duminică, 24 ianuarie 2010

Pescuit la pastrav si momeli


Tehnici de pescuit pentru pastrav

Primavara la deschiderea sezonului, apa fiind foarte rece, metabolismul incetinit al pastravului determina scurtarea perioadelor de hranire, viteza si hotararea cu care acesta va ataca nalucile.

In aceste conditii este recomandabila folosirea unor oscilante cu grosimi medii (0,7 – 1 mm), adaptate bineinteles la grosimea firului, fir care influenteaza capacitatea acesteia de plutire precum si posibilitatea de a imprima un traseu marcat de opriri care dau timp pestelui slabit sa atace. In zonele cu apa mai mica, sau acolo unde observam ca pestii se misca destul de aproape de suprafata, pot fi folosite voblere "suspending", cu ajutorul carora atacul poate fi stimulat prin accelerari rapide, urmate de opriri care pot dura mai multe zeci de secunde.

Nu de putine ori atacul vine dupa o oprire de 20-30 de secunde. Bineinteles ca viteza de tractiune nu trebuie sa fie neaparat lenesa, poate fi chiar mare, dar urmata de acele pauze care dau timp de atac si simuleaza deruta pestisorului urmarit.

In sezonul cald si la inceputul toamnei, pastravii devin din ce in ce mai puternici si agresivi, linguritele oscilante sau voblerele de suprafata putand fi recuperate intr-o maniera mai agresiva, cu scurtarea duratei de oprire. In perioada de hranire intensa, folosind lanseuri oblice la 4-10 m distanta de mal, pastravii au atacat voblerele la 5-6 m distanta de mal, la o adancime de 20-50 cm . Atacurile au fost declansate de tehnica de pescuit fara opriri si cu viteza foarte mare de recuperare.

Nalucile.
Cele mai populare si utilizate sunt nalucile metalice: rotative si oscilante. Avantaje: pretul scazut, exploreaza o zona de adancime mai mare, se lanseaza cu usurinta. Dezavantaje: Rotativele - rasucesc firul, au o actiune uniforma si nenaturala; oscilantele - cand sunt manuite cu opriri repetate si joc pe verticala sunt foarte atractive dar datorita detensionarilor firului creste frecventa rateurilor.

Marime: rotative: nr. 2-3, culori mai putin agresive sau luciu metalic oxidat; oscilante: 3-7 cm lungime, cu greutate de 6-10 gr, de obicei modelele inguste si nervoase dau cele mai bune rezultate. Formele clasice obisnuite pescuitului la stiuca, manuite cu indemanare, au dat rezultate surprinzatoare.
Lingurile oscilante cele mai folosite sunt de obicei modele inguste si curbate pronuntat, cu suprafata lucioasa sau cu diferite modele de solzi.
Culorile clasice care au dat rezultate oriunde: cupru, argintiu – argintat oxidat catre fumuriu, galbene oxidate. Exista si exceptii in care linguri nichelate au prins pe apa foarte limpede.


 Momeala vie sau momeala artificiala


Momeli vii sau Momeli artificiale  - Unii pescari, in special muscarii, ii considera inferiori pe cei care folosesc momeli vii ca sa prinda pastrav. Ei cred ca aceasta practica este un fel de trisat. Folosirea de momeli vii, cere mai putina finete. Pescarii profesionisti vor argumenta ca e nevoie de mai multa deprindere sa pacalesti un pastrav sa muste o musca artificiala sau o lingurita decat sa legeni o momeala vie in fata lui.

Fie ca folosesti momeli artificiale sau vii tot iti trebuie indemanare. In cazul momelilor vii trebuie stiut cum sa intepi momeala in asa fel incat sa arate cat mai natural pastravului, altfel acesta nu va ataca.  Daca alegi sa folosesti momeala vie (viermi,boisteni etc) sau momeli artificiale trebuie sa intelegi problemele si avantajele asociate cu fiecare varianta.
Unul din dezavantajele folosirii momelilor vii este ca deseori pastravul inghite momeala, facand greu sau imposibil recuperarea carligului, un lucru care nu se intampla in mod normal cu cele artificiale. In consecinta, daca practici un pescuit de agrement, dorind sa dai drumul pestelui, este importanta folosirea unei momeli artificiale. In cazul momelilor vii, pentru a evita inghitirea carligului, se recomanda folosirea unui carlig fara barbeta, fiind mai usor de scos. Poti de altfel sa ciupesti jos barbeta de pe carlig ca sa poti inlatura cu mai mare usurinta carligul. In situatiile cand nu poti sa scoti carligul fara sa produci rani interne pestelui, este cel mai bine sa tai firul cat mai aproape de carlig fara al inlatura. Pastravul are enzime digestive care pot sa dizolve carligul peste timp, daca nu este otel imaculat. In tara la noi, pe o mare parte din lacuri si rauri de munte este interzis pescuitul cu momeala vie. Oricum pescuitul la momeala artificiala, lingurita, vobler, dar mai ales la musca, ramane cel mai spectaculos si mai sportiv.

Pastravul la vobler

  • Culori naturale;
  • Nu genereaza straluciri nefiresti in apa limpede;
  • Ofera posibilitatea de a da timp de atac dupa o miscare accelerata;
  • Ofera posibilitatea de a stopa voblerul fara ca acesta sa coboare in zonele cu structuri;
  • Sunt asemanatoare cu hrana naturala

Vibratia.
Voblerele din spuma sau plastic cu densitate mica au dovedit ca prind mai bine in ape limpezi si pe un vant cel mult moderat.

Vibratia discreta atrage mai mult pastravul indigen, iar cea puternica pe cel curcubeu, comportamentele fiind determinate de accuitatea vizuala accentuata sau de o receptionare a virbatiilor mai redusa, in functie de caracteristicile speciei.

Se pare ca pastravul de lac prefera in special voblerele cu densitate mica (ex. Rapala, Salmo, Down noua generatie) din balsa sau spuma, care au o evolutie mai naturala in apa foarte limpede.

Pastravul curcubeu, mai activ si adaptat unor ape usor opace, avand linia laterala mai dezvoltata, este atras de vibratiile mai puternice emise de materiale dense ca plastic sau combinatia plastic si bile.
Marimile cele mai folosite masoara de obicei 5-7 cm, dar pot fi folosite si modele de 8-9 cm, atunci cand culorile voblerelor sunt mai putin stralucitoare. Modelele cele mai populare se scufunda de obicei 0,5-2m, in cazul celor plutitoare sau suspending. Voblerele cu barbeta supradimensionata, cu vibratie extrem de puternica, in ciuda faptului ca evolueaza in zona de patrulare de 4-6 m adancime, nu am auzit sa dea rezultate in lacurile de la noi.

Voblerele sinking cu scufundare lenta pot fi folosite de asemenea in zonele cu adancime mica-medie, cu observatia ca au o vibratie mai putin pronuntata decat a celor plutitoare sau suspending, putand fi insa lansate la o distanta mai mare.

Cele mai populare voblere la pescuitul pastravului de lac sunt cele din modelul minnow, care imita pestii hrana. Aceste voblere au de obicei o forma alungita, cu colorit natural, imitand pe cel al boisteanului, al puietului de pastrav indigen sau curcubeu.

Alte combinatii de culori care au dat rezultate bune in lacuri diferite: spate albastru, flancuri albe/sidefii; spate rosu/carmin flancuri cupru/sidefii; imitatii in diverse nuante cu spate negru/gri si flancuri alb/sidefii; fire-tiger (verde-portocaliu aprins-negru).

Nuantele si culorile voblerelor pot fi alese in functie de limpezime sau culoarea apei, datorate fundului lacului si luminozitatii din timpul zilei. 


Pescuitul pãstrãvului se face cu undita.
Cea mai eficientã metodã de pescuit este cu râma. Metoda nu este acceptata în pescuitul sportiv!... Cel mai usor se pescuieste cu râma în apã tulbure, deoarece pescarul nu este vãzut de peste. Aceastã metodã este pe cât posibil de evitat, fiind socotitã de pescari nesportivã, chiar distrugãtoare. Logistica se aseamãnã cu cea de la pescuitul cu muscã.  Varga va fi de 2,80-3,30 m, finã, nervoasã si usoarã. Dacã se pescuieste la pipãit atunci este bine sã fie aleasã o vargã mai lungã si omulineta adecvatã.
  • Pe apã tulbure, se foloseste o sfoarã scurtã, strunã mai scurtã, de 70-100 cm, iar cârligele mai mari, nr. 5-6, adecvate momelii. Plumbul, dacã este necesar, se aplica la 20 cm deasupra cârligului, greutatea lui fiind în functie de puterea curentului. Râmele cele mai bune sunt râmele de nisip sau cele de pãmânt de telinã, proaspete si vioaie în cârlig. Se lasã râma sa cadã în apa si sa fie dusa de curent. Se salta din când în când varga, ca sa nu se prinda plumbul de fund iar momeala sã se miste. Prezenta pãstrãvului la momealaãse simte la mânã. Nu este o smuciturã puternicã, ci doar o usoarã tremurare. Nu va trebui sã se raspundã imediat, ci se va mai astepta câteva momente, ca pãstrãvul sa apuce bine cârligul cu momealã, apoi se va întepa cu o loviturã scurtã.

  • Pe apã limpede se va folosi o strunã subtire, lungã de 1,5-2 m, fãrã plumb sau cu el foarte usor, cârlig mai fin. Cu lansãri când scurte, când lungi, se va sonda toatã apa. Se va lãsa ca apa sã ducã momeala în voia ei, ba dând-o la fund, ba ridicând-o la suprafatã. Lovitura pãstrãvului va fi mai hotãrâtã iar rãspunsul mai rapid.
Pescuitul cu muscã artificialã în ape limpezi este foarte rãspândit în rândul pescarilor. Aceastã metodã de pescuit este socotitã ca o adevaratã artã. În acest caz trebuie sã se retinã cã musculitele trebuie sa joace permanent (muste sãltãtoare).
Pãstrãvul este un peste greu de prins si adeseori îl gãsesti unde nu te astepti. Din acest motiv trebuie cercetate mai multe locuri, preferând deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofã apelor turbulente. De ce ?... Pãstrãvul stã la pândã si apa îi aduce mâncarea. Alegerea mustei artificiale este cea mai anevoioasã. Întotdeauna trebuie analizat mediul si ales ceva ce se potriveste locului de pescuit.
În functie de mãrimea pãstrãvilor se pot folosi linguritele-muscã si nãlucile. La pescuitul pãstrãvilor mari, deseori se utilizeazã ca momealã pestisori vii. Metoda nu numai cã este admisã dar este chiar recomandatã, deoarece pãstrãvii mari sunt adevãrati canibali, mâncându-i pe cei mici.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

toateBlogurile.ro Certificat Web