Pescuit Amator cu nimfã . ~ Pescuit sportiv, pescuit amator

Pescuitul la nimfã

In cutiile muscarilor, au apãrut de ceva vreme si nimfele. Acestea nu sunt altceva decât imitatii ale stadiilor submerse de dezvoltare ale insectelor. Spre deosebire de pescuitul la muscã udã sau uscatã, în pescuitul la nimfã planeazã un mister continuu, tot timpul esti în suspans, nestiind când va ataca (sau dacã va ataca) pestele. Atacurile la nimfã pot fi brutale uneori, pe când alteori ele sunt fine si abia imperceptibile, de aceea trebuie sã fim tot timpul cu "ochii" în patru, în acest caz ochii nostri fiind de fapt semnalizatorul si firul colorat.

Nimfele sunt foarte eficiente atunci când conditiile de hranã sunt proaste. Astfel, într-o zi când nu are loc nici o ecloziune, sau în zilele noroase, cu ploaie usoarã, nimfele sunt muste de neînlocuit. Când pestii se hrãnesc pe fundul apei, sau vedem spinaraea lor (întepând) usor oglinda apei, atunci cea mai buna momealã este o nimfã. Nimfele sunt foarte productive si în mai, la începutul de sezon, când apa este rece, si pestii stau în apropierea fundului, putin activi din cauza amortelii de iarnã. Din pãcate, multi pescari apeleazã la nimfe doar în eventualitatea în care nu au avut succes cu celelalte modele ude sau uscate, când de fapt nimfele ar trebui sã fie primele muste încercate. Si de obicei, când se hotãrãsc sã punã o nimfã, vigilenta nu le mai e aceeasi ca la începutul partidei, ceea ce se va reflecta în rezultate. Si ca sã fim siguri cã suntem pe o apã unde pescuitul cu nimfã va da rezultate bune, vom întoarce câteva pietre de pe fundul apei si vom vedea cam ce fel de nimfe gãsim acolo. În functie de rezultatele cãutãrii, alegem si imitatiile, si rezultatele nu vor întârzâia sã aparã, dacã vom sti sã le folosim corect.

În pescuitul la nimfã pe lacuri, de mare importantã este adâncimea la care conducem nimfa. Fiecare apã are particularitãtile ei, dacã pe Tarnita merge bine la adâncime x, pe Lesu merge la adâncimea y etc. De aceea, trebuie sã cãutãm atent zonele cele mai bune, prin tatonãri succesive. Poate nu ar strica sã aveti acelasi model de nimfã, dar cu lestaje diferite, pentru a le conduce la diferite adâncimi.În coada lacurilor, merge un fir plutitor, cu forfac sinking de cca. 3metri, pe care legati una sau douã nimfe (de obicei se pescuieste cu o singurã nimfã). Forfacul este bine sã fie frecat cu putin mâl, pentru a-si mai pierde din strãlucire, mai ales dacã suntem pe un lac de munte, unde apa este deosebit de limpede. Dacã pescuim unde apa este mai adâncã (deci nu chiar în coada lacului), vom avea nevoie de un fir scufundãtor, care sã poatã sã ne ducã nimfele cât mai spre fundul apei. Putem folosi un fir cu vârful ud, de exemplu, dacã apa nu este nici aici foarte mare, sau unul cu coada udã, dacã adâncimea ese mai însemnatã. Ca modele de nimfe, pot fi folosite cele consacrate (ureche de iepure, coadã de fazan), dar cel mai bine este sã folosim imitatii ale vietuitoarelor "bãstinase", cu care pestii sunt obisnuiti. De multe ori, un lãtãus sau un corobete bine plasat poate face minuni. Mãrimile cele mai indicate sunt cuprinse între 10-16. Nimfele trebuie dinamizate prin miscãrri usoare de ridicare/coborâre care trebuie sã convingã pestii cã ceea ce vãd este natural, si în care constã de fapt prezentarea corectã a unei muste. Cu multã rãbdare si insistentã, vom reusi, în cele din urmã, sã prindem si mult visatul pãstrãv la nimfã.
Pe râuri, lansãrile vor fi fãcute în amonte. Vom folosi o vargã mai nervoasã, de cca 9ft (aprox. 2.70m) sau mai lungã si un fir dt. Forfacul este de preferintã sinking, de 2.5 metri, pe care montãm un semnalizator care ne va ajuta foarte mult în sesizarea muscãturii pestelui. Nimfa trebuie sã "mãture" fundul apei pentru a avea rezultate, de aceea, riscul agãtãrii-respectiv pierderii mustei-este destul de mare, dar dupã ce vom deprinde tehnica conducerii nimfelor prin apã, vom avea rezultate îmbucurãtoare. La cea mai micã tresãrire anormalã a semnalizatorului vom întepa, pentru cã poate fi un peste. De multe ori însã, este doar încã un bolovan de pe fund. Dar dacã este un pãstrãv dolofan?

În general, la pescuitul la nimfã se poate tolera si o lansare mai...neîndemânaticã, pentru cã nimfa trebuie sã actioneze la adânc, si pestii nu se sperie asa de usor. Pe lângã acestea, se pescuieste în susul apei, deci pestii vor fi orientati, teoretic, cu spatele spre noi. În orice caz, acest lucru nu înseamnã cã nu trebuie sã ne controlãm lanseurile, ci dimpotrivã, trebuie sã ne strãduim sã le facem cât mai corect.
Folosind nimfele, vom putea sã începem primãvara cu scobarul, apoi sã trecem la pãstrãv si, mai spre toamnã, sã ajungem la "the state of the art in flyfishing" ca sã îi zic asa, adicã la pescuitul lipanului cu nimfa