Salau

	Salau
	Denumire stiintifica:	Stizostedion lucioperca (fam. Percidae)
	Denumire populara:	Salau, Suduc, Smug
	Descriere: date ihtiologie
	Corpul salaului este lung,  usor comprimat lateral, acoperit de solzi mici, aspri, motiv pentru care pestele pare aspru la pipait. Capul este alungit, turtit lateral si cu gura mare, alungita inainte, ale carei capet. Ambele maxilare sunt prevazute cu dinti ascutiti, caracteristic pestilor rapitori. Pe ambele maxilare se afla cate doi dinti "canini" ce servesc la apucarea pestilor. Din cele doua inotatoare dorsale (despartite, cum am aratat, de un mic spatiu), prima are 14 radii osificate cu tepi, iar cea de-a doua, asezata mai in spate, are o teapa si 20-22 radii moi. Modul in care sunt dispuse toate partile constitutive ale corpului ilustreaza faptul ca salaul este adaptat in vederea efectuarii unor miscari rapide. Spatele salaului este verde-cenusiu, mai rar galben-cenusiu, partile laterale fiind cenusiu-argintii, cu 7-9 dungi mai intunecate, dispuse transversal. Partea abdominala are un colorit mai deschis. Pe inotatoarea caudala, cat si pe cele dorsale, pe pielita ce acopera radiile osoase, se pot observa multe puncte negre, dispuse in 4-5 siruri. Restul inotatoarelor sunt galbui, uneori galbui-albastrui. Irisul ochilor este argintiu, si au multe puncte negre.
	Lungime normala:	30-90 cm
	Lungime maxima:	100 cm
	Greutate:	1-15 kg
	Dimensiune legala pt retinere:	40 cm
	Reproducerea
	Salaul se reproduce incepepand cusfarsitul lui martie, si se termina spre sfarsitul lunii aprilie. Maturitatea sexuala a salaului se apropie la varsta de 3-4 ani, si de obicei masculii mai devreme decat femelele cu un an . Pentru reproducere,  are nevoie de o apa de cel putin 10-11°C, dar este si mai bine daca temperatura se ridica la 14°C. Salaul isi depune icrele in "cuib", adica si le pune de regula ramurile de salcie/alte palnte din apa. O femela de 50-60 cm lungime poate depune 300000-500000 boabe de icre. Numarul icrelor insa poate depasi chiar cifra de un milion la femele mai mari. Icrele sunt lipicioase, au un diametru intre 0,8 si 1,5 mm, si au culoare galbuie.
	Hrana - Nade si Momeli pentru Salau
	Puietulde salau nu prea sta sa aleaga; important pentru el este sa ingurgiteze o cantitate suficienta de hrana pentru ai asigura cresterea. Insa exemplarele mai mature nu mai vaneaza orice, alegandu-si doar speciile pe care le apreciaza ca "delicatese". Hrana de baza este pestisorul viu si in fuctie de habitat acesta se hraneste cu puietul existent in mediul rescpectiv. La salau sa observat canibalismul. Exemplarele mai mari le mananca fara "remuscari" pe cele mai mici. Salaul ataca cu indrazneala orice vietuitoare ce i-a starnit pofta, inghite broastele, racii, viermii, insectele si celelalte vietuitoare acvatice ce-i ies in cale. Nu ataca in schimb pasarile care inoata la suprafata apei, asa cum face somnul. Salaul are o digestie buna, rapida, intrucat stomacul produce acizi puternici, care descompun hrana eficient si repede, dar ii provoaca pestelui o senzatie continua de foame.
	Tehnica pescuitul la Salau:
	La pescuitul salaului, carligul se nadeste cu rama, insecte sau broscute, dar se pot utiliza si bucati de peste. Nada cea mai potrivita ramane insa pestisorul viu. Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasa si cea mai sportiva de prindere a salaului. Metoda se poate practica si cu peste viu ca nada, mai ales in cazul unor portiuni de rau cu curenti mai puternici, unde nu putem pescui cu pluta , in acest caz este necesara o varga de 2,2-2,4 m lungime, prevazuta cu mulineta multiplicatoare si un fir de 0,25-0,35. Carligul (numarul 1) trebuie sa aiba coada dreapta, cu varful foarte bine ascutit. Sezonul salãului începe din august si tine pânã la începutul iernii. Orele favorite sunt cele de dupã rasaritul soarelui si spre amurg. Salãul se poate pescui si la nãluci dar rezultatele sunt în general mai slabe decât la pestisori vii. SURSA PESCUIT MANIA

Posted in: pescuitul la salau,pluta pentru salau,rapitor,tehnica de prindere a salaului