Se afișează postările cu eticheta metode de pescuit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta metode de pescuit. Afișați toate postările

luni, 25 aprilie 2011

Pescuit Amator pe ape Statatoare


Pescuit pe ape Statatoare 


Practicarea pescuitului cu "undiţa" implică cunoaşterea perfectă a calităţii apelor, a faunei şi florei, elemente strict legate unul de altul, a influenţei temperaturii, luminii, presiunii şi nu în ultimul rând a fazelor lunii.
Cumulul acestor elemente are un rol determinant în practicarea pescuitului, făcând din acesta o activitate performantă, o destindere şi nu un discomfort.

Apele stătătoare pot fi împărţite în două categorii: naturale şi artificiale. Cele naturale create în decursul anilor, datorită unor fenomene, cum ar fi scufundări şi alunecări de teren, inundaţii, eroziuni, modificarea unor albii de râuri, pot fi reprezentate prin iazuri, bălţi, lacuri, mlaştini, japşe (numeroase şi cunoscute mai ales în Delta Dunării).


Iazurile - sunt ape stătătoare, formate între două maluri naturale prin acumulări din izvoare, scurgeri de pe versanţi sau precipitaţii (ploaie, topirea zăpezii, etc). Cele artificiale ar putea fi identificate ca heleştee. încă din timpuri străvechi, iazurile au servit ca rezervă de apa pentru aşezările omeneşti din apropiere, la irigarea suprafeţelor cultivate, la adăparea animalelor şi creşterea primitivă a peştilor. Asemănătoare bălţilor, iazurile au însă posibilitatea de a fi golite cu ajutorul stăvilarelor construite de om (diguri de pământ) care la nevoie pot fi rupte sau dărâmate pe una sau mai multe porţiuni. Rolul lor este de a satisface nevoile locale.


Bălţile - sunt acumulări naturale cu adâncimi de până Ia 4 — 5 m, având legături trecătoare sau permanente cu un curs de apă — râu, fluviu, sau prin canalele acestora. Apa lor, datorită adâncimilor relativ mici, cu excepţia cursurilor din care sunt formate, se încălzeşte repede.

Lacurile - sunt ape stătătoare fără legătură între ele, formate prin cataclisme, surpări de teren sau depresiuni vulcanice. Cele mai curente sunt cele glaciale, formate în trecut prin topirea gheţarilor şi menţinute natural prin ciclul de evaporare, acumulare de nori şi ploaie. Ele au deci un circuit natural, închis prin acest transfer, cunoscut prin studiile de geografie generală. Biotopul în aceste acumulări este asigurat de materialele în suspensie, în strictă legătură cu fenomenul de evaporare, precipitaţiile atmosferice şi nu în ultimul rând al factorului lumină, cu rol de foto-sinteză asupra vegetaţiei subacvatice.
Transparenţa lacurilor, o altă caracteristică, este asigurată de lumină, de vegetaţia în suspensie, vie sau în putrefacţie, aceasta din urmă fiind dizolvată de apă. Ea depinde, de asemenea, de viiturile produse de precipitaţii, care angrenează şi transportă de pe sol materii organice şi anorganice (oxizi, silicaţi, fosfaţi, azotaţi, cloruri, carbonaţi, etc.) cu rol în formarea microorganismelor ce constituie principala hrană a peştilor.

Mlaştinile - formate în general prin revărsările râurilor, pot apărea însă şi pe terenul care se găseşte la acelaşi nivel cu bălţile sau lacurile.
De adâncimi mici, fără transparenţă şi depuneri diverse pe fund, în majoritatea cazurilor sunt lipsite de peşte. Rareori, prin revărsare şi retragerea cursurilor unor ape ce le inundă, acestea din urma le populează temporar până sunt descoperite de localnici în special. în alte zone izoiate peştii dispar datorită condiţiilor improprii de menţinere a vieţii.
Inundate de vegetaţie deasă, creează zone de dezvoltare a unor mici vieţuitoare utile pescarilor ca momeală de cârlig. Găsim astfel, viermi inelaţi, larve de chironomus (denumite greşit larve de libelulă), viermi cilindrici, melci mărunţi, râme negre etc. Unele mlaştini, rare de altfel, sunt populate cu specii ca lin, crăpuşor, babuşcă, biban, slab reprezentate numeric însă. Aici este totuşi zona favorită ţiparilor, cunoscuţi ca cea mai bună momeală la somn, şalău sau ştiucă.

Japşa - reprezintă felul în care se denumeşte un teren acoperit în perioada viiturilor, revărsărilor în cazul Deltei, cu apă puţin adâncă. In perioadele călduroase, apa se evaporă, formându-se pe fund o vegetaţie deasă şi măruntă formată din plante de fund sau plutitoare. Datorită factorilor fizici şi dinamici de putrezire şi oxidare, aceste zone nu sunt propice pentru peşti, putând fi exploatate numai atunci când sunt populate prin inundare.


Heleşteiele - sunt bazinele piscicole, formate prin excavari, alimentate cu apă şi populate cu peşti, unde înmulţirea şi exploatarea sunt controlate de specialişti.
Conform legilor în vigoare, aceste acumulări nu fac obiectul perioadelor de prohibiţie ele putând fi folosite industrial sau sportiv cu acordul piscicultorilor.
Cunoscând aceste formaţiuni descrise anterior, pescarul poate să-şi coroboreze cunoştinţele şi să le aplice în momentul unei ieşiri la apă. Astfel va şti unde poate căuta momeală vie (mlaştini), unde poate pescui temporar (mlaştini şi japşe), unde găseşte formaţiuni de peşti sălbatici (lacuri şi iazuri) şi unde va căuta capturi record (heleştee sau bazine piscicole).


marți, 31 august 2010

Pescuit Amator si trucuri pentru pescuit .

 Pescuit Amator  si trucuri pentru pescuit .





  

1. Plasele, pungile sau ata PVA pot avea mare efect in rauri. O ata PVA, pe care sunt insiruite mai multe momeli, se va dovedi mult mai atractiva pentru o mreana sau un clean aflat in trecere decat o singura momeala pe carlig.
2. Daca un pescar din aval incepe sa prinda platica, aruncati cativa bulgari de nada cu casteri, pelete, porumb sau viermi. Cand bulgarii se vor sparge mirosul degajat va atrage platicile in zona, dumneavoastra ramanandu-va doar sa le prindeti.


3. Majoritatea raurilor sunt limpezi, cu exceptia perioadelor de inundatii. Din aceasta cauza, o nada de culoare inchisa va fi mai eficienta decat una de culoare deschisa care va speria pestii.
4. Folositi o linie mai lunga intre varful rubesianei si pluta. Astfel, veti putea prinde si pestii care stau in aval de nada.
5. Cand pescuiti intr-un rau ce are un curent puternic, folositi un mincioc cu ochiuri mai dese, acestea opunand o mai mica rezistenta curentului, iar minciocul va fi mai usor de manevrat atunci cand incercati sa aduceti pestele la mal.
6. Experimentati! Pestii din raurile mult exploatate refuza adesea momeala obisnuita asa ca merita sa o modificati putin folosind condimente sau indulcitori sau chiar transformand-o intr-o pasta cu ajutorul mixurilor pentru boilies.
7. Majoritatea raurilor contin specimene mari de crap si acestia pot fi destul de usor de identificat asa ca folositi-va ochelarii polaroizi si inspectati putin zona inainte de nadire.
8. O varga mai lunga va va da un control mai bun asupra plutei. Incercati o varga de 7-8 m si veti vedea ca zona de pescuit va creste considerabil.
9. Cea mai buna perioada de pescuit pe un rau este imediat dupa furtuna sau dupa o inundatie. Asteptati pana cand apa revine la culoarea normala pentru ca atunci pestii isi vor parasi adaposturile si vor iesi in cautarea hranei.
10. Pastrati-va canepa si casterii acoperiti cu apa, altfel vor deveni flotabili si nefolositori.
11. Verificati adancimea si forma fundului apei nu doar in fata locului de pescuit. Pluta va fi purtata de curent asa ca cercetati cu atentie zonele din aval.
12. Nu lasati mereu ca momeala sa se deplaseze cu viteza curentului. De multe ori pestii prefera o momeala care se misca mai lent asa ca tensionati firul si incetiniti-i deplasarea.
13. Fiti siguri ca va naditi corect zona de pescuit. Aruncati nada in amonte la o distanta de mal egala cu lungimea vergii. Lansati in fata dumneavoastra si lasati momeala purtata de curent sa se aseze pe fundul apei. Cele mai multe trasaturi le veti avea la cativa metri in aval.


14. Daca vizati stiuca, cautati locurile bune pentru ambuscade acolo unde stiucile stau la panda. Ele se vor ascunde la marginea vegetatiei, in golfulete, sub barci sau poduri sau in zonele de confluenta a doua rauri.
15. Momiti mai multe locuri decat in cazul in care pescuiti in ape statatoare. Puteti momi un loc pentru pluta la distanta vergii folosite si un altul in apropierea malului opus, la fund.
16. Pentru rubesiana supralestati-va linia. Astfel, daca doriti sa retineti pluta in curent, aceasta va iesi normal din apa.
17. Pentru a va pastra linia flotanta o puteti unge cu putina grasime.
18. Cu toate ca se foloseste de foarte multa vreme, canepa fiarta este una dintre cele mai atractive nade. Va fi plasata toata odata pentru clean, mreana sau crap si cate putin si des pentru babusca.
19. Lasati o distanta mai mare intre dumneavoastra si ceilalti cand iesiti cu mai multi prieteni la pescuit. Astfel veti avea la dispozitie o zona suficienta din care sa va atrageti pestii in zona momita.
20. Prenaditi! Momind viitoarele locurile cu cateva seri inainte de partida de pescuit, veti fi sigur ca veti avea peste in fata!

joi, 15 iulie 2010

Pescuit Amator si Pescuitul stationar al pestilor mari


Pescuit Amator si Pescuitul stationar al pestilor mari .



Prieteni pescari amatori astazi vom vorbi despre o tehnica de pescuit si anume despre pescuitul stationar al pestilor mari cred ca vin in ajutorul vostru cu aceasta metoda de pescuit .
Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza.


Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul).



Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi.


Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare “curgere “ a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit mare…momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.


toateBlogurile.ro Certificat Web