joi, 13 mai 2010

Pescuit şi Voblerul Pescarului Amator

Pescuit şi Voblerul Pescarului Amator
             Astăzi vom discuta despre vobleru pescarului amator , vom discuta despre conceptia unui vobler , dimensiunea , lungimea , culoarea , tipul de fixare a cârligului , ochetul de ataşare la linie , cârligul ventral , cârligul terminal , decorarea voblerului , baveta .
Concepţia unui vobler este destul de complexă. Dimensiunile, orientarea şi lungimea bavetei, mărimea cârligelor, culoarea, totul este important pentru ca la orice tur de manivela voblerul dvs. să evolueze la adâncimea dorită şi să imite cât mai mult un mic peştişor rănit sau speriat. Materialul de construcţie poate fi lemn de balsa (cel mai răspândit datorită uşurinţei prelucrării) sau plastic. Pentru sporirea atracţiei voblerului, unele modele au în interior 2-3 bile care prin lovire produc sunete ce atrag peştii răpitori.
Din punct de vedere a stratului de apa in care evoluează voblerul, acestea sunt de trei tipuri: Floating (plutitor) - densitatea voblerului este mai mica decât a volumului de apa dislocuit, şi deci acesta pluteşte, evoluţia lui desfăşurându-se in primii 80 cm ai apei, datorita bavetei;
Suspending - voblerul are densitatea egală cu cea a volumului de apa dislocuit, deci va rămâne in echilibru la orice adâncime a apei ar evolua;
Sinking (scufundător) - voblerul are densitatea superioară volumului de apa dislocuit. Lăsat liber voblerul se scufundă. Acţiunea ii este dată îndeosebi de bavetă.
Imaginile următoare cu ajutorul cărora voi încerca sa detaliez elementele constructive ale
unui vobler, sunt ale unui Rapala de 6 cm, model Husky Jerk, de tip suspending.




Tija de fixare a cârligelor

Este făcută din oţel inoxidabil şi traversează corpul voblerului prin interior, de la cap la coadă, revenind sub partea ventrală. Din ea se formează atât ocheţii de prindere a cârligelor, cât şi cel de ataşare a liniei. Nu este deci nici un pericol ca acestea să se desprindă la tracţiunea unui peste mai răsărit. In plus, se obţine o dispunere coliniară perfectă a cârligelor, ceea ce ii conferă voblerului o evoluţie corectă.

Semnalele ţintă

           Sunt acele elemente de desen care determina răpitorul să atace voblerul, confundându-l cu prada sa obişnuită.
Se remarcă în primul rând ochiul, pe al cărui fond alb se poate detaşa irisul cu uşurinţă. O mica linie neagră în jurul ochiului subliniază întreg ansamblul, dând un plus de expresie şi de viaţă privirii.
Branhiile sunt un alt semnal ţintă. De obicei sunt de un roşu aprins, vizibil de la distanţă.
Înotătoarele pectorale sunt de asemenea desenate, ceea ce duce la o asemănare şi mai mare cu prăzile obişnuite ale ştiucii. La modelul de faţă branhiile sunt scoase în relief, fiind uşor supraînălţate faţă de restul corpului.
Toate aceste semnale ţintă determină o zonă de atac atractivă pentru răpitori, imediat în faţa cârligului ventral.

Ochetul de ataşare la linie

Poate fi în faţa voblerului, ca în imagine, sau pe bavetă, la modelele scufundătoare. Inelul despicat prin intermediul căruia se ataşează la linie îi conferă voblerului o mare mobilitate, vitală pentru o evoluţie corectă.

Cârligul ventral

Este plasat aproape de capul voblerului, puţin înapoia grupului de semnale ţintă, cu ajutorul  unui inel despicat. Deschiderea ancorei nu depăşeşte lăţimea voblerului, pentru a limitanumărul de agăţări în vegetaţie. Unele voblere, în general cele mai mari, au două cârlige ventrale.

Cârligul terminal

Deschiderea ancorei este acum, deşi aceeaşi cu cea a ancorei ventrale, mult mai mare decât lăţimea cozii voblerului. Aceasta permite ca în cazul unui atac din spate răpitorul să se înţepe înainte de a ajunge la corpul propriu-zis al voblerului şi astfel să nu aibă nici un punct fix de sprijin în tentativa de a se elibera.



Decorarea voblerului

Suprafaţa voblerului este perfect netedă, pentru un înot al acestuia cât mai uşor. Lacurile cu care este vopsit au o mare rezistentă la uzură, pentru a putea face fată atât loviturilor din trusa pescarului, cât şi şocurilor agăţărilor în vegetaţie şi dinţilor peştilor răpitori.
Pe lângă grupul de semnale ţintă, de obicei corpul voblerului este decorat cu solzi, cat mai real desenaţi. Spatele voblerului este de obicei de o culoare închisa, iar burta alburie, în încercarea de a imita cât mai bine un peştişor momeala. Cele mai noi modele ale firmei
Rapala au un desen holografic, care duce la dispersarea luminii primite în toate culorile curcubeului, luminând astfel până în adâncul apei.

Baveta

Este construită dintr-un plastic dur, pentru a nu se sparge la impactul cu obstacolele
subacvatice. Baveta este poate cea mai importantă parte a voblerului, determinând evoluţia
acestuia in apă. Cu cat baveta este mai mare, cu atât voblerul plonjează mai mult. Ochetul
de fixare a liniei este fixat chiar în bavetă la modelele profund scufundătoare, până la 6-8
metri

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web