Se afișează postările cu eticheta migratia sturionilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta migratia sturionilor. Afișați toate postările

marți, 7 septembrie 2010

Pescuit Amator si totul despre Fecundarea artificială a icrelor de Sturioni .


Fecundarea artificială a icrelor de sturioni .



 Toate operaţiile de obţinere a elementelor sexuale şi de fecundare a icrelor se execută manual şi mai nou mecanizat.
În sturionicultură se utilizează de obicei icre deplin mature , nu însă supramaturate. Pentru aceasta femelele de morun , nisetru şi păstrugă anterior despicării se desanguinizează , apoi se obţin icrele despicate , pe când icrele de cegă se obţin în parte prin mulgere . Sperma se obţine numai prin mulgere , respective prin îndoirea corpului masculului .
Icrele de la femelele de sturioni care nu curg nu pot fi folosite în sturionicultură , ci numai pentru consumul uman


Înainte de a tăia abdomenul femelelor,  se iau măsuri pentru:
În cazul în care pepiniera de sturionicultură nu are  o secţie special construită , se va asigura un loc de lucru unbrit , pentru a feri degradarea elen\mentelor sexuale în tumpul fecundării şi descleierii icrelor de razele de soare;
Parcarea separată a masculilior cu spermă de bună calitate şi de calitate slabă
Desanguinizarea femelelor ,crestarea porţiunii dintre anală şi caudală , unde se află vena ventrală, şi a părţii inferioare a branhiilor , se face cu 1-2 minute inainte de tăierea abdomenului . Se clătesc cu apă timp de 1-2 minute portiunile crestate , pentru a înlătura sângele care diminuează calitatea icrelor şi a spermei.
Ştergerea abdomenului femelei cu un prosop uscat şi curat.
Prepararea suspensiei simple de nămol dintr-un litru de suspensie densă de nămol la 10 l de apă , suspensia fină de nămol pentru descleierea icrelor se trece printr-un nămol.
Apoi se trece la secţionarea abdomenului femelei sau mulgerea icrelor de cegă , aducând ligheanul cât mai aproapede orificiul genital, de unde începe sectionarea abdomenului pentru ca icrele să nu cadă sau să nu se traumatizeze.
De la fiecare femelă icrele se iau separate şi nu se amestecă cu icrele de la altă femelă . În fiecare lighean de 15 L se introduc circa 2 kg de icre. Cântărirea icrelor se face inainte de fecundare .
Dacă în ligheanul se găseşte o cantitate mare de lichid ovarian se varsă partea de lichid în exces , prin înclinarea ligheanului.

Manevrarea reproducătorilor de morun , nisetru sau păstrugă pentru obţinerea elementelor sexuale se face cu o instalaţie specială de tipul,unei mici macarale. După obţinerea elementelor sexuale se depozitează într-o cameră frigorifică , pentru valorificare în consumul uman.
Metoda fecundării propriu-zise a icrelor folosită de români intre1957-1962 la pepiniera experimental-productivă de sturionicultură de la Litcov-Delta Dunării , diferă de “metoda uscată” , cât şi de “metoda umedă” prin aceea că se adaugă câte 52-100 ml apă / 1kg icre, din această cauză metode se numeşte “semiumedă”.
La descleiereaicrelor  se colectează de la 2-4 masculi, spermă , care se imprăştie peste toate icrele din lighean , câte 10 ml spermă / 1 kg incre . În timpul fecundării se adaugă cel mult 100 ml apa /kg icre . Acest adaos de apă aactiverză spermatozoizii pentru a intra în micropiul icrelor. Sperma cloectară se păstrează la frigider pentru a fi folosită ulterior.
După turnarea spermei şi adaosului de apă icrele se amestecă cu mâna cu foarte mare atenţie apoi sunr lăsate liniştite timp de 1-2 minute . După aceasta incepe procesul de descleiere a icrelor. Se inclină ligheanul şi se îndepărteazălichidul ovarian, separate de icre. Apoi se adaugă dintr-o dată circa4-5 L apă / kg icre . După adăugarea acestei ape se înclină ligheanul şi se varsă apa înpreună cu lichidul ovarian . Sa repetă adăugarea aceleiaşi canticăţi de apă şi se varsă din nou .Ambele operaţiuni durează căteva minute. Procesul de descleiere a icrelor se face şi mecanizat cu un aparat special A01 , de formă conică , prevăzut la parte inferioară cu un tub care intră in amestecul de icre şi susoensie fină de nămol, aer comprimat sub formă de bule care ajută la descleierea icrelor.
Încleierea icrelor incepe după procesul de fecunadaţie la cel mult 2 minute la icrele de cegă , 3minute la cele de păstrugă  şi 4 minute la nisetru şi morun.
Producerea materialului sturionicol pe acle artificială are drept scop asigurarea perpetuării speciei , în vederea menţinerii efectivului respective. De aceea stabilirea stadiului în care puii sunt produşi artificial au  capacitateade a se integra natural , ferindu-I în acelaşi  timp de dişmanii direcţi.
Studiul fiziologic s-a întreprins asupra apuilor din cele 3 categorii, de 1g, 2g şi 3g/exemplar,  a demonstrat că nu există nici o diferenţa între acestea şi în consecinţă conţinutul în hemoglogină , formula leucocitară , nu depind de greutatea puiului. Ca atare , se poate concluziona că puii de sturioni trebuie crescuţi în pepiniere  sturionicole în greutate de 1 g/exemplar. În această situaţe se pot produce mai mulţi pui de sturioni deversabili în fluvii , pentru asigurarea efectivului sturionicol.
Alegerea  zonei unde trebuie lansaţi puii de sturioni în fluviu constituie un obiectiv de mare importanţă. Problema lansării puilor de sturioni în mediul natural trebuie studiată pe fiecare bszin în parte , prin marcarea în masă a acestor pui prodişi în pepinierele sturionicole.
O altă problemă care condiţionează eficienţa lucrărilor sturionicole , şi mai ales determinarea capacităţii pepinierlor   sturionicole,  este cunoaşterea cantitativă şi calitativă a bazei trofice în mare , unde are loc creşterea şi dezvoltarea sturionilor până la stadiul de adilţi.
Creşterea înpreună a nisetrului şi păstrugii în acelaşi bazin dă posibilitatea folosirii depline a resurselor de hrană planctonică şi bentonică ; nisetrul este exclusiv bentofag , iar păstruga consumatoare de crustacee de fund şi peşti mici fără valoare economică.
Studiile de peste 10 ani asupra bentonului din platforma Mării Negre au înlesnit cunoaşterea hranei de care vor dispune sturionii noştrii marini.

luni, 6 septembrie 2010

Pescuit Amator si totul despre Migraţia Sturionilor .


Migraţia Sturionilor .


Migraţia este una din cele mai complexe forme de comportare a unor animale – păsări sau peşti – care pot fi private ca adaptări ereditare proprii speciei respective şi care împreună cu alte proprietăţi determină caracterele speciei , subspeciei, formei biologice intraspecifice sau populatiei respective.
La sturioni, migratia este o particularitate foarte importantăa ontogenezei, a ciclului vital , şi permite să se foloseasca mai complet toate posibilitătile prezentate de arealul de răspândire. Are un pro primordial în sistemul integrat al interadaptaţiilor , sistem  ce a determinat succesul vietuirii în decursul a milioane de ani a acestoe “peşti de aur” cum mai sunt cunoscuţi sturionii în lume, datorită valorii lor deosebite.
Migrarea sturionilor din apele noastre , ca si din celelalte bazine ale lumii , se efectueazăpe distanţe foarte mari , pe fundul bazinului.De exemplu păstruga se deplasează de ordinul zecilor de kilometrii, nisetrul de ordinul sutelor de kilometrii sau morunul , care depăşeşte mia de kilometrii de la Marea Neagră , pe fluvial Dunărea, până la zonele de repreducere naturală. După depunerea elementelor sexuale mature – icre şi lapţi – se reântorc pe acelaşi drum aproape de suprafaţa apei, în locurile de unde au plecat. Din zonele naturale de reproductie , după ce larvele sturionilor au eclozat , fac o migratie pasivape curentul apei larvele devenind treptat pui. În Marea Neagră ajung după 1-2 luni cănd au o greutate medie 2-3 g/exemplar.
Marea majoritate a speciilor , subspeciilor şi a formelor ecologice sau a formelor biologice intraspecifice ale sturionilor se caracterizează prin viaţă migratoare.În afară de cega şi viza din apele noastre , de kaluga din Amur , de sturionul anerican de lac şi de alte specii care fac numai unele deplsări locale , toate celelalte specii marine sunt migratoare . Exceptie mai fac unele forme biologice dulcicole ale nisetrului, care trăiesc din stadiul de pui numai în mediul marin sau oceanicdar pentru reproducare intră numai în mediul fluvial dulcicol.
În majoritatea situatiilor ,migratiile sturionilor sunt legate de modificările considerabile ale presiunii osmotice ale mediului  la trecerea  din apa sărată a mării sau oceanului , în apa dulce a fluviilio şi invers şi prin urmare sunt legate de rconstituirea mecanismelor de reglare osmotica.Această stare esentială a comportarii sturionilor  poate interveni în anumite anotimpuri şi deci , în diferite condiţii ale mediului exteriorla diferite vărste şi stadii foarte variate ale glandelor sexuale şi la diferit grad de îngrăşare .în determinarea migratiilor un rol important îl au hormonii sexuali  care pătrund in sângele peştelui îna anumite etepe ale ciclului vital , precum si carecterul “gonadotrop al hipofizei”, insă fără a fii singurii factori ai migratiei.La aceştia se adaugă organismului migratiilior, sezonul migratiei, conditiile hidrologice si hidrobiologice din fluviu pentru fiecare forma biologică intraspecifică de “primăvara” şi de toamnă . Mediul exterior al migratiei este deosebit de la o specie la alta şi de la o formă biologică la alta.
Migratiile sturionilor reprezintă una din cele mai importante adaptări care contribuie la lărgirea arelului şi marirea fondului speciei, ceea ce duce la progresul ei biologic. Migratiile contriluie la diferenţieri intra specifice şi din interiorul populatiei la formarea unor rase de sezon ecoforme , dezvoltarea unor euribiforme şi potamodrome.Deosebirile ecologice se produc în cea mai mare masură în baza comportării diferite din timpul migratiei.
Sistemul endocrin este principala verigă de legătură între fenomenele ciclice naturale şi realizarea fazelor successive ale ontogenezei sturionilor . Sporirea activitătii aparatelor hipothalamo-hipofizar şi endocrin , care paremerg şi apoi determină migratia , se instalează datorită actiunii unor anumiţi excitanţi semnalizatori ai mediului exterior, în fond fenomene ciclice ale acestor peşti .
Prezenţa unei structuri complicate şi variate din punct de vedere ecologic al populatiei sau altei specii sturioni este o premisă a transformărilor microevolutive , care devin în timp macrodiferenţieri biologice aşa cum am menţionat.
Obstacolele  în migratia sturionilor se accentuează , pe de o parte datorită poluării fluviilor în anumite zone de deversare a apelor uzate sau neuzate , insuficient epurate provenite de la important combinate industriale , iar pe de altă parte , datorită executării construcţiilor hidroenergetice pe fluviile în al căror bazin sunt locuru  naturake de reprodocere. Pentru înlăturarea acestor 2 factori negativi pentru reproductia naturală a sturionilor s-au legiferat măsuri de epurare a apelor uzate , în ţara noastră , iar odată cu construcţiile hidroenegretice trebuie realizate construcţii pentru trecerea peştilor migratori din aval în amonte de hidrocentralele electrice , aşa cum s-au realizat la Volgograd.
Primele experimentări de fecundare artificială a icrelor de sturioni se leagă de numele lui Ovseanikov , care a efectuat în anul 1869, în Rusia , fecundarea artificială a icrelor de cegă , le-a incubat şi a obţinut larve.
Alături de Kovalskii şi de Wagner Ovseanikov publică în 1870 , rezultatele certărilor privind dezvoltarea cegăi. Aceste cercetări au fost completate de Zelenskii.
La speciile de nisetru şi păstrugă primele experienţe de fecundare au fost făcute în perioada 1884-1889  de Bordoin  , şi s-au soldat cu obţinerea unor cantiăţi importante de larve . Experinnţele lui Bordoin s-au efectuat cu unii reproducători pescuiţi din fluvial Ural, aflaţi în ultimul stadiu de maturare. Experienţe cu repreducători de sturioni pescuiţi în mediu natural şi parcaţi în diferite tipuri de juvelnice au întreprins Ber şi Borodin , însă nu au obtinut elemente sexuale mature.

toateBlogurile.ro Certificat Web