10:54
NIKE B.
Mulineta pescarului
Un fir lung de numai cîţiva metri nu este de ajuns pentru a face faţă oricărei situaţii. Adevărul aceste l-au verificat pescarii pe propria lor piele (mai bine zis traistă) cam de mult. în Egiptul antic, cu 3000 de ani înaintea erei noastre, se foloseau undiţe scurte şi fire... lungi, iar chinezii pescuiau cu fire de mătase împletite cu mai bine de 15 secole î.e.n.. Mai tîrziu au apărut înfăşurători simple, apoi mosoare, mulinete cu tambur rotativ. Odată cu evoluţia tehnicii, de la acestea s-a trecut la. multiplicatoare şi în cele din urmă la mulineta cu tambur fix. Dar, chiar dacă această imulinetă a constituit o adevărată revoluţie pentru pescari şi metodele de pescuit, însă mai ales pentru lansetişti, multiplicatoarele sînt şi astăzi utilizate în pescuitul marin şi în cel cu năluci grele, la somon spre exemplu.
Pescarii scandinavi şi cei de pe continentul nord-ame-rican folosesc în mod curent multiplicatorul la pescuitul cu năluci, acesta dovedindu-se mai rezistent şi mai robust decît mulineta cu tambur fix, atît de cunoscută de noi. Popularitatea multiplicatoarelor s-ar putea datora şi aspectului lor cu iz conservator, tradiţionalist pe care-1 sugerează, amintind de vremuri în care pescuitul cu năluci corespundea epocii pionieratului. Cu toate acestea, în ultimele decenii mulineta -cu tambur fix a fost aceea care a cîştigat şi cîştigă mereu teren.
Ce caracteristici trebuie să îndeplinească o asemenea mulineta ? Răspunsul ar fi simplu : acelea ale unui mecanism de înaltă precizie — uşoară, robustă, mecanism simplu şi sigur, tambur cu diametru mare pentru o desfăşurare bună şi înfăşurare uniformă a firului pe toată înălţimea bobinei şi o frînă a tamburului care să acţioneze prompt, chiar la cea mai mică solicitare. Ar mai fi ceva : viteza de recuperare, amănunt aparent neînsemnat. Sînt de preferat mulinetele nu prea rapide, căci, în majoritatea situaţiilor, omul, chiar atunci cînd a devenit pescar, este totuşi grăbit. Dacă la tot acest noian de calităţi sau cerinţe adăugăm un design reuşit (repetând ceea ce am mai spus şi la începutul acestui capitol), vom avea în mână o mulineta care să ne facă plăcere şi să ne ajute în pescuit.
După apariţia mulinetelor cu tambur fix s-au mai înregistrat cîteva îmbunătăţiri constructive. Ultima schimbare mai importantă (legată de pescuit, nu de partea mecanică) este apariţia tamburului exterior (tambur cu fustă), a cărui mar-
gine inferioară îmbracă clopotul mulinetei. Utilitatea modificării constă în mărirea diametrului bobinei — deci o mai bună desfăşurare a firului în timpul aruncării şi evitarea pătrunderii nailonului sub tambur, ceea ce ar duce adesea la pierderea nălucilor în momentul aruncării.
Indiferent de tip sau model, există şi la mulineta o legătură directă între partea strict mecanică şi evoluţia nălucii în apă, dacă ţinem seama că năluca este producătoarea de vibraţii, emiţătorul de stimuli care declanşează reflexele condiţionate ale atacului.
Dacă partea mecanică, angrenajele, echilibrarea părţilor active nu sînt realizate astfel încît să funcţioneze perfect, fără trepidaţii şi zgomote, mulineta noastră va fi un adevărat emiţător de vibraţii ce se transmit în apă, prin intermediul firului întins, pînă la nălucă. Natura ciudată a acestor vibraţii atrage atenţia peştilor (ceva nu este în regulă !), diminuînd efectul nălucii şi implicit şansa pescarului. Cu cît mulineta funcţionează mai silenţios, mai uşor (în acest sens aportul rulmenţilor de mare precizie este deosebit de important), firul tensionat transmite vibraţii de mai mică intensitate, ce se pierd în contactul cu masa apei. Dacă totuşi avem impresia că mulineta nu poate funcţiona astfel, transmiterea vibraţiilor prin fir pînă la nălucă poate fi prevenită prin introducerea, la oarecare distanţă în faţa acesteia, a unui plumb suplimentar care absoarbe vibraţiile în masa proprie. Acest plumb generează însă noi probleme în pescuit.
Deoarece majoritatea firmelor producătoare cunosc şi elimină acest inconvenient prin construcţie, pescarului nu-i rămîne decît să prevină apariţia lui prin întreţinerea mulinetei — curăţirea şi ungerea periodică, lungindu-i viaţa şi sporindu-şi implicit considerabil şansele în pescuit.
In afara mulinetelor obişnuite, se fabrică modele „automatice" la care, în momentul lansării, firul este eliberat prin apăsarea ,,pikup"-ului care sare automat. Un alt tip este reprezentat de mulinetele cu carcasă, care acoperă tamburul ; decuplarea sistemului de înfăşurare se face prin apăsarea unei clape sau a unui trăgaci.
Deşi sînt produse pe scară largă, aceste modele prezintă unele inconveniente : frecare mare a firului în timpul aruncării, execuţie dificilă a unui „stop" precis pe tambur, care le scot practic din competiţia cu modelele obişnuite atît la pescuit, cît, mai ales, în concursuri.
Pentru a încheia această — foarte scurtă ! — trecere în revistă a modelelor de mulinete se impune o precizare legată de alegerea lor, mai precis referitoare la mărimea unei mulinete. Se pare că unii pescari au tendinţa de a opta pentru modele mari, robuste, grele, justificîndu-şi alegerea prin durabilitatea aparent mai mare, sugerată de aspectul exterior şi alimentată, ascuns, de speranţa unor capturi capitale.
E bine să ne ferim de asemenea porniri. Modelele mici sau mijlocii lucrează la fel de bine, dacă nu chiar mai bine, şi fac faţă cu succes oricărui peşte din speciile care se prind în mod obişnuit. Mulinetele mari îşi au locul lor în pescuitul cu năluci grele — la somn, spre exemplu — ori în pescuitul marin, dar este de preferat să nu le folosim, chinu-indu-ne, atunci cînd nu este cazul.
De aproape două decenii au apărut şi mulinete de muscă cu recuperare automată, care permit manevrarea mai rapidă a firului, dar sînt mai grele datorită introducerii arcului recuperator. Ele deprind pescarul m'uscar cu o oarecare comoditate în manevrări, dar se echilibrează destul de greu cu vergile şi firele din clasele medii-uşoare. Iar echilibrul lansetei lucrează atît asupra mîinii pescarului, cît şi asupra rezultatelor pescuitului.
Tocmai în scopul reducerii greutăţii, la acelaşi diametru al bobinei, mulinetele de calitate din seriile uşoare — în clasificarea AFTM (Associated Fishing Tackle Manufacturers) — se fac din aliaje cu magneziu, de unde şi preţul lor excesiv de ridicat, iar mulinetele pentru concurs, cu diametrul foarte mare, se realizează din diverse mase plastice, ieftine, dar eficiente.
De fapt, soluţia constructivă adoptată pentru mulinetele de muscă este un permanent compromis între mărimea mosorului, ce determină o înfăşurare mai. largă şi mai rapidă, Şi greutatea mulinetei, care creşte şi ea pe măsură ce dimensiunile sînt mai mari.
FIRE PENTRU MUSCA. Evoluţia pescuitului la muscă a determinat schimbări în ce priveşte natura firelor din care sînt împletite sforile speciale, ca şi a calibrelor — respectiv lungimii şi grosimii, implicit a greutăţii acestora. Dacă firele
naturale, mătasea în primul rînd, au fost înlocuite cu cele sintetice, mai ieftine, uşor de fabricat la calibrul necesar şi incomparabil mai rezistente la acţiunea apei, diversificarea & impus o aliniere reală a producătorilor prin introducerea unui sistem unitar şi riguros de clasificare, folositor atît lor, ,cît şi cumpărătorilor.
In locul clasificării folosind litere şi cifre ca indicativ unic, s-a trecut la aceea care împarte firele în funcţie de greutatea primelor 30 picioare (9,14 m). în principiu se consideră că această lungime este cea mai folosită în pescuit. Elasticitatea vergii şi mulineta ca element de echilibrare (contrabalans) trebuie să permită cele mai bune lansări pentru un anume fir de lungimea menţionată. Astfel s-a creat posibilitatea de a alege firul, aparent fără probleme, datorită existenţei claselor AFTM. Pentru fire, clasele corespund astfel :
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Clasa AFTM / 1....4 5 / 6 7 8 9 / 10 / 11 12
Greutate pe / 3,9 7,8 9,1 / 10,4 12 13,6 15,6 / 18,2 / 21,424,7
9,14 m (g)
Categorie echipament uşor / mediu / / greu
Specii :/ lipan, păstrăv, păstrăv de lac, clean păstrăv de mare / lostriţă, somon
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru apele noastre cu debit nu prea mare, cele mai indicate sînt firele aparţinînd claselor AFTM 5—7, ce se pot folosi la pescuitul păstrăvului, lipanului sau cleanului, specii pe care. cu toată bunăvoinţa, nu le putem aşeza decît alături de cele de talie mică. Excepţie ar face doar păstrăvii din lacuri, printre care vom găsi şi exemplare mari, şi lostriţă, al cărei pescuit este deocamdată interzis.
Prin aceste cîteva date nu am lămurit însă nici pe departe problema firelor, mai ales că unele au înscrise două clase AFTM (de exemplu 4 şi 5) şi, mai nou, se afirmă că aceleiaşi yergi i se potrivesc trei fire de muscă, în funcţie de profilul firului, lăţimea apei — implicit lungimea aruncărilor — şi de densitatea firului raportată la cea a apei.
Şi iată că lucrurile s-au încurcat din nou !
Să încercăm să vă oferim însă şi o explicaţie mai pe înţeles. Pentru apele de la noi, pescarul muscar şi-ar alege
Posted in: 
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu