joi, 30 septembrie 2010

Metode de pescuit amator la stiuca .


Pescuit  Amator la stiuca si metode .


 Stiuca nu consuma icrele altor pesti pe cand multi pesti"inofensivi"distrug cantitati mari de icre, ducand la o pierdere mult mai mare decat face stiuca intr-o viata intreaga.
Stiuca se reproduce la varsta de trei ani (masculii) si patru ani (femelele) avand o greutate de 0,5-1 kg, pe care toti pescarii sportivi trebuie sa le puna in libertate.
Stiucile mari se tin la adanc, spre fund, in gropi adanci, printre obstacole inecate, la panda, niciodata departe de un adapost ferit. Daca am reusit sa prindem locatarul, locul va fi ocupat in scurt timp de altul. Stiuca mijlocie se tine prin vegetatie , catre maluri unde gaseste adapost prin cotloane pe sub radacini sau intre crengile copacilor cazuti.
In general in locuri cu adancimi de 1,5-2 m cu vegetatie, sunt foarte favorabile.
Perioada boistei o face"plimbareata", intrand in locuri putin adanci, este perioada cand trebuie lasate in pace. Vara o gasim ascunsa in vegetatie in locuri cu putin curent, cu apa limpede. La Dunare o gasim la marginea curentului, dupa un obstacol (radacini de salcie, buturugi, pomi cazuti in apa, palcuri de ierburi, picior de pod), dar si pe canalele ce au legatura cu fluviul. Toamna evita locurile cu vegetatie cazuta in putrefactie care desoxigeneaza apa, se trage printre trestii si mai la adanc. Iarna este pe fund in locuri adanci si linistite unde apa este mai putin rece.
Stiuca ataca de la mica distanta, vederea avand un rol deosebit. Nu se aventureaza in urmarirea prazii ci asteapta ca aceasta sa treaca prin apropiere. De aceea pescarul trebuie sa incerce de mai multe ori in acelasi loc. Daca apa s-a tulburat atunci rolul decisiv il are linia laterala care sesizeaza orice vibratie. Totusi daca apa devine prea tulbure si vizibilitatea scade sub ½ m trebuie schimbat locul. Prezenta stiucii va fi vesnic conditionata de prezenta plevustii.


Pescuitul cu peste viu  la stiuca. 

  
Pescuitul la pluta cu plumbul situat deasupra carligului.


Acesta montura o folosim in ape curgatoare, pe canale, la Dunare cand vrem sa exploram anumite zone unde stim ca pe fund sunt agatatori. Pestisorul are libertate mare de miscare, montura putind fi condusa in curent in locurile cele mai ascunse. Aceiasi montura o folosim iarna la copca. Inteparea se face la scufundarea plutei, nu atunci cand o plimba la suprafata.

 Pescuitul la pluta cu carligul situat deasupra plumbului, o folosim in ape statatoare sau cu curent slab


Pluta voluminoasa are rol numai de semnalizare . Putem folosi cateva plute mici legate in serie ca sa nu pierdem timpul cu reglare adancimii, lucru care sperie pestii prin desele aruncari.
In ambele cazuri folosim struna metalica sau din Kevlar

. Pescuitul pe fund cu plumb greu, este folosit in spatii deschise unde avem adancimi mai mari de 2 m, in gropi, sau cand vrem sa aruncam la distanta. Flotorul va mentine pestisorul deasupra fundului nelasind pestisorul sa se ascunda in ierburile sau pietrele de pe fund.
Noutatea este mica bucata de cauciuc de 5 per 5 mm, care se infige in varful carligului fixandu-l bine. Pestisorul nu mai poate sa scape din carlig.


La montura cu doua carlige in serie, al doilea carlig este cu ochet, si fixat pe fir cu sarma de cupru de 0,5 mm . Este folosit pentru pestisori robusti mai mari de 15 cm. Carligele sunt nr. 1/0, 2/0, Introduceti o bucatica de cauciuc pe fiecare carlig pentru fixare.

La montajul cu ancora firul este tras pe sub pielea pestelui impreuna cu tija ancorei, si doar unul din brate intra in pestisor.. La pescuitul cu plumb greu pe Dunare folosim montajul cu margica si agrafa intre doua alice. Struna din kevlar are un flotor rosu langa paleta carligului. Plumbul este plat intre 60-120 g.

 Pescuitul cu naluci la stiuca.


. Pescuitul cu linguri.


Pescuitul stiucii cu linguri oscilante ofera pescarului sportiv satisfactia suprema in apele noastre, nu numai datorita taliei pestelui (poate ajunge la 20 kg, 1,5 m) ci spectaculozitatii atacului si a luptei. Acelora dintre noi carora le place un pescuit dinamic cu adevarat sportiv vom cauta stiuca la linguri oscilante sau rotative in ciuda agatarilor frecvente soldate cu pierderea lor. Se pescuieste fie la "adresa" cautand stiuca in locurile considerate sigure, fie cautand sistematic. Acolo unde vegetatia ne permite acoperim suprafata cu lansari in evantai, incepand din apropierea malului. Cercetarea apei se face si in lungime si in adancime. Ramanerea indelungata intr-un loc poate da roade foarte bune mai ales cand dam de o groapa adanca, sau intr-o apa nu prea larga, fara curent, cu maluri pline de vegetatie inecata, intre care circula stiucile "de iarba" mai nomade. Oricum s-ar pescui, sa nu se uite aruncarile in lungul malurilor; de cele mai multe ori stiuca va ataca din aceste locuri.
Pescuitul cel mai rodnic este intre foile de nufar si foltoanele de stuf, intre spatii mici de apa libera sub care stiuca sta la panda. Este un pescuit fin de precizie, cerand indemanare, spirit de observatie, dar plin de satisfactii si rasplatit pe masura pentru cel ce se incumeta fata de cei care bat o apa deschisa.
Echipamentul de care avem nevoie va cuprinde o varga lunga de 2.20-2.80 m, rigida sau elastica in functie de preferinte. Varga rigida inteapa ferm si sigur mai ales la mare distanta, stiuca avand falci puternice si maxilare osoase. Stiuca trebuie strunita acolo unde locurile sunt pline de vegetatie, cu obstacole unde va cauta scapare. Cei ce aleg o varga elastica considera ca placerea de a obosi pestele este mai mare mai ales cand avem exemplare mari. Indiferent de tip, lanseta trebuie sa se echilibreze cu mulineta. Este indicat sa avem o mulineta cu tambur mare care sa asigure suficient fir de 0,25-0,35 mm, sa aiba recuperare rapida, asigurand un bun control asupra lingurei. Lingura se prinde cu ajutorul unui forfac din kevlar sau otel si al agrafei cu vartej.
Lingura oscilanta este naluca numarul unu, datorita rezultatelor obtinute de generatii de pescari dar nu o regula. Sunt indicate lingurile mai grele din tabla de 1,2-1,5 mm, modele mai lungi de 10-12 cm, de peste 20 g. Lingurile de 10 g, avand 5-7 cm, cu curburi mai nervoase, recuperate la adancime, prin gropanele de pe fund pot oferi surprize mari.
La o adancime mica de pana la 2 m, oscilantele usoare recuperate incet, jucate din varful vergii (zvacniri usoare) sau schimband viteza de recuperare si directia spre stanga sau dreapta, produc un efect de pestisor cu probleme de sanatate. Marea varietate a lor : cele "felie de pepene", cele cu forma de "para" si cele lenese "frunza de salcie", cele curbate in S, cele inelate (omida). Sfatul meu este sa luati linguri care se potrivesc cu situatia din teren si nu pe cele mai fanteziste si mai colorate.
Astfel in ape adanci de 6-8 m, vom lua o lingura grea de 20-25 g, recuperand-o in dinti de fierastrau, cu opriri si smuciri usoare de pe fund. La asemenea adancimi se folosesc linguri argintii, sau de culoarea otelului, cele albe deoarece acolo in adanc lumina este mai slaba, apa mai tulbure iar accentul se pune pe vibratii. In ape de 1-3 m, lingurile vor fi usoare de 10-15 g, in combinatie argintiu-cupru sau argintiu-alama, in combinatii de culori rosu-negru (alb), cu atat mai usoare cu cat vegetatia este mai inalta, pentru a le putea recupera deasupra acesteia. Si nu uitati: argintiu sau alb peste zi, auriu si oranj in amurg, importanta petei de culoare, a punctului de contrast de pe corp, a existentei ochiului rosu.


 Linguritele rotative lestate pe ax sunt folosite in lacuri, pe canale acolo unde adancimea este mai mare de 2 m. La adancimi mici le folosim pe cele nelestate, conducandu-le deasupra bradisului in imediata apropiere a suprafetei apei. Important este sa simtim ca lucreaza paleta. Nu recuperati rapid in speranta ca cu cat se roteste mai tare, cu atat este mai atragatoare. E o gresala. Recuperati-le incet, cu mici zvacniri din varf, fara sa va opriti din mulinat.

Cu cat apa este mai rece cu atat viteza de recuperare scade. Alegeti-le pe cele cu paleta putin alungita, cu solzi batuti tinand seama de indicatiile de mai sus

. Pescuitul cu vobler la stiuca.



Voblerul se apropie mai mult de realitate, prin aspect si coloristica dar mai ales prin miscare. In locurile cu vegetatie la suprafata acolo unde lingura se agata des voblerul se strecoara mai usor. Ele se impart in voblere de suprafata, de adancime mica-medie si cele ce plonjeaza in adancuri, au fiecare particularitati proprii.
Voblerele de suprafata fac parte astazi din trusa oricarui pescar. Avand bereta mare sau taietura frontala concava ele se mentin pe apa ori imediat sub apa. Plutirea lor urmata de scufundare in momentul recuperarii si apoi de revenirea lor la suprafata in momentul opririi recuperarii le fac sa se strecoare usor printre ierburi si nuferi, in culoarele de stuf sau de-alungul perdelelor de stuf de langa maluri.
Voblerele de adancime mica-medie intra sub apa in momentul recuperarii; viteza de recuperare determina o scufundare mai rapida sau mai lenta. In functie si de inslinarea barbetei scufundarea este mai rapida sau mai lenta. Tehnica recuperarii consta in zvacniri usoare urmate de recuperari de cativa metrii cand mai incet cand mai repede. Oprile lungesc parcursul voblerului in apa, il fac mai atragator iar in momentul cand eliberat fiind de tractiune incepe se se ridice unduind la suprafata atunci stiuca va ataca fiind sigura de captura.
Voblerele de adancime sunt special construite sa evolueze in functie de adancimea dorita de pescar. Le gasim in diferite variante cu sau fara bile, vopsite in culori metalice si avand barbete cu unghi variabil.
O gama extrem de variata de momeli -popper, spinnerbait, flying lure- au aparut de dincolo de ocean si care pentru cei mai indrasneti dintre noi au dat satisfactii.

. Pescuitul cu twister la stiuca .


Twisterul pentru stiuca sunt mai mari decat pentru salau avand 7-14 cm iar montajul prevede o agrafa cu vartej de care se leaga doua ancore cu fir de otel sau kevlar ca in figura. Pescuitul la twister a fost tratat la SALAU.

Agatarea stiucii mari (4-5 kg in sus) difera de agatarea unei stiuci mijlocii de 2 kg. Cea mare da la inceput impresia ca se lasa dusa fara nici o impotrivire pana la un moment cand schimba directia si o ia incotro vrea. Din acel moment incepe lupta , care va cuprinde franarea acestor deplasari si recuperari ale fiecarui metru castigat. O stiuca mijlocie trage de la inceput, se arunca in dreapta si la stanga, se scufunda, se repede la suprafata si sare din apa facand cate o "lumanare" pe coada incercand sa scuipe carligul; in acel moment coborati varful vergii in apa si intinde-ti firul imediat ce s-a scufundat. Nu uitati niciodata sa reglati frana mulinetei inainte de prima aruncare, altfel …. Mentine-ti constant firul intins si aveti grija sa nu-l introduca dupa opercule unde daca struna de otel este scurta inevitabilul se va produce. Atentie: cand o aduceti la mal sau langa barca; acum este momentul cel mai delicat cand cu un ultim efort va incerca sa smuceasca proptindu-se in mal sau in barca. Folositi minciogul si obositi-o bine sa stea cu burta in sus . In caz ca doriti sa o scoate-ti cu mana, tineti-o cu capul afara din apa cateva clipe sa ia 2-3 guri de aer si scoate-ti-o de opercule.
Un pescuit special este cu musca artificiala, cu strimere. Este un pescuit aparte pe care il vom trata in urma scrisorilor pe care le vom primi.
Stiuca la copca se prinde cu dendineta la un fir de 0,25 mm. Atentie la ghiata care poate taia firul. Nu insist cu pescuitul stiucii la "popic", cu baboi.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web