Pescarul şi echipamentul

Pescarul şi echipamentul

Prin însuşi specificul său, pescuitul — cu sau fără năluci — ne situează în natură, fie că aceasta se cheamă tumultul valurilor mării, stuful şi păpurişul ce îmbracă marginea băl­ţilor, ori cristalul iezerelor în care se oglindesc, pînă la înce­putul verii, cuşmele de nea ale munţilor.
Pescarul este un sportiv şi trebuie să fie dotat ca un adevărat sportiv, atît la propriu, cît şi la figurat. Spre a întări afirmaţia, credem că este de ajuns să amintim spusele unui apreciat pescar şi iubitor al naturii, neîntrecut în pes­cuitul păstrăvilor şi somonilor : „Pentru a reuşi în pescuitul cu năluci e nevoie de muncă, adică practică îndelungată pe malul apelor, curaj şi perseverenţă, încredere în năluca pe care o foloseşti (cu atît mai mult dacă este propria creaţie), un simţ al apei bine dezvoltat şi cunoaşterea perfectă a teh­nicii de lansare".
Timpul liber al fiecăruia fiind limitat, iar plăcerile întot­deauna prea scurte, folosirea zilelor de pescuit în sensul dorit e posibilă doar în condiţiile unei dotări adecvate. Pentru că de bagajul de cunoştinţe se ocupă fiecare, vom insista asupra ustensilelor şi echipamentului.
Ustensilele de care are nevoie oricare lansetist trebuie să corespundă unor criterii bine definite, în aşa fel încît să-1 ajute să se destindă şi — de ce nu ? — să prindă peşte. Plăcerea de a avea doi-trei peşti în sacul de pescar ne face să observăm mai atent, ne alungă oboseala, nu de puţine ori justificată.
Cum să fie ustensilele ? Uşoare, robuste, lesne de trans­portat, funcţionale, simple şi în acelaşi timp plăcute ca aspect, pe scurt : de calitate.

Lansetistul este legat sufleteşte de lanseta sa — pentru mulţi pescari unica ; prin felul cum o alege, o păstrează şi foloseşte, pescarul se defineşte pe sine. Lanseta — prin aceasta înţelegând ansamblul vargă-mulinetă-fir — este, practic, cartea sa de vizită.
Varietatea producţiei actuale de unelte de pescuit poate pune în încurcătură şi pe un pescar experimentat. Rîndurile ce urmează, ca şi completările ivite pe parcurs, caută să formeze, îndrumînd pe unii, confirmînd altora, o imagine de ansamblu asupra lansetei dorite, a aceleia pe care o au sau, desigur, o vor avea.


Lanseta si componentele ei

Varga. Pentru a ajunge să pescuiască acolo unde dorea, pescarul a avut mai întîi nevoie de o varga, fie de bambus, fie de alun. Au apărut apoi inelele prin care se strecura firul. Şi aşa s-au născut vergile moderne, căci, în afara îm­bunătăţirilor aduse prin folosirea unor materiale noi, calitativ superioare, această prelungire a mîinii pescarului nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului. Chiar în prima carte de pescuit ce aparţine unei călugăriţe, Juliana Berners, apărută în Anglia în anul 1496, sînt cuprinse indicaţii pentru realizarea unei vergi lungi de circa 15 picioare, alcătuită după principiul bambusului construit. Varga face să apară între pescar şi peştele prins un alt element „tampon", pe lingă elasticitatea şi rezistenţa firului la rupere şi capacitatea de amortizare a frânei tamburului : propria elasticitate. Acesta este doar un exemplu în sublinierea rolului vergii, căci, până la lupta cu peştele, ea trebuie să acţioneze prompt, cu maximum de eficacitate, la zeci şi sute de lansări sau să se încovoaie ori de cîte ori, cu mişcări înfiorate şi uneori puţin pripite, se răspunde atacului vietăţii necunoscute de la celălalt capăt al firului, înţepînd.
Urmare firească, construcţia vergilor este un permanent compromis între dimensiuni (implicit greutate), rezistenţă la încovoiere şi elasticitatea necesară în momentul lansării, încovoierea vergii, datorită luptei cu peştele, ca şi aceea provocată de efortul lansării unei năluci ori a firului de muscă, poate fi comparată cu aceea a unei grinzi, considerind punct fix mîna pescarului. Orice lansare poartă semnătura inimitabilă a celui ce mînuieşte lanseta, fapt ce poate fi con-firmat şi de cel mai desăvîrşit sistem electronic de testare. Modul în care sînt repartizate forţele de tracţiune (din fir) în lungul vergii este redat schematic ; din desen se observă de la bun început că zona cea mai solicitată (mai precis — expusă) este vîrful. Acesta poartă greul mai în orice situaţie.

Repartizarea forţelor în varga : F( — forţă de tracţiune în fir ; F2 — forţă pescar; M — moment de torsiune; F3 — forţa de inerţie a vergii.
dar tensiunea care apare în vîrf, la o anumită solicitare, se transmite uniform pe toată lungimea vergii. Condiţiile cerute de elasticitatea şi echilibrul acesteia impun ca aria secţiunii transversale să descrească de la bază spre vîrf.
Cunoscute încă cu secole în urmă, principiile de mai sus au stat şi la baza construirii vergilor din fâşii de bambus (bambus construit sau refendu), atit de folosite în veacul trecut şi în prima jumătate a secolului nostru. Astăzi, cu toate că între timp a apărut fibra din sticlă şi apoi cea de carbon, vergile din fibră de bambus au devenit apanajul celor pretenţioşi, al lansetiştilor pasionaţi.
Bambusul construit este un material mult mai omogen, permite o prelucrare mult mai precisă decît fibra de sticlă şi mai ales posedă o elasticitate care se autoamortizează, în
timp ce fibra de sticlă, chiar tubulară, dă naştere unor vibra­ţii excesive în varga, care dăunează lungimii lansărilor şi mai ales preciziei acestora. Dacă adăugăm că vergile din bambus construit sînt mai „nervoase" şi permit lansări pre­cise, veţi înţelege de ce există şi fanatici ai lor.
Nu credem însă că unul din lansetiştii pricepuţi s-a simţit vreodată handicapat pe motiv că varga lui este doar din fibră de sticlă. Şi pentru că a venit vorba de fibra de sticlă, calităţile ei au însemnat un pahar cu apă vie pentru producătorii de vergi. Material complet insensibil la variaţiile de umiditate, uşor, suficient de elastic şi de robust, şi mai ales prelucrabil la scară industrială, a înlocuit cu succes bambusul construit. Dar aceasta se întîmplă prin anii '60.
Ultimul pătrar al veacului acesta, dominat de spiritul novator al omului, a adus o nouă „bombă" şi pentru pescarii sportivi, care s-au declarat de la bun început încîntaţi de profitul adus de grafit în construcţia de vergi şi de avanta­jele folosirii acestora la pescuit. Datorită greutăţii reduse, rezistenţei şi sensibilităţii materialului, în pofida preţului de cost ridicat, grafitul a câştigat tot mai mult teren. La început doar în construcţia vergilor de muscă, de mare complexitate atît prin caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească la pescuit, cît şi ca manoperă înglobată în produsul finit, al cărui cost a fost şi este încă ridicat. Treptat s-a trecut la folosirea grafitului în fabricarea tuturor categoriilor de vergi. Din punct de vedere tehnic, grafitul s-a dovedit, atît ca modul de elasticitate, cît şi prin punctul critic de rupere sub acţiunea unei forţe, aproape de trei ori mai rezistent decît un produs similar (ca lungime, conicitate, diametru, grosimea peretelui) din fibră de sticlă.
Vergile din grafit sînt mult mai uşoare şi mai subţiri ca diametru şi ca perete decît cele din fibră de sticlă. Dar, pentru a nu realiza vergi aparent prea rigide, în prezent se folosesc vîrfurile de grafit amestecat cu o cantitate contro­lată de fibră de sticlă, ale cărei „slăbiciuni" ajută la obţi­nerea elasticităţii dorite, făcînd varga mai mlădioasă. Cu o astfel de varga se poate lansa mult mai departe decît cu una din fibră de sticlă sau din bambus construit, iar în pescuitul la muscă aceasta permite un spionaj dinamic şi rapid. Spre deosebire de vîrfurile „slabe" (prea elastice), care continuă să vibreze după efort, determinînd producerea de valuri pe fir, ce măresc frecarea de inele şi varga, în cazul grafitului, impulsul necesar fiind mai mic, se micşorează şi forţa, se
reduc considerabil şi vibraţiile (care devin practic imper­ceptibile). Sporeşte astfel şi precizia lansărilor. Dar, cu toate avantajele, preţul unor asemenea vergi, chiar dacă a scăzut mult sub cel al bambusului construit, le face încă inaccesibile pescarului obişnuit.
Poate insistenţa asupra atîtor date să fi devenit mono­tonă. Dar dacă asupra mulinetei nu se poate interveni decît în mică măsură, caracteristicile vergilor se pot schimba fără prea mare efort. Important este să se ştie cum şi unde trebuie acţionat. Lungimea minerului, a tronsoanelor, felul mufei, poziţia şi greutatea inelelor pot influenţa şi ele acţiunea vergii.
în pescuitul modern, vergile — fie din două sau trei tronsoane mufate, fie telescopice — se diferenţiază după acţiunea lor în mai multe tipuri. în cazul celor de muscă se disting trei tipuri, în timp ce pentru vergile destinate pes­cuitului cu năluci constructorii au ajuns la concluzia aproape unanimă că acţiunea telebolică — adică de vîrf — e cea mai corespunzătoare.
Acţiunea vergilor : o, b — de vîrf; c — de mijloc; d — parabolică ; S — punct „slab"

Curbura tuturor tipurilor — deci modul cum lucrează în cazul unei solicitări (lansare, înţepare, obo-sirea peştelui) — este prezentată în desen ; „S" indică punctul slab al fiecărei categorii de vergi.
Varga nu este doar simpla îmbinare a două sau mai multe tronsoane din fibră de sticlă, grafit ori bambus con­struit. Inelele au şi ele un rol important în acţiunea vergii, iar minerul şi dispozitivul de prindere cu brăţări, filetat sau „pistol" (destinat prinderii multiplicatorului sau mulinetei cu carcasă), conferă siguranţă şi echilibru mînuirii lansetei.
Inelele împiedică frecarea firului de varga, dar prin am­plasarea şi numărul lor pot modifica în oarecare măsură şi acţiunea vergii. Şi ele au evoluat, de la cele cu agat ori porţelan la cele cromate sau nichelate şi — mai tîrziu — la inele din aliaje superioare, eonţinînd crom-nichel.
In scopul protejării firelor de muscă şi nailonului, ale căror viaţă şi utilizare depind mult de „curgerea" prin inele, au fost create inele noi (tot atît de noi ca şi întrebuinţarea grafitului în vergile moderne), construite din oxid de alu­miniu, cu o îmbrăcăminte protectoare, rezistentă la şocuri, din material plastic de diferite culori ori fosforescent. înve­lişul luminiscent permite o mai uşoară trecere a forfacului prin inele, dacă pornim la pescuit cînd se crapă de ziuă sau în amurg. Inelele se dovedesc net superioare celor folo­site pînă acum, căci au greutate mai mică şi prezintă uzură redusă la fricţiune, dar sînt ceva mai puţin rezistente la şocuri.
Ajunşi aici, să presupunem că am epuizat cele cîteva principii pe care se bazează construcţia vergilor. Să ne facem deci o idee şi despre mulinete, căci, urmăriţi de tehnică, în ceea ce priveşte varga, vom afla că proaspăt (ce înseamnă cîţiva ani ?) descoperitul carbon, sau grafit, sau cum vreţi să-i spuneţi, este demodat ! Fibra de bor s-a dovedit mai uşoară — aceasta nefiind singura-i calitate —, căci o lansetă lungă de 1,80 m confecţionată din asemenea fibră cîntăreşte 55 g. Dacă ţinem seama de faptul că are şi inele, şi mîner, şi alte asemenea, singura întrebare logică este : unde o să ajungem ?

Posted in: pescarul şi echipamentul său