Se afișează postările cu eticheta cresterea sturionilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cresterea sturionilor. Afișați toate postările

marți, 7 septembrie 2010

Pescuit Amator si totul despre Fecundarea artificială a icrelor de Sturioni .


Fecundarea artificială a icrelor de sturioni .



 Toate operaţiile de obţinere a elementelor sexuale şi de fecundare a icrelor se execută manual şi mai nou mecanizat.
În sturionicultură se utilizează de obicei icre deplin mature , nu însă supramaturate. Pentru aceasta femelele de morun , nisetru şi păstrugă anterior despicării se desanguinizează , apoi se obţin icrele despicate , pe când icrele de cegă se obţin în parte prin mulgere . Sperma se obţine numai prin mulgere , respective prin îndoirea corpului masculului .
Icrele de la femelele de sturioni care nu curg nu pot fi folosite în sturionicultură , ci numai pentru consumul uman


Înainte de a tăia abdomenul femelelor,  se iau măsuri pentru:
În cazul în care pepiniera de sturionicultură nu are  o secţie special construită , se va asigura un loc de lucru unbrit , pentru a feri degradarea elen\mentelor sexuale în tumpul fecundării şi descleierii icrelor de razele de soare;
Parcarea separată a masculilior cu spermă de bună calitate şi de calitate slabă
Desanguinizarea femelelor ,crestarea porţiunii dintre anală şi caudală , unde se află vena ventrală, şi a părţii inferioare a branhiilor , se face cu 1-2 minute inainte de tăierea abdomenului . Se clătesc cu apă timp de 1-2 minute portiunile crestate , pentru a înlătura sângele care diminuează calitatea icrelor şi a spermei.
Ştergerea abdomenului femelei cu un prosop uscat şi curat.
Prepararea suspensiei simple de nămol dintr-un litru de suspensie densă de nămol la 10 l de apă , suspensia fină de nămol pentru descleierea icrelor se trece printr-un nămol.
Apoi se trece la secţionarea abdomenului femelei sau mulgerea icrelor de cegă , aducând ligheanul cât mai aproapede orificiul genital, de unde începe sectionarea abdomenului pentru ca icrele să nu cadă sau să nu se traumatizeze.
De la fiecare femelă icrele se iau separate şi nu se amestecă cu icrele de la altă femelă . În fiecare lighean de 15 L se introduc circa 2 kg de icre. Cântărirea icrelor se face inainte de fecundare .
Dacă în ligheanul se găseşte o cantitate mare de lichid ovarian se varsă partea de lichid în exces , prin înclinarea ligheanului.

Manevrarea reproducătorilor de morun , nisetru sau păstrugă pentru obţinerea elementelor sexuale se face cu o instalaţie specială de tipul,unei mici macarale. După obţinerea elementelor sexuale se depozitează într-o cameră frigorifică , pentru valorificare în consumul uman.
Metoda fecundării propriu-zise a icrelor folosită de români intre1957-1962 la pepiniera experimental-productivă de sturionicultură de la Litcov-Delta Dunării , diferă de “metoda uscată” , cât şi de “metoda umedă” prin aceea că se adaugă câte 52-100 ml apă / 1kg icre, din această cauză metode se numeşte “semiumedă”.
La descleiereaicrelor  se colectează de la 2-4 masculi, spermă , care se imprăştie peste toate icrele din lighean , câte 10 ml spermă / 1 kg incre . În timpul fecundării se adaugă cel mult 100 ml apa /kg icre . Acest adaos de apă aactiverză spermatozoizii pentru a intra în micropiul icrelor. Sperma cloectară se păstrează la frigider pentru a fi folosită ulterior.
După turnarea spermei şi adaosului de apă icrele se amestecă cu mâna cu foarte mare atenţie apoi sunr lăsate liniştite timp de 1-2 minute . După aceasta incepe procesul de descleiere a icrelor. Se inclină ligheanul şi se îndepărteazălichidul ovarian, separate de icre. Apoi se adaugă dintr-o dată circa4-5 L apă / kg icre . După adăugarea acestei ape se înclină ligheanul şi se varsă apa înpreună cu lichidul ovarian . Sa repetă adăugarea aceleiaşi canticăţi de apă şi se varsă din nou .Ambele operaţiuni durează căteva minute. Procesul de descleiere a icrelor se face şi mecanizat cu un aparat special A01 , de formă conică , prevăzut la parte inferioară cu un tub care intră in amestecul de icre şi susoensie fină de nămol, aer comprimat sub formă de bule care ajută la descleierea icrelor.
Încleierea icrelor incepe după procesul de fecunadaţie la cel mult 2 minute la icrele de cegă , 3minute la cele de păstrugă  şi 4 minute la nisetru şi morun.
Producerea materialului sturionicol pe acle artificială are drept scop asigurarea perpetuării speciei , în vederea menţinerii efectivului respective. De aceea stabilirea stadiului în care puii sunt produşi artificial au  capacitateade a se integra natural , ferindu-I în acelaşi  timp de dişmanii direcţi.
Studiul fiziologic s-a întreprins asupra apuilor din cele 3 categorii, de 1g, 2g şi 3g/exemplar,  a demonstrat că nu există nici o diferenţa între acestea şi în consecinţă conţinutul în hemoglogină , formula leucocitară , nu depind de greutatea puiului. Ca atare , se poate concluziona că puii de sturioni trebuie crescuţi în pepiniere  sturionicole în greutate de 1 g/exemplar. În această situaţe se pot produce mai mulţi pui de sturioni deversabili în fluvii , pentru asigurarea efectivului sturionicol.
Alegerea  zonei unde trebuie lansaţi puii de sturioni în fluviu constituie un obiectiv de mare importanţă. Problema lansării puilor de sturioni în mediul natural trebuie studiată pe fiecare bszin în parte , prin marcarea în masă a acestor pui prodişi în pepinierele sturionicole.
O altă problemă care condiţionează eficienţa lucrărilor sturionicole , şi mai ales determinarea capacităţii pepinierlor   sturionicole,  este cunoaşterea cantitativă şi calitativă a bazei trofice în mare , unde are loc creşterea şi dezvoltarea sturionilor până la stadiul de adilţi.
Creşterea înpreună a nisetrului şi păstrugii în acelaşi bazin dă posibilitatea folosirii depline a resurselor de hrană planctonică şi bentonică ; nisetrul este exclusiv bentofag , iar păstruga consumatoare de crustacee de fund şi peşti mici fără valoare economică.
Studiile de peste 10 ani asupra bentonului din platforma Mării Negre au înlesnit cunoaşterea hranei de care vor dispune sturionii noştrii marini.

duminică, 5 septembrie 2010

Pescuit Amator si totul despre Sturion .


Totul despre Sturion .

Sturionii,făcând parte din familia Acipenseridae sunt printre cei mai vechi peşti care populează în present apele globului pământesc. Dintre toate speciile de peşti sturionii sunt cei mai valoroşi , renumiti mai ales prin calitatile nutritive şi gustative ale cărnii şi icrelor , dar şi prin mărinra lor neobişnuită faţă de speciile care trăiesc in apele noastre şi ale întregii lumi.
Însemnătatea sturionilor pentru hrana şi însăşi viaţa omului este atestată de o serie de date şi scrieri tocmai din perioade îndepărtate.Primele date despre trecutul sturionilor datează din neolitic şi au ca localizare Siberia de Est, fiind redate prin nişte figurine din piatră reprezentând sturionii.Nisetrul şi alti sturioni au servit ca todem la unele triburi indiene.La Manegri pescuitul sturionilor era insotit de ceremonii.
Pe teritoriul ţarii noastre , indicatiile cele mai valorose despre sturioni dateaza din antichitate şi se referă la mai ales la pescuitul sturionilor la gurile Dunării. La mesele regilor Burebista şi Decebal ,întemeietorul statului geto-dac de la sfârştul primului secol  î.e.n. , se aflau fripturi de sturioni , alături de uriaşe castroane de icre negre.Însăsi cetatea Histria, situată pe malul vestic al actualului  lac Sinoe, s-a dezvoltat pe seama exportului de sturioni şi icre negre. Faptul că în viaţa cetaţii Histria exportul de sturioni a jucat un rol primordial , îl atestă înseşi moneda cetăţii din această vreme care reprezintă pe una dinfeţe un vultur ţinănd în gheară un mic sturion.
Întrucât sturionii, in special morunul , sunt cei mai mari si valorosi pesti ai Dunării şi Mării Negre , este normal ca ei săfi atras primii atenţia celor care ne-au lăsat date asupra pescuitului în Marea Neagră şi Dunare . Din ele aflăm că sturionii se pescuiau pe Dunăre atăt pe teritoriul ţării noastre căt şi la Bulgariei, Iugoslaviei , Ungariei , Cehiei, Slovaciei, şi Austriei.
Numeroase sunt şi la noi documentele istorice  cu  referire directă la aceste specii.Mircea Cel Bătrân , domnitor al Ţării Românesti, în actul din 11 mai 1406 , mentionează pescuitul productiv  al sturionilor din Dunăre. Stefan , Voievodul Moldovei prin actul de la 19 februarie 1446, dăruieşte anual Mânăstirii Neamţ “două mejii de sturioni”, precum şi “trei cântare de icre negre”. Alte documente ale lui Stefan Cel mare , din 15 august 1471 şi 22 ianuarie 1472 , amintesc de de portul dunărean Chilia Veche ca centru pescăresc important producător de sturioni.

Caractere generale principale ale sturionilor .


Caractere primitive  cuprind scheletul în cae mai mare parte cartilaginous; endocraniul masiv , fără miotom şi septum interorbital ; coada doesală persistentă şi fără strangulaţie ; caudala heterocercă ; pectorale inserate ventral; vezica inotătoaare care cominică cu esofagul; intestinal în formă de valvulă cu spurală.
Caractere de degenerescenţă   în care include demice şi scuturile fără ganoină; oasele dermice  ale craniului în nunăr sporit ca urmare a înmulţirii centrelor de osificaţie sau oasele dermiceale craniului separate prin frontanele largi şi numeroase ; scuturile în număr redus şi localizate pe câteva puncte lae corpului , disparitia dintilor şi a radiilor branhiostegale.
Caractere de specializare  pentru viaţa bentonică a sturionilor sunt: alungirea botului într-un rostru conic sau spatulat; mustatile senzoliale ; canalul senzolial supraorbital trecând narine de fiecare parte şi îmbucându-se posterior , ceea ce face să formeze o anastomoză cu canalul infraorbital
Degenerescenta progresiva respective regresiunea osificaţiei se poate urmări in timp de la Palaeonisciformes  care , prin perfectionare organicăse transformă în Chondrosteidae şi, în ultumă instantă, în Acipenseriformes  din care face parte şi actuala familia Acipenseridae.
Va urma 


toateBlogurile.ro Certificat Web