sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Pescuitul la biban



Biban (Perca fluviatilis)


Prezinta un corp robust, solzii marunti, asprii si bine inplantati in tegument. Dinti marunti si ascutiti pe ambele maxilare. Pe placile operculelor si pe dorsala anterioara prezinta tepi. Pe spate are culoare verde-cenusiu ajungand spre un verde-negricios . Pe flancuri este verde cu reflexe aramii, iar burta este cenusiu alburie, sau chiar galbena. Corpul prezinta intre cinci si noua dungi verticale mai inchise ce coboara de pe spate spre burta. Inotatoarele ventrale sunt galbui, iar celelalte sunt rosii.


Traieste in apele dulci ca si in cele salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul acopreit de vegetatie, lin curgatoare, si de aceea il vom gasi mai mult in lacuri si balti, insa traieste si in rauri. Un peste lacom ce prefera hrana vie: insecte, larve, rame, vermusi, melci, pestisori, icrele altor pesti, hranindu-se tot timpul anului . In general acesta sta la loc de panda printre radacini, copaci, picioare de pod, ochiurile din stuf etc. Cei mai mici vaneaza in bancuri intre ape, iar cei mai batrani vaneaza spre fund unde traiesc solitar
Caracteristici principale:
Lungime: 30 - 35 cm (exeptional 50 - 60cm)
Greutate: 200 - 500 g (exceptional 2 - 5 kg)
Durata de viata: 12 - 13 ani
Cand ai atat de multe variante, vis a vis de pescuit si de specii de pesti, aproape ca uiti de micutul hraparet care de multe ori te agaseaza cand tu stai cu gandul numai la capturile capitale. Nu de putine ori am spus ca daca vrei sa inveti sa pescuiesti trebuie sa apelezi la acest micut peste “agasant”. De cele mai multe ori asa avem tendinta sa gandim, este un reflex pe care ni-l ofera dimensiunile lor destul de mici, dar, intotdeaauna exista un “dar”, acest lucru nu este deloc adevarat un biban care trece de jumatate de kilogram este o adevarata savoare, si nu oricine se poate lauda cu astfel de captura. Sa stim cu toti ca mai totdeauna cand o partida tinde sa devina un esec, un pescuit la biban si apoi o saramura la gratar poate salva mandria si celui mai orgolios pescar. Bibanul il gasim aproape oriunde in Delta Dunarii, ca sta in anafoare la adancimi mari, fie la intersectia canalelor, ori la gurile de intrare in baltile Deltei.
Cel mai important este de stiut ca aceste locuri nu ofera capturi mai mari de o palma, grei bibanilor se afla intodeauna acolo unde gasim pradatorii mari, stiuci sau salai, ei vaneaza intotdeauna in preajma lor este un fel de colaborare “mafiota”, oricand acestia pot fi atacati de cate o dintoasa mai nervoasa, cu toate acestea ei risca acest lucru. Un biban de peste jumatate de kilogram, pe langa faptul ca este un adversar redutabil, acesta nu mai este deloc la varsta tineretii, el ating aceasta greutate deabia dupa aproximativ 15 ani, deci avem de a face cu un adevarat senior, ganditi-va putin ce varsta ar avea unul trecut de 1 kilogram. Momelile artificiale cele mai versatile folosite pt bibani sunt renumitele “twistere”, de toate felurile si culorile posibile, micile dimensiuni ale nalucilor soft vor aduce capturi una dupa alta iar placerea este de nepovestit. Daca doriti insa, sa prindeti bibani sanatosi, apelati fara nici o retinere la “trusa de tinichea”, adica lingurile cu care visati sa prindeti stiuci capitale fac treaba excelenta cand este vorba de bibani uriasi si plini nerv in ei. Deci nu va sfiiti sa aruncati cu linguri care deunazi prindeau stiuci cu dinti in gura. 

 Pescuitul la biban 
Pescuitul bibanului ofera mari satisfactii iarna, dar si pe timp de vara, mai ales cand caldura este excesiva si cand alte specii nu musca deloc. Pescuitul bibanului se bazeaza pe proverbiala lui foame. Dat fiind ca sta de regula la panda in portiunile mai linistite ale raurilor, in vecinatatea imediata a albiei, metoda de pescuit cu plumbul pe fund este cea mai recomandata, in lacuri, balti sau unde exista vegetatie abundenta (papura, stuf etc.), este mai recomandata undita cu pluta.
Bibanul poate fi pescuit in tot cursul anului, dar rezultatele cele mai bune se obtin incepand din lunile de toamna si pana in primavara, cand se poate utiliza atat metoda cu voblerul, cat si cu lingura. Primavara si toamna este eficienta si metoda "pater noster", care consta din cufundarea si ridicarea momelii vii din apa si schimbarea permanenta a locului de pe mal, in cautarea bibanului.
Ca nada se pot utiliza si rime sau bucati de peste, precum si insecte si pestisori mici vii. Daca grupul numeros de bibani a parasit locul unde pescuim, putem detecta noul loc unde s-a stabilit cu ajutorul "pestelui-Iuda". Acesta este tot un biban, dintre cei prinsi in prealabil, in gura caruia se fixeaza o bucata de ata. La capatul acesteia se leaga o bucata de pluta sau orice bucata de materie vegetala mai usoara decat apa, care pluteate la suprafata. Astfel "echipat", bibanul este repus in libertate. El va urma fara gres grupul de bibani si se va opri neandoielnic exact in locul unde se afla grupul. Este deosebit de important ca pluta legata de peste sa fie foarte vizibila, altfel nu poate fi urmarit si, implicit, nu poate fi reperat locul unde s-a stabilit grupul de bibani.
Pestisorul utilizat ca nada nu mai lung de 5 cm se infige pe carlig prin orificiul nazal si prin gura, sau sub pielea pestisorului, pe partea dorsala, aproape de regiunea cozii, ingrijindu-ne sa nu-i ranim coloana vertebrala, pentru a-l mentine cat mai mult timp viu. Pluta trebuie reglata în asa fel incat carligul sa pluteasca la 20-30 cm de fundul apei. Varga mai putin sensibila, trebuie sa aiba 2,2- 2,8 m.
In cazul folosirii rimei, trebuie intepat carligul imediat ce am simtit muscatura bibanului, in caz contrar, el inghite adanc carligul nadit, care se recupereaza apoi mai greu din stomacul pestelui. Cand se intrebuinteaza pestisor ca momeala, sunt necesare cateva clipe de ragaz dupa muscatura bibanului si abia dupa aceea se inteapa carligul, pentru ca bibanul are obiceiul sa tina mai intai pestisorul in gura inainte de a-l inghitii. Graba in acest caz se poate solda cu smulgerea carligului nadit, pe care pestele l-a si apucat si totodata cu pierderea capturii.
In apele mai adinci se obtin bune rezultate prin aplicarea metodei cu plumbul pe fund. Plumbul, de dimensiunea unui bob de mazare, se fixeaza Ia 15-20 cm mai jos de carlig.
In cazul folosirii lingurii, firul nu trebuie sa fie mai gros de 0,20-0,26. Bibanul ataca lingura din spate, moment in care toate cele trei ascutisuri ale carligului triplu se implanteaza adanc in cavitatea bucala a pestelui, captura fiind sigura.
Pescuitul bibanului la match, caci despre el vreau sa va povestesc, este spectaculos nu numai datorita violentei atacurilor ci si frecventei mari a capturilor. Desi perioadele de hranire nu au un tipar, de multe ori fiind posibil sa astepti multe ore pana la o trasatura, in momentul in care ai dat de ei, vei trai "intens".
Montura Biban pentru rau
Secretul major consta in mobilitatea momelii, tiparul monturii clasice de stationar cu acul sub plumb fiind oarecum depasit. Nu lansati si asteptati.  Daca zona in care pescuiti, este lipsita in totalitate curent, jucati incet momeala, ridicand-o cativa centimetri, tragand-o in lateral ... Va fi mult mai atractiva si rezultatele nu vor inceta sa apara.
Bibanul mare este prin esenta un vanator innascut. Cand merg la Dunare pentru asa ceva, la fiecare trei sau patru minute misc usor varful match-ului in lateral printr-o zvacnire scurta. Rama, caci de cele mai multe ori asta folosesc, se va ridica violent de pe substrat, cazand apoi firesc, printr-o miscare naturala, des intalnita in mediul acvatic. Este momentul in care am cele mai multe atacuri.
Daca locul ales prezinta putin curent miscarea este mai ampla. Trag pluta contra curentului si las firul sa pluteasca pana la contactul plumbului cu substratul.

In privinta a ceea ce folosesc, montura este un running rig adaptat putin, aproape intotdeauna forfacul fiind dintr-un monofilament mai fin|(4-5lbs) decat cel de la linia principala.
Ca momeala, pescuiesc mai mereu la buchet de rame.



Mulinetele de spinning

mulineta de spining
    Mulinetele de spinning sunt cele mai folosite tipuri de mulinete, fiind practic mulineta comuna. Ele sunt folosite pentru toate speciile de apa dulce, de la pesti de dimensiuni mici si pana la somn. Dimensiunea unei mulinete trebuie aleasa in functie de specia pestelui urmarit (rapitor sau pasnic), dimensiunile pestilor si de stilul de pescuit. 
Exemple: 

-
pentru biban si pastrav la momeli artificiale = mulinete mici
- pentru stiuca si salau la momeli artificiale = mulinete mici-medii
- pentru stiuca si salau la stationar cu pestisor viu = mulinete medii
- pentru caras, platica si crap pana la 4kg = mulinete medii
- pentru crap sau somn = mulinete mari.
    In functie de dimensiunile mulinetelor, capacitatea de incarcare cu fir este proportionala astfel, la o mulineta mica, tamburul nu va permite decat incarcarea cu maxim 100m de fir cu diamerul de 0.2mm, in schimb la o mulineta mare este posibil ca tamburul sa aiba o capacitate chiar si de 300m, bobinat cu fir de 0.3mm.

    Mulinetele de spinning sunt confectionate din duraluminiu sau "carbon" care de fapt este plastic ABS, un fel de ebonita dar mai rezistent (are in componeta carbon). Cele mai scumpe au si corpul si tamburul din duraluminiu.
Anti revesul este mecanismul care nu permite rotorului mulinetei sa se invarta in ambele sensuri, poate fi de doua feluri:

- "Infinite AntiReverse" sau "Instant AntiReverse" (depinde de firma producatoare)
- "Multi Point AntiReverse" (cu cricheti).

    La acestea din urma sunt unele neajunsuri datorate crichetilor care nu actioneaza instantaneu si permit rotirea inversa a tamburui aproximativ 1cm. La intepare se produc socuri in angrenaj care pot duce la defectara mulinetei.
 
    Lagarele mulinetelor pot fi de mai multe tipuri:- cu rulmenti
- cu bucse
- cu rulmenti si bucse (mixte)

    Cele mai fiabile sunt cele cu rulmenti (cu cat mai multi). Multi rulmenti inseamna uzura mica si precizie in functionare. In prezent se fabrica chiar si mulinete cu 15 rulmenti.
    Bucsele inlocuiesc rulmentii la mulinetele ieftine si sunt confectionate in cel mai fericit caz din bronz. Aceste bucse nu rezista foarte mult la uzura si in timp permit jocuri.

  
Frana mulinetelor poate fi de doua feluri:- Frontala (FD - Front Drag) 
- In spate (RD - Rear Drag)


    Frana frontala actionaza direct pe tambur, permitand o reglare foarte fina. Este un mecanism simplu si eficient. Singurul mic dezavantaj al acestui sistem este ca la inceput, pana sa va obisnuiti, atunci cand vreti sa reglati frana, datorita pozitionarii in fata mulinetei, pare ca trebuie sa rotiti in sens invers.

   
Frana in spate actioneza pe axul tamburului fiind putin mai complicata decat cea frontala si permite o reglare destul de buna.
                                                                


4 comentarii:

Gyony spunea...

Dom'le frumos site, foarte interesant cu sfaturi foarte utile.Multumim pentru aceste informatii, si va rugam sa o tineti tot asa, cu stiri bune despre pescuit.Sanatate!

GHYTZA spunea...

da întradevăr,foarte frumos. MULTUMIM

Anonim spunea...

Minunat.Multumim

Anonim spunea...

minunat

Trimiteţi un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web