Pescuit Amator la stiuca .
Prieteni pescari in cele ce urmeaza vom incerca sa atacam un subiect interesant de pescuit si anume despre : Pescuit Amator la stiuca in Delta . Am sa incep sa va spun cateva lucruri despre acest peste rapitor in prima parte a articolului el avand mai multe parti, sa incepem cu inceputul .
Stiuca ( Exos lucius ) .
Stiuca, esocidul preferat al romanului (nu de alta, dar in apele dulci din spatiul carpato-danubiano-pontic altul n-are) este un peste relativ raspandit, in ciuda intentiilor exterminatoare ale unor conationali mioritici. Pe de alta parte nici imaginile romantioase din vechile tratate de ihtiologie, cu stiuci atinse de crunta boala a batranetii, azilante in orice ochi de apa care nu seaca vara, capata in zilele noastre parfum de nylon si istorie veche. Din pacate, stransa astazi intre menghina balizelor straine si dorinta de imbogatire a unor asa-zisi "prieteni" autohtoni, Delta a incetat sa fie mult cantata patrie a stiucilor mari. Situatie in care te poti trezi ca prinzi la fel de mult peste scaldand naluci la gurile Dunarii ca in varianta, infinit mai comoda, a pescuitului in cada. Iata de ce o scurta trecere in revista a locurilor unde mai putem da peste aceste adevarate relicve vii ale istoriei deltaice contemporane capata accente de necesitate. Va veti astepta poate la descrieri de genul: cum intrati in lacul Isac, al doilea golf spre stanga, la 10 metri de mal, cu oscilante bicolore de 5 cm. Nici pe departe! Este trist ca in ziua de azi o insemnata parte a talentului unui pescar consta de fapt in multitudinea locurilor de pescuit pe care le cunoaste. Dupa ce am indrumat insa, naiv si cu buna intentie, zeci de oameni spre cele mai productive locuri, si mai ales dupa ce am constatat efectele total nefaste ale increderii mele absolute, imi asum riscul de nu le mai numi exact. Sunt sigur insa ca cei care aleg Delta ca destinatie periodica pentru a lua parte direct la framantarile primordiale ale vietii si nu neaparat pentru succese rasunatoare, vor gasi imediat echivalentul pe teren.
O axioma a unui intelept de demult sustine sus si tare ca apa inseamna viata. Or Delta inseamna inainte de orice o intrepatrundere stransa a tot soiul de ape, fie ele curgatoare sau stagnante. Nu toate sunt insa propice dezvoltarii stiucii. Peste in timpul liber mai degraba sedentar, obisnuit sa pandeasca prada in locuri unde se poate lesne camufla, stiuca nu se avanta in urmarirea pestisorilor precum salaul sau avatul. E deci putin probabil sa o gasim in brate largi, in plin curent. Nici canalele adanci si repezi ce deriva direct din bratele Dunarii sau cele care conduc direct in lacuri apele tulburi ale fluviului nu sunt cu mult mai productive. Pe langa curentul puternic pe care pestele va fi nevoit sa il invinga, aceste canale de legatura sunt cele mai expuse capriciilor vremii. O putem gasi aici numai pe portiunile unde firul apei ocoleste diferite obstacole, in spatele trunchiurilor din albie, in mici golfuri sapate in mal, solitara dar de talie relativ mare. Desigur, orice situatie trebuie gandita intr-un anumit context si o vara precum cea nu demult trecuta, cand pana la mai sudicii nostri vecini si colegi de integrare se putea face o plimbare cinstita pe jos, la brat, prin vadurile Dunarii, poate alunga orice peste iubitor de viata in ape mai oxigenate. Garlele sinuoase, unele dintre ele relicve ale traseelor pe unde curgeau in vechime bratele fluviului, devin in acest caz un refugiu important pentru ele si o tinta predilecta pentru noi.
Bratele moarte ale Dunarii si garlele infundate, locuri ceva mai greu accesibile, lipsite practic de curent, relativ adanci si pline de trunchiuri scufundate ne pot fi inca si mai prietenoase. Desi pescuitul in astfel de ape este destul de dificil, cu agatari frecvente, lansand in apa putin adanca de langa maluri si in vecinatatea diferitelor obstacole vom avea capturi remarcabile. Pe placul pescarului de stiuca sunt si portiunile marilor brate dunarene lipsite de pante abrupte si valtori inspumate, acolo unde malul se scurge lent pe sub apa pana la un prag aflat la o relativa distanta, dincolo de care apa isi vede de drumul ei grabit. De cele mai multe ori aceste portiuni de mica adancime sunt invadate de vegetatie submersa sau chiar de palcuri de papura. Este aspectul tipic de gradinita pentru viitoarele doamne, in care stiuci de dimensiuni mai mici isi afla deprinderile de pradator absolut, vegheate de multe ori de cate o batrana, intelapta educatoare.
Tot in categoria apelor curgatoare pot fi incluse si canalele mai putin adanci, paralele cu bratul principal, de care sunt inca legate, ramase in zonele de unde a fost scos pamant pentru diguri si consolidari de maluri. Aceste adevarate rezervoare hibernale de stiuci sunt cunoscute de lipoveni sub denumirea generica de “imprumuturi”. Ferite de curent puternic, dar avand totodata privilegiul unei surse permanente de apa proaspata, sunt invadate vara de vegetatie, fara ca aceasta sa constituie o piedica pentru o minima circulatie a apei. Rezultate la fel de bune putem avea pe canalele dintre lacuri, cu apa limpede si adancime mica la mal, propice dezvoltarii unei bogate vegetatii. Nu sunt de lepadat nici micile japse adiacente, delimitate in general de un perete compact de stuf sau plaur si invadate vara de nuferi. Fie la marginea stufului, fie pe cararile dintre vegetatia acvatica putem prinde aici de la cele mai mici pixuri cu dinti de lapte pana la stiuci capitale, mai ales daca avem de partea noastra ape constant crescute.
Ghiolurile intinse, nu foarte adanci, dar cu o buna circulatie a apei - si ferite astfel de pericolul eutrofizarii, mai ales in conditiile caniculelor estivale dobrogene - constituie taramul fagaduintei in materie de spinning si stiuci. Problema cu ghiolurile Deltei este ca din motive diverse si independente de vointa noastra depasesc arareori la sfarsitul verii adancimea de un metru – un metru si jumatate. Scadeti locul ocupat de bradis si mai raman doar vreo 15-20 de cm de apa curata, in care pescarul se vede nevoit sa manevreze, de cele mai multe ori la "rasul apei", nalucile aducatoare de capturi. Dar cine a gustat din emotia declansata de "V-ul" ce apare uneori de la metri distanta in spatele oscilantei, anticipand zvarcolirea agonica ce va urma sau saltul linguritei aruncata in aer de atacul fulgerator venit de dedesubt uita ca are doar o recuperare curata din cinci lanseuri. La fel de promitatoare sunt canalele si bazinele parasite ale fostelor amenajari piscicole, in care stiucile scapate de urgia strecuratorilor tailandeze au gasit conditii optime de dezvoltare.
Va urma .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu