul iarna


Pescuit la Salaul  iarna


  Pescuit de rapitor la mal. Chiar si pentru cei mai experimentati dintre pescarii de rapitori cred ca, aproape cu ocazia fiecarei iesiri, natura le destainuie ceva nou in legatura cu hranirea, habitatul si, in general, obiceiurile acestui peste nobil: salaul. Una dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am avut intr-o partida de pescuit la salau s-a produs la inceputul lunii decembrie a anului trecut. Incantat de previziunile meteorologice ce prognozau o vremea frumoasa pentru a doua zi, am purces impreuna cu alt impatimit prieten de-al meu, tot Dan si tot nebun dupa pescuit, la pescuit, bineinteles.
Din barca sau de pe mal, asta-i dilema. Adevarul e ca pentru noi n-a prea fost o dilema, atata vreme cat toate barcile de pe lac erau ocupate la ora la care am ajuns noi. Asa ca, mai mult dezamagiti si suparati pe leneveala noastra, am luat-o la pas de-a lungul malului. Fenomen ciudat, in zonele cu substrat nisipos, cu exceptia calugarului unde curentul apei era destul de puternic, n-am avut nici o muscatura. Dar cum la calugar, asa cum de-obicei se intampla, era aglomeratie mare, am descins in zona malului cu mai mult stuf. La fel de ciudat un alt fenomen: locurile din apropierea malului ce erau bogate in stuf aveau o apa surprinzator de adanca. Aceasta nu putea decat sa fie in ajutorul nostru. Ar fi absurd ca un peste care cauta cu disperare zonele cele mai adanci, intesate cu tot felul de obstacole, sa se gaseasca, mai ales la inceput de decembrie, in zonele cu apa mica.

Salaul, fenomenul surpriza. Am inceput sa periem o zona in care existau locuri amenajate pentru pescarii de crap. Intram amandoi in cate un asemenea loc, lansand in evantai, dinspre stanga spre dreapta si cautand adancimi mari si cat mai multe structuri subacvatice. Primul atac a venit chiar dupa cel de-al treilea lanseu intr-o zona care nu trada absolut nimic. Un strapazan de aproximativ 300 de grame "s-a lasat" (vorba pescarilor de rapitori) in shad-ul alb sidefiu. Nimic spectaculos, totusi, surprinsi, trecem mai departe. Urmeaza Dan cu o captura cel putin ciudata, la aproximativ doi metri de mal: un biban de aproximativ 400 de grame. Odata agatat, pestele a pornit intr-o goana nebuna, surprinzandu-l pe coechipierul meu care se astepta la orice numai la un biban "de mal", nu.
Spectacol fara precedent, devenit antecedent. Urmatoarele locuri parca erau trase la indigo dupa primele. Aceleasi capturi anemice, aceiasi salai parca aliniati la rigla inainte de a culege shad-urile noastre. Din fericire, activitate era, frigul nu mai conta si iata ca a sosit si prima rasplata: un atac violent precum cele din zilele in care salaul are foamea in gat. Drilul destul de scurt, fara prea mult efort, cu exceptia obstacolelor din apropierea malului, scoate la iveala un salau la un kilogram si 800 de grame, masurat, cantarit si eliberat imediat. Lucrurile deveneau interesante. Ciudat insa era faptul ca jocul shadului, clasicul "dinti de ferestrau” trebuia facut in tonul zilelor cu activitate intensa, fara opriri prea dese sau chiar recuperari incete cu shadul tarat pe substrat. Noi nu stiam insa ca surpriza abia avea sa urmeze.

O noua specie? Salaul de mal. Ultimele douazeci (da, chiar douazeci!) de capturi au venit intr-un ritm inimaginabil, pe parcursul a aproximativ doua ore. Intervalul a fost masurat de alti pescari care tocmai treceau cu barca, moment in care, asemenea bibanului de dinainte, un salau a "lovit" shadul in ultimul prag dinainte stufului. Mi-am zis ca putea fi un accident si am lansat in continuare cat mai in larg, catre locurile adanci. Al doilea lanseu, o a doua captura si povestea se repeta. Atacuri ferme, usor sesizabile, aceasta si datorita faptului ca pescuiam la o distanta de 5 metri de peste, folosind fir textil fara nici o elasticitate si o lanseta cat se poate de rigida si, totodata, foarte sensibila. Atacul era echivalent cu acela cand atacul salaului survine chiar in momentul in care naluca ajunge sub barca. Acestea sunt momentele in care simti ca pestele iti "fura” lanseta din mana.
In loc de concluzie. Cel mai ciudat lucru in cele descrise mai sus pare, intr-o sinteza, tocmai faptul ca pestele se metinea in ultimul prag dinaintea malului. Unii pescari mi-au spus ca rapitorul s-a apropiat de mal in cautarea pestelui mic, lucru care n-ar parea deosebit de plauzibil pentru un inceput de decembrie. Totusi, un lucru devine certitudine: explorarea locurilor noi, testarea diverselor modele de naluci si urmarirea habitatului pestilor, sunt doar cateva dintre coordonatele care, nu de putine ori, pot sa ne aduca cele mai placute surprize.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web