Pescuit la clean iarna
Pescuitul la clean, iarna, se aplica cel mai bine in zonele cu paduri scufundate si maluri inalte greu accesibile. Am adaptat acest pescuit trecand de la lansete de 2,1 la 2,7 metri, ca apoi sa “urc” chiar la 3,9 metri. Am facut acest lucru din nevoia de a ajunge in locurile aproape inaccesibile pescuitului. Acum folosesc un match de 3,9 metri, cu o actiune de 2-8 grame, care imi permite lansarea vobler-elor de doi-trei centimetri si tinerea lor in locurile dorite. Ân acelasi timp, ma ajuta sa tin varful “lansetei” aproape de apa, atunci cand sunt pe maluri inalte de unde nu se poate cobori la nivelul apei. Un alt avantaj este ca putem tine vobler-ul la orice distanta vrem de mal. De exemplu, daca vedem o buturuga sau un prundis la 3-4 metri de mal, ne-ar fi imposibil sa pescuim in acel loc cu o varga normala de clean, majoritatea acestora fiind facute cu lungimi pana in 2 metri. Trebuie fructificate zonele cu prundis si apa adanca sau diverse obstacole de orice natura, fie ele naturale sau artificiale (copaci cazuti in apa, pietre, picioare de pod). Cu lanseta lunga putem sa directionam vobler-ul intre curenti sau in imediata apropiere a eventualelor obstacole.
Pescuitul cleanului, iarna, nu are nicio legatura cu cel de vara. Trebuie sa cautam zone cu apa adanca, in imediata vecinatate a radacinilor de pomi de sub malurile abrupte, sau zonele unde se intalnesc doi curenti si apa “se intoarce”, formand un mic anafor. Miscarea trebuie sa fie lina, asemenea unui pestisor amortit de apa rece, iar din cand in cand jucam vobler-ul din varful lansetei, cu o miscare scurta, dar nu mai ampla de 5-6 centimetri. Dupa aceasta “tresarire” intindem firul, continuand cursa manivelei cam 60 de centimetri, dupa care punem un stop brusc, de la una pana la trei secunde. Acesta este unul dintre momentele in care trebuie sa ne asteptam la un atac furtunos din partea cleanului. Ân aceasta perioada de iarna este recomandat sa folosim monofilamente transparente, cu grosimi care sa nu depaseasca 0,16 mm. Acum urmeaza partea cea mai grea: alegerea vobler-ului. Sunt voblere si voblere, iar fiecare pescar are cate un favorit ca model si culoare. Teoria mea este ca pe acelasi loc trebuie sa fie incercate cel putin trei culori. Se poate ca una dintre ele sa il irite , provocandu-i atacul. Iarna trebuie sa folosim naluci mai “lenese”, care sa aiba o miscare mai unduitoare, asemenea pestisorilor amortiti din aceasta perioada. Ân ceea ce priveste culorile, trebuie sa avem in trusa noastra voblere cat mai apropiate de pestii-furaj cu care se hranesc clenii din raul respectiv. Deci ca baza trebuie sa avem unul tip oblete, oglinda sau argintiu, pe flancuri, iar pe spate negru sau kaki, unul maroniu gen grunder (pietrusel, pietrar, guvid de apa dulce) si unul fire tiger sau galben cu puncte, fie ele originale, fie facute cu marker-ul. Plecand de la aceasta baza de trei culori, putem sa dam frau liber imaginatiei noastre si sa pictam dupa inspiratie. nalucile cu un pic de rosu la coada sau la barbeta. Pe langa toate acestea mana si inspiratia joaca rolul cel mai important intr-o partida de pescuit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu