Sfaturi si idei despre scobar

Pescuitul la scobar

Date generale

In tara noastra-l intalnim in bancuri formate din numerosi indivizi in mai toate apele curgatoare de ses si de deal (Mures, Olt, Prut , Cerna, Siret, Cris, Bega, Timis, Tarnava,etc.). Prefera raurile cu curenti puternici, dar si pe pe cele mai domoale dar obligatoriu cu substrat tare, nisipos/pietros, evitandu-le pe cele statatoare cu fund malos. Are corpul alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi verzi-cenusii pe partea dorsala si alb–argintii pe partile laterale si pe cea ventrala. Gura, asemenea unei taieturi dreptunghiulare, este situata sub botul alungit, pravazut cu un nas proeminent.

Linia laterala, foarte pronuntata, traverseaza toata lungimea corpului, de la cap spre coada. Cu exceptia inotatoarei dorsale care este de un gri ‘murdar’ , celelalte inotatoare sunt rosii-galbui. Dupa eviscerare, se poate observa cu usurinta culoarea neagra a peritoneului, motiv pentru care a fost ‘botezat’ si mate negre. Poate atinge 40-50 cm lungime si 1,5-2kg greutate. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 20-30cm si cantaresc 150-200g. In timpul reproducerii (lunile aprilie-mai) se aduna in carduri mari urcand pana spre zona pastravului. Toamna si iarna, cand apele se racesc, se retrage spre zonele cu apa adanca si lipsita de curenti puternici, in apropierea albiei. Se hraneste cu alge, mici moluste, larve, viermi, resturi vegetale intrate-n descompunere, crustacee.

Nadirea

Pentru atragerea si mentinerea scobarului se pot folosi cu succes nadele destinate pescuirii crapului si/sau mrenei. Astfel, o nada buna si mai mult decat accesibila este cea produsa de Benzar : Benzar Mix Mreana Scobar si Benzar Mix River . In cazul in care optam pentru prepararea nadei acasa, trebuie sa stim ca aceasta ar trebui sa contina neaparat urmatoarele ingrediente : faina de sange, splina, ficat, plamani, sange inchegat, larve de libelula (chironomus) pentru sezonul rece si malai (pentru mamaliga), argila, rame rosii, arpacas (grau decorticat) si viermisori pentru sezonul cald. In primul caz, splina, ficatul, plamanii se ‘trec’ prin masina de tocat. Apoi adaugam faina de sange si/sau sangele inchegat. La sfarsit adaugam tarate de grau pana cand nada capata consistenta dorita. In cazul sezonului cald, ramele, larvele si/sau viermusii se amesteca impreuna cu mamaliga. Pentru o comportare optima in curenti puternici, in interiorul bulgarilor de mamaliga se adauga, pentru o greutate suplimentara, pietre plate (suprafata mare si latime redusa) de pe maginea apei. Am intalnit si cazuri in care, din cei aproximativ 5 bulgari de mamaliga aruncati, doar doi aveau mamaliga si viermusi. Restul erau pietre vopsite intr-un galben fluorescent (usor de recuperat la finele partidelor de pescuit in cazul unor ape limpezi).

PESCUITUL LA SCOBAR
 In martie se poate merge deja la pescuit de scobar. Daca apa este limpede si nu prea adanca, de pe malul inalt al raului li se vad flancurile sclipitoare in timp ce pasc algele de pe pietre. Mai tarziu, spre sfarsitul lunii aprilie, stand pe malul raului pe timp de noapte, se aude clipocitul apei produs de scobarul care, aventurandu-se in locurile mai putin adanci ale raului, in vaduri, "se scalda" printre pietre sau cum se mai spune "fierbe apa". Aceasta activitate este semnul ca scobarii se pregatesc condusi de instinctul perpetuarii speciei de reproducere.
Pescuirea scobarului este admisa in afara de perioada in care se reproduce in tot cursul anului si trebuie sa mentionam ca se prinde regulat si in timpul iernii, in vederea pescuitului se utilizeaza undite de 2,70-2,90 m, uneori chiar mai lungi, in special atunci cand pescarul doreste sa stea la mal. De mare folos sunt cizmele lungi de cauciuc, cu care se poate intra in rau cat mai aproape de locurile preferate ale acestui peste. Scobarul se pescuieste cu maximum de randament vara si toamna, mai ales daca locul respectiv a fost presarat in prealabil cu rame sau viermi.
Se utilizeaza nailon de 0,20, cel mult de 0,25, pentru ca muscatura scobarului nu este prea energica si nici talia nu necesita un fir cu rezistenta mai mare. Carligul potrivit este de 11-12, cu coada putin mai lunga si cu capatul superior plat sau terminat in inel. Nu se foloseste in nici un caz carlig mai mare de numarul 9. Ca momeli se intrebuinteaza o gama foarte larga din cele naturale: rama rosie, viermii de faina, viermusii de carne, diferite muste, larve de insecte, precum si bucati de branza, sange coagulat, mazare verde sau boabe fierte de grau ori de porumb.
Pentru a pescui de pe mal (la 5-8 m de locul unde stau scobarii) se utilizeaza pluta de grosimea unui creion, iar adancimea se regleaza astfel incat carligul prevazut cu momeala sa fie dus de curenti in imediata apropiere a albiei; alica cea mai de jos nu se fixeaza la mai putin de 15-20 cm de carlig. De asemenea, este necesar ca firul sa fie reglat de asa maniera incat pluta sa permita miscarea carligului cu 1-2 cm deasupra albiei, iar plumbul sau alicele folosite ca greutate sa nu mature pietrele; in caz contrar se pierde mult din sensibilitate, cu riscul ca pescarul sa nu observe cand pestele a muscat. Carligul prevazut cu nada se lasa sa pluteasca la distanta mare, urmarind ca nailonul sa fie totdeauna intins intre pluta si capatul unditei. Daca grupul de scobari se afla la distante mai mari de mal, se poate utiliza metoda "maturarii". Pentru aplicarea acestei metode, undita trebuie sa fie mai solida, firul mai gros si plumbul mai greu decat in cazul precedent. Carligul prevazut cu momeala este lasat sa fie dus de rau, pescarul tinand nailonul cu mana pentru a simti mai bine muscatura scobarului. De indata ce pestele a inghitit carligul (uneori nu-l inghite imediat, ci "îl gusta" la inceput), nu i se mai da drumul. Se asteapta cateva secunde si se agata carligul cu o miscare hotarata, dar nu prea puternica.
Odata descoperit locul unde se afla grupul de scobari, se pot prinde si 3 kg intr-o ora. 

Tehnici de pescuit

In pescuirea scobarului putem folosi varga (batul fix), bolognesa si feeder-ul. Varga, in cazul unui pescuit de pe mal, va avea lungimi cuprinse intre 5 si 8m, in functie de adancimea apei si de prezenta curentilor. Linia principala va fi un fir monofilament cu diametrul de 0,12-0,14mm, prevazuta cu o pluta fixa, cu forma de ‘morcov’, de 0,5-1,5g echilibrata cu o singur plumb culisant. Carligele nr. 10-12 va fi legat cu fir monofilament de 15 – 25cm lungime si cu diametrul de 0,08 – 0,10mm. Bolognesa (bat telescopic prevazut cu inele, destinat pescuitului ‘la pluta’) trebuie sa aiba lungimea cuprinsa intre 5 si 8m, sa fie usoara, rezistenta si cu actiune ‘de varf’ (fast). Se echilibreaza cu o mulineta de dimensiuni reduse si tambur fix, de capacitate mica (100m/0,18mm), pe care se infasoara un fir monofilament cu diametrul de 0,14- 0,16mm. Pluta folosita va fi una fixa, cu forma de ‘morcov’ si portanta relativ mare, intre 1 si 3g (sau chiar 4g, in functie de adancimea si puterea curentului apei in care pescuim), echilibrata cu o singur plumb culisant. Carligul (marimea difera in functie de momeala folosita astfel : de la nr.10-12 in cazul folosirii bucatilor de mamaliga, viermusilor, ramelor rosii, pana la nr.14-16 in cazul folosirii arpacasului, larvelor de libelula/chironomus) va fi legat cu fir monofilament de 25 – 30cm lungime si cu diametrul de 0,08 – 0,12mm.

Feeder-ul va avea lungimea cuprinsa intre 3,60 si 5,00m si actiune intre 80 si 180g. Mulineta este una cu tambur fix, capacitate 100m / 0,40mm, echipata cu un fir monofilament cu diametrul intre 0,18 si 0,20mm. Carligele vor fi nr.10-14, adaptate momelii utilizate
. 
Ustensile necesare

1. O varga cu inele de 5-6 m lungime
2. mulineta mica,pe al carui tambur vom infasura
3. nailon de 0,12-0,15mm
4. o pluta mica,echilibrata de cateva alice grupate spre forfacul 0,08-0,10mm
5. un carlig MUSTAD subtire cu tija extralunga,nr.12-14,va fi cel mai adecvat echipament pentru pescuitul de iarna al scobarului.

O alta varianta pentru pluta:

• forfac(0.10) 25cm

• vartej mic

• varnis
• silicon 1mm
• plumb culisant 1.5-3g
• pluta 2g tip"morcov" cu antena cat mai vizibila.

Strategia pescuitului scobarului cu vergile fixe sau cu lansetele bolognese e simpla: oferim carligul nadit in zona momita pe un parcurs cat mai lung (cu lansetele este putin mai lunga aceasta distanta) si intepam la cel mai mic stop al plutei. Cu betele rubensiene pe langa metoda de mai sus putem si opri din cand in cand carligul din miscare pt. un moment, apoi dam drumul, dupa care deseori vom avea placerea sesizarii muscaturii. La metoda aceasta (stop & go) plumbul va fi situat pe fundul apei. Muscatura scobarului este deosebit de fina, deseori arata ca o agatatura, alteori va opri doar pt. cateva clipe pluta, pescarul are nevoie de o atentie si reflexe bune. Dintre pestii pasnici de apa dulce de la noi din tara scobarul castiga din ce in ce mai mare popularitate in ultimul timp datorita modului de pescuit foarte sportiv de al prinde, a cantitatilor ce pot fi prinse la gasirea unui card si nu in ultimul rand datorita dimensiunilor care le poate avea un exemplar mai batran. In captivitate nu rezista mult, carnea i se altereaza repede. Dimensiunea minima legala a unui scobar pastrat este de 20 cm, cea sportiva 30 cm (n.a.).

Posted in: carlige si plute,fir si carlige scobar,lanseta,momeala scobar,montura scobar,mulineta pentru scobar,plute scaobar,rame rosi