14:43
NIKE B.
Personal nu evit nici o zona neacoperita complet de vegetatie, oricat de mic ar fi ochiul de apa respectiv si de scurta recuperarea. Desi uneori in astfel de locuri lanseul se transforma mai mult intr-un pescuit pipait, asemanator celui cu muste artificiale, bancurile de pestisori atrase pe intinsura baltii de explozia de hrana, broastele si alte mici vietuitoare acvatice cu care stiuca se delecteaza frecvent se simt aici ca acasa. In acest caz pescuitul se transforma mai degraba intr-o vanatoare de stiuci, in care intuitia si experienta pescarului sunt de cele mai multe ori hotaratoare. Zonele compacte de nuferi sau cele complet acoperite de vegetatie emersa (plutitoare) din japsele putin adanci sunt insa de evitat, mai ales dupa o vara secetoasa, datorita concentratiei crescute de gaze nocive dizolvate in apa, rezultate in urma proceselor de descompunere anaeroba.
Frumusetea pescuitului este data tocmai de variabilitatea conditiilor si factorilor ce pot influenta soarta unei partide. Oricat de potrivit ni s-ar parea la prima vedere, locul in care am ales sa incepem desfasurarea de forte se poate comporta diferit, in functie de o multitudine de factori. Este important deci sa stabilim momentul optim al declansarii ofensivei. Pentru ca, desi stiuca se hraneste pe tot parcursul anului cu exceptia perioadei de reproducere, intensitatea cu care o face difera mult in functie de anotimp, de momentul zilei sau de capriciile vremii.
Toamna pare a fi perioada ideala pentru pescuitul stiucii din majoritatea punctelor de vedere. Este anotimpul luptelor crancene cu pesti prea putin preocupati de mentinerea siluetei, iesiti din toropeala pentru a acumula rezervele necesare iernii. Racirea vremii duce la atingerea temperaturii optime de hranire a stiucii (13-15 grade), moment in care hranirea devine continua pe parcursul intregii zile. Nu rare sunt acum capturile de stiuci cu stomacul plin pana la refuz, care nu s-au dat in laturi la o ultima gustarica. Din punct de vedere practic, scapati de cosmarul buruienilor dragate la fiecare recuperare ne putem permite acum sa exploram ghioluri si japse inaccesibile vara. Nu trebuie insa uitat ca la inceputul toamnei sunt ceva mai calde si in consecinta preferate de puiet tocmai zonele mai putin adanci, cu expunere solara mai intensa, in vreme ce in prag de iarna cardurile de pestisori sunt alungate de inghet tocmai spre straturile mai profunde. Zilele insorite si calduroase din octombrie sau de la inceputul lui noiembrie, cand adieri blande incretesc suprafata apei din ghioluri, altadata acoperite de mase compacte de bradis, sunt cele mai bune momente in care putem prinde stiuci in adevaratul sens al cuvantului.
Pe masura ce iarna isi intra in drepturi hranirea stiucii scade in intensitate, dar nu inceteaza. Si cu cat mai lenta este racirea apei, cu atat pestii se adapteaza mai bine la noile conditii si hranirea lor va fi mai putin modificata. stiucile se retrag incet, incet spre fundul lacurilor, fara ca apele adanci de langa malurile abrupte ale canalelor sa fie ocolite. Limpezirea extrema a apei dupa primele brume din noiembrie are avantajele ei, iar atat timp cat apa nu ingheata putem pescui cu succes, cu capturi mai frecvente mai ales in zilele insorite, spre orele amiezii.
Odata cu topirea ghetii si primele zile de primavara ne cresc si mancarimile din palma. Satui de atata umplut mulinete cu vaselina, asezat si reasezat fire, verificat si rasverificat integritatea nalucilor preferate, este momentul primelor iesiri, mai mult ca pretext pentru incercarea noilor achizitii.
Dar dupa o perioada relativ scurta de asimilare intensa, organismul pestilor sufera transformari profunde si cand temperatura apei atinge 6-8 grade stiuca intra in anorexia perioadei de reproducere, concomitent cu migrarea lor in apa mica a malurilor inundate de viitura de primavara. stiucile mici, imature sexual si cele sterile isi continua macelul. stiuca nu mananca timp de 3-4 saptamani dupa depunerea icrelor, timp in care se va repezi la momeala doar sporadic, manata de instincte ucigase. Dupa acest interval, cam pe la mijlocul lui aprilie si pana spre finalul lunii mai incepe cea mai intensa perioada de hranire a ei. Aglomerate langa maluri si intaratate de forfota celorlalte specii venite sa-si indeplineasca la randul lor menirea, stiucile se arunca cu nesabuinta la orice momeala, in special spre amurg si imediat dupa rasarit. Cele mai favorabile pescuitului sunt zilele innorate, cu vreme “apasatoare”, cand mai degraba ai ramane in pat la caldurica. Ar putea fi momentul de varf al sezonului, dar stiucile sunt slabe, se apara prea putin. Unde mai pui ca expansiunea bradisului si insulele de matasea-broastei nu mai pot fi trecute lesne cu vederea.
Traditia mai mult sau mai putin orala a folclorului pescaresc afirma fara putinta de tagada ca in sezonul estival temperatura mult crescuta a apei si continua scadere a continutului de oxigen solvit tempereaza apetitul stiucilor, care se retrag spre mijlocul baltii in urmarirea cardurilor de puiet. Sa nu disperam insa, diminetile racoroase de vara, cand soarele nu poate strapunge perdeaua deasa de nori sau momentele de calm dinaintea furtunilor grabite de seara ar trebui sa ne scoata rapid din letargie. Cautand marlite printre ochiurile de vegetatie (ce-i drept, o raritate vara pentru marea majoritate a ghiolurilor Deltei) putem avea surprize dintre cele mai placute. Exista nenumarate locuri in care stiuca musca relativ constant tot anul, dar de cele mai multe ori excesul de vegetatie submersa zdrobeste in fasa si cea mai mica tentativa de spinning clasic. De aceea prinderea in aceasta perioada a unei cantitati semnificative de stiuca si cu atat mai mult a unor exemplare de dimensiuni considerabile este mai degraba exceptia decat regula in sine.
Va urma ;
Posted in: 
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu