vineri, 21 iunie 2013

Tipuri de pescuit

Tipuri de pescuit

Pescuitul la fund

Pescuitul la fund, numit si cu linie moarta, sau cu linie de fund inseamna a arata momeala pestilor pe fundul apei. Undita este, deci, compusa in principal dintr-un fir cu plumbi sau dintr-un « method feeder» (forma poate varia in functie de intensitatea curentului sau de natura solului). Este vorba, asadar, de un pescuit la lanseta, deci, atingerea va fi detectata printr-un dispozitiv de contragreutate (un cocolos de nada pe firul dintre mulineta si primul carlig al unditei sau prin intermediul miscarii extremitatii unditei, determinata in acest caz de expresia englezeasca « quiver tip » (varf foarte fin de lanseta) care se agita).

Pescuitul la fixa (la loc nadit)

Pescuitul la fixa este o tehnica care consta in a atrage peste intr-un loc determinat numit loc nadit. Principiul pare simplu, dar trebuie cunoscute numeroase reguli in functie de locul in care se pescuieste si de specia de pesti vizata. Nu putem sa practicam aceasta tehnica decat in rauri de a doua si a treia categorie (rauri lente, fluviu), canale, helestee. Speciile de pesti vizate sunt pestii albi : oblete, babusca, platica, crap, lin, rosioara, mreana.

Principiul : plecand de la un amestec mai mult sau mai putin complex de faina si seminte de toate felurile, se face o momeala care va fi aruncata la o anumita distanta de bord, determinata de lungimea unditei, in general intre 4 si 13 metri. Prin compozitia ei, momeala va atrage pestele in locul nadit, zona unde il vom prinde cu o undita plutitoare.

Pescuitul cu momeala

Acest pescuit consta in a captura cea mai mare parte a salmonidelor din raurile de inalta si medie altitudine folosind momeli naturale recoltate in prealabil pe locul de pescuit. Momelile utilizate variaza in functie de sezon, de altitudine si de starea apei. Exista un material specific, dar poate fi ales in functie de nivelul apei pe dorim s-o prospectam.

Pescuitul cu momeala vie

Este vorba de o practica impartita in « pescari la loc nadit» (locul nadit fiind locul unde pescuim dupa ce i-am momit, uneori mai multe zile in prealabil) si « pescari la lanseta ». Aceasta consta in a atrage pestii carnivori (cum ar fi somn, stiuca, salau sau biban, in rau) cu ajutorul unui peste viu fixat in carlig. Intr-un loc nadit cu momeala pentru pescuitul obletilor se produce un fenomen particular care se numeste vanatoare, si poate fi vorba de bibani care vaneaza in grup sau de un salau care vrea o stiuca. Obletii sar deasupra apei si fug in toate partile. Tehnica necesara pentru a remedia acest fenomen consta in a monta pe o undita ascutita un peste viu ca momeala pe un carlig adecvat.

Pescuitul la musca

Pescuitul la musca se imparte in diferite categorii :

- pescuitul la musca uscata

- pescuitul la musca nimfa

- pescuitul la musca inecata

- pescuitul la musca « streamer »

- pescuitul la musca la buldo

Aceste tehnici constau in a imita fie insectele care-si depun ouale la suprafata apei (mustele uscate), fie ceea ce a eclozat din aceste oua (nimfe si rapide), fie insectele inecate sau in viata subacvatica (nimfele si insectele), fie mici pesti (streamers). Pestii ca lipanul, pastravul sau alti pradatori fiind consumatori de aceste insecte sau pesti, ei musca momeala. Pescuitul la musca permite prinderea tuturor acestor tipuri de pesti din diferite medii (apa dulce, apa sarata). O « musca » este, deci, o imitatie, numita asa « artificial », care tinde fie sa provoace o atitudine agresiva din partea pestelui cautat (teritorialitate), fie sa reproduca, mai mult sau mai putin perfect, insecta sau avelinul cu care pradatorul se hraneste. Acest artificiu este facut, in general, de catre pescarul la musca insusi, fixand in carlig diverse materiale, pene si trestie de cele mai multe ori.


Pescuitul la lanseta

Aceasta tehnica este folosita in lac, rau, ape repezi de munte si in mare, si se practica cu ajutorul unei lansete echipata cu o mulineta. Speciile cautate sunt in principal carnivore : stiuca, biban, salau, dar si black-buss sau somn.

Se disting trei tipuri de pescuit la lanseta, care se diferentiaza prin greutatea momelii utilizata :

- lansarea traditionala

- lansarea foarte usoara

- pescuitul cu momeala

Lansarea traditionala se face la lingura, cu devon-ul, la pesti inotatori, la momeli elastice, la « jigs », la « spinnerbaits », la « buzzbaits » si la o gramada de alte momeli.

Pescuitul la trena

Aceasta tehnica consta in a lasa sa treneze o momeala sau un peste viu in spatele unei barci. Ea se practica adesea cu ajutorul unei sonde-ecou pentru a urmari structurile solului si pentru a determina locurile propice. De multe ori acest tip de pescuit este utilizat ca prospectare. Odata ce s-a descoperit un loc, acolo se va pescui la lanseta. Diferite accesorii de pescuit la trena :

- Downrigger : un cocolos de mai multe kilograme unde fixam lanseta. Aceasta tehnica permite asteptarea adancimilor mari.

- Derivor de suprafata : flotor cu ghidare care permite sa antreneze lanseta in afara siajului barcii, practica pentru apele mai mici pentru a evita sperierea pestelui.

- Placa de aruncare : placa care coboara lanseta foarte adanc. Precizia nu este asa de mare cum este cu downrigger, fiind nevoie de un echipament greu.

- Mers pe la fund : permite asteptarea adancimilor medii, dar mai ales se asigura ca este chiar pe fundul apei.

Surfcasting

Literalmente lansand in val, aceasta tehnica este practicata pe toate litoralurile. Tehnica consta in a arunca momeala in valuri cu ajutorul unei undite de lansat si a astepta miscarea pestilor care vin de-a lungul liniei de momeala sa manance. Miscarile se vad pe undita pusa pe suport sau pe un trepied. Acest pescuit practicandu-se in valuri, deci in zone cu turbulenta, se va utiliza un plumb numit plumb-gheara echipat cu trei sau patru ramificatii care vor stabiliza undita cand se agata de fundul nisipos al apei.

Aceasta tehnica cunoaste chiar mai mult succes cu cat marea este mai agitata, noaptea, la rasaritul sau apusul soarelui si daca se adauga si folosirea ca momeala a viermilor sau crustacee prezente in zonele in care se pescuieste.

Undita este in general formata dintr-un corp de undita pe care se ataseaza unul sau mai multe carlige si la capatul careia se fixeaza lestul. Montajul (carlige, plumb-gheara, margele, etc) va fi in functie de zona de pescuit, de pestele care se pescuieste, de conditiile meteorologice (vant, curenti, etc) ca si de dispozitia pescarului. Speciile de peste cele mai cautate in Europa sunt bibanii de mare sau lupii, dentistii, dorada roiala, dorada gri, cretele, precum si pestii plati (limba de mare sau calcanul).

Pescuitul de urmarire

Aceasta tehnica consta in a lasa undita pe fundul apei asteptand miscarea. Este vorba de un pescuit activ in comparatie cu pescuitul la fund, unde pescarul tine undita in mana. Dispozitivul se compune dintr-un plumb greu si de una sau mai multe forface-uri cu momeala corespunzatoare. Simplu de implementat, aceasta tehnica cere o buna cunoastere atat a apelor si a pestilor cat si a naturii de pe fundul apelor, gratie unei harti sedimentologica a lui Shom.

Acest tip de pescuit permite prinderea speciilor infometate pe care, de obicei, le prindem cu doua mici forface-uri. El mai permite, de asemenea, cu ajutorul unui singur forface lung, sa urmarim pestii mai neincrezatori sau speciile impresionante cum ar fi pisicile si cainii de mare. Momelile cele mai utilizate sunt viermii nereizi si arenicoli, desi orice momeala din carne asezata pe fundul apei este buna, in functie de specia vizata. La simpla atingere a unui peste mare trebuie sa se intepe cu o miscare ampla si sa se aduca firul la limita rupturii pe parcursul primilor 10 metri. Calcanul, de exemplu, are tendinta sa se scufunde in nisip si sa faca ventuza, devenind astfel imposibil de scos de la fund. Atingerea de calcan se traduce printr-o senzatie de greutate asupra unditei. Daca este vorba de o anghila, trebuie sa trageti la fel : are tendinta de a se infasura in structura solului – roci sau epave. Prin urmare, trebuie intoarsa foarte repede, apoi, trecuta de cap 5-6 metri, si continuata o lupta mai fina.


Pescuitul cu lansarea de momeli artificiale

Aruncarea - recuperarea momelilor este un pescuit activ constand in a arunca si a recupera imitatiile de peste in permanenta cu scopul de a pacali un peste rapitor. Dupa tipul de inot si densitatea acestuia, momeala difera in marime, mai mica in primul metru de apa si din ce in ce mai mare in adancime. Este o practica esentiala pentru urmarirea carnivorilor care vaneaza, de exemplu in Franta bibanii de mare, macroul, tonul.

Aruncarea - recuperarea permit la la fel de bine sa se abordeze vanatoarea reprezentata de zborul unor pasari rapitoare care urmaresc un peste nobil intr-o zona unde prezenta sa este suspectata. Momelile folosite pot fi pesti inotatori sau momeala usoara. Pentru a pescui la aruncat-recuperat, undita este aruncata de deasupra umarului, cum putem face si la pescuitul la lingura in apa dulce – trebuie, bineinteles, ridicat pick-up-ul mulinetei – apoi firul este mulinat folosindu-se manivela. Nu este asa de simplu pe cat pare! Pentru ca trebuie sa se dea viata momelii si sa se caute pozitii bune. Pentru a le gasi, pescarul dispune de cunostintele sale, de instinctul si de simtul sau de observatie.

Taparina

Acest tip de pescuit nu necesita o foarte mare experienta, nici materiale costisitoare : o undita pe care se fixeaza intre zece si cinci carlige prevazute cu pene adesea rosii sau albe, dar putand fi si verzi sau galbene, fiind tinute de un plumb de 30-80 g in functie de adancimea dorita, pescuitul rezumandu-se la o miscare oscilatorie obisnuita. Folosita pentru toti pestii vii din banc : macrou, cod… Daca cautam macrou trebuie sa alternam adancimile de cautare.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web