miercuri, 29 decembrie 2010

Pescuit Amator la Stiuca in balta de la Domnesti


Pescuit la Stiuca in balta de la Domnesti


Prieteni pescari amatori si sportivi in cele ce urmeaza o sa va arat cateva capturi de stiuca prinse de amicul meu Dorel , in balta de la Domnesti , va las in compania lui sa va detaileze cum  si  ce momeala a folosit la prinderea acestor exemplare frumoase de stiuca .

Pescuitul la stiuca avand ca momeala pestisorul viu se practica fregvent in balti datorita sanselor mari de reusita .
Pentru a avea rezultate cat mai bune trebuie sa acordam o mare inportanta tipului de montura folosita , carligul trebuie ales intodeauna raportat la marimea pestisorului .Pentru carligele duble nr 3-4 cel mai indicat este un pestisor de 7-8 cm .
 

In proportie de  90% din cazuri stiuca ataca prada din lateral , iar daca carligul este prea mare fata de pestisor
inghitirea poate fi refuzata .
Struna otelita sau firul textil de minim 30 cm sunt cele mai potrivite pentru a nu scapa stiuca din carlig in momentul in care ataca momeala .


O captura impresionanta este si cea din imagina capturata pe 5 decembrie la pestisor viu in balta la Domnesti, judetul Bacau .


marți, 28 decembrie 2010

Pescuit Amator si Momeala de iarna


Pescuit si Momeala de iarna


Exista o perioada din an, numita indeosebi “nivelarea de toamna”, situata in jurul datei de 1 noiembrie, cand pestele pasnic inceteaza sa mai muste. Este perioada in care straturile de apa se uniformizeaza prin prisma temperaturii, cel mai dens (4 grade Celsius) fiind localizat la fundul luciului de apa. Asta se intampla in balti…Dar pe rauri? Aici lucrurile stau putin mai diferit. Pescarul are posibilitatea sa-si “exercite” pasiunea cu acelasi spor, ba chiar cu rezultate mai bune decat in sezonul cald, folosind momelile adecvate.
 
    
N-am sa ma opresc asupra celor deja arhicunoscute: rame, viermusi, larve rosii de namol (“libelule”), ci asupra unora mai putin cunoscute si folosite de catre pescari. Observand vegetatia de pe maluri, rasturnand pietrele de pe marginea raurilor, trunchiurile putrede de copac, pescarul are posibilitatea sa gaseasca si sa aleaga o mare variatate de insecte si larvele acestora, momeli eficiente si aflate la indemana.
     Cariul de copac. Larva acestei insecte se “recolteaza” de pe trunchiurile de copac putrezite, in special de stejar, desprinzand coaja cu un toporas. Este destul de mare, 1 - 3 cm, corpul inelat de culoare alb-galbui, inelat, usor paros, fiind mai ingrosat in partea superioara. Rezista foarte bine in carlig si este una dintre momelile “cheie” pentru clean in sezonul rece. Se pastreaza in borcane cu rumegus fin. Viermele de ghinda. Larva are dimensiuni reduse, asemanatoare viermusului. Se gaseste in ghinda cazuta la pamant si acoperita de frunze. Este un bun inlocuitor al viermusului care poate fi folosit cu succes pentru porcusor, rosioara, oblete sau alti pesti mici. Viermele de cocean. Larva de culoare cenusiu-verzuie are dimensiuni cuprinse intre 1 si 2 cm. O putem gasi despicand tulpinile putrede de porumb. Se preteaza la pescuitul cleanului si al mrenei.


Viermele de ciulini. Viermele, de dimensiuni mici, poate fi gasit in maciulia ciulinilor uscati si este agreat de pestii de mici dimensiuni.

Larva de carabus se gaseste intamplator, sapand in pamantul reavan si bogat in substante organice. Fiind de dimensiuni mari se preteaza la pesti de talie mare: mreana, clean. Ouale de furnici si chiar nimfele lor le gasim la baza musuroaielor de furnici fiind eficiente la oblet si rosioara. Larve de viespe. Le putem obtine “jefuind” cuiburile cenusii, construite din faguri de “hartie” , localizate pe sub stresini, prin poduri sau pe sub ramurile groase de copac. Este o momeala excelenta pentru toti pestii de rau, dar si la copca.
      Folosind una dintre momelile prezentate mai sus puteti dovedi ca sezonul rece nu inseamna neaparat si un sezon mort.

Pescuit Amator iarna la oblete


Pescuit iarna  la oblete


Putem sa alegem intre a pescuii oblete sau sa pregatim sculele pt. zilele ce vor venii. Pt. cei ce se incumeta sa umble in cautarea acestui peste trebuie sa stie ca trebuie cautat in zonele din apropierea barajelor, in lacurile de acumulare, sau in apropierea gropilor adinci in cazul lacurilor.Echipamentul trebuie ales cu mare grija. In general pestii in acest anotimp sint foarte domoli, iar trasaturile lor por deveni insesizabile daca nu tinem cont de finetea alcatuirii liniilor. Se lucreaza cu vergi rigide, blectorate, cu actiune dirijata foarte pe vitf.Se folosesc fire 0,06-0,07-0,08mm, plumbaje unice pt a se realiza coboriirea cit mai repede a cirligului spre fundul apei, acolo unde stau pestii in cele mai multe cazuri, plute cu antena in cazul cind temperatuta mediului este pozitiva si nu apare inghetarea acesteia,sau fara antena la pescuitul de copca sau atunci cind temperatura mediului este negativa si ar pune in pericol inghetarea acesteia.Plutele se pot alege de la 0,10 la 1,0g.Functie la ce adincime pescuim.Cu cit mergem mai jos, trebuie sa utilizam un gramaj superior.Se pot folosi plute din gama tesierelor, sau francezelor sau italienelor-ultimile doua sint plute cu chila.


Tesierele Poarta numele lui Robert Tess, un fost mare campion care pescuia f. perfectionat obletele. Aceste plute au ca particularitate ca sint cu o chila scurta, corpul alungit(in general se pot folosii pene de paun in acest scop, sau constructii din balsa)inelul de dirijare a firului de la partea superioara a plutei fiind amplasat la o oarecere distanta de extremitatea superioara a plutei, in jos, pluta terminindu-se in cele mai multe cazuri cu antena usor vizibila.Aceasta amplasare a inelului intr-o zona din treimea superioara a plutei are ca scop ca atunci cind pluta este echilibrata la nivelul bazei antenei, prin o simpla intindere a firului pluta va iesi catre suprafata apei pina la nivelul inelutului.Aceasta miscare se transmite momelii care devine miscata pe verticala, si mai atractiva.Celelalte plute cu chila se echilibreaza tot pina la baza antenei,unde se afla si unelusul dirijor.Se mai folosesc si plute de forme asemamatoare cu cele amintite, dar fara chila lunga, adica cu chila scurta, in momentul cind se pescuieste foarte aproape de suprafata, cu adincime mica, "la zbor", si unde chila lunga ar speria pestele din sulrafata apei. Automat in aceste situatii se pescuieste cu cele mai mici plute.Plumbajul se va alcatuii functie de adincimea la care pescuim si frecventa. Cu cit pescuim mai sus se foloseste plumbaj unic, sau invers intre ape sau jos se folosesc logatitmatele.Despre celelalte amanunte in viitor.

marți, 21 decembrie 2010

Pescuit Amator iarna la copca .


Pescuit  iarna la copca .

 
Metoda de pescuit iarna, la copca, se pare ca este cunoscuta cu mai multe mii de ani in urma... Inca din epoca de bronz, se foloseau naluci grele, destinate pescuitului "vertical". 


Iarna, reprezinta o forma statica a pescuitului la rapitor.  Se coboara initial naluca ( mormasca, dandineta, pestisor pilki) prin copca, initial, pana la fundul apei. Se regleaza apoi firul, astfel incat naluca sa "lucreze " la adancimea dorita, si se manevreaza naluca in plan vertical, cu amplitudini diferentiate in functie de apetitul pestilor cautati.  Timpul cel mai favorabil pescuitului la copca este in orele insorite si mai calduroase din timpul zilei.


Ideal ar fi ca soarele, fiind deasupra, fascicolul de raze sa cada vertical, lumina cazand prin deschizatura copcii pana la fundul apei.  Pestii vor  fi atrasi de sclipirile si jocul nalucii tocmai in zona luminata a fundului apei....
Dar aici apare o preoblema....
In timpul iernii, soarele nu se va afla niciodata exact la verticala punctului in care ne aflam, relativ la punctul nostru de referinta el descriind o traiectorie eliptica, de la est la vest, dar inspre emisfera sudica! De aceea este foarte important ca noi sa fim pozitionati de partea opusa copcii, relativ la soare, astfel incat lumina incidenta la copca sa nu fie obturata de pozitia noastra. si lumina ce strabate copca sa aiba stralucire maxima !!!


Importanta este si corelarea orelor solunare cu luminozitatea diurna.
Recomandabil este sa pescuin in zilele insorite, cand solunara majora sau cel putin cea minora "cade" in momentul in care si soarele este cel mai aproape de pamant ( h.12.00) . Daca pesti se hranesc pe fundul apei, in apa de adancime relativ mica, rezultatele pot fi excelente. In cazul in care pradatorii se hranesc intre ape, lumina ce strabate copca este de ajuns de a fi deviata de formele geometrice ale nalucii.




Cele mai cunoscute momeli de la noi sunt mormastele si dandinetele.  Foarte bune sunt mormastele ce au o suprafata superioara realizata din tabla ambutisata ( sunt super cele din argint).  Dandinetele uzuale se realizeaza din tabla pe care se cositoreste un carlig, dar mult mai prinzatoare sunt cele cu carligul mobil ( foto) realizate de rapala sau pestisorul din cositor DAM. Perfect echilibrate, cu un joc fantastic pentru atragerea rapitorilor mari sunt "pilkie"-urile finlandeze Rapala si Kuusamo.


duminică, 19 decembrie 2010

Pescuit Amator si sezonul de revizie a sculelor de pescuit


Pescuit si sezonul de  revizie a sculelor de pescuit


Desi pescuitul pe timp de iarna este foarte placut, mai ales la copca, cand stratul de gheata este gros iar soarele cu dinti stralucitori iese dintre nori, multi dintre pescari prefera sa stea langa soba; iar cand dorul de pescuit ii cuprinde, acestia isi scot ustensilele de pescuit admirandu-le, amintindu-si intens de partidele de pescuit din zilele calduroase ale verii. Si cu acest prilej, de cele mai multe ori, acestia fac si revizia sculelor de pescuit.
Revizia sculelor ne da deseori mari batai de cap. Pentru a evita complicatiile, revizia trebuie sa se faca cel putin o data pe an.
Macar pe timpul iernii, daca nu am facut-o deja si pe parcursul verii, trebuie sa verificam lansetele daca nu au ceva probleme, fisuri nedepistate sau inele deteriorate, mai ales lansetele telescopice. Tronsoanele care prezinta fisuri, unele datorate poate unor vicii de fabricatie, nu pot fi reparate intotdeauna, cel mai intelept ar fi ca acestea sa fie inlocuite. Inelele rupte se pot remedia usor prin cositorire sau brazare. Daca avem inele care au facut santuri, sau care sunt sparte (cazul celor ceramice), cel mai ieftin ar fi sa le inlocuim. In general, inelele sunt fixate de varga prin matisare si acoperire cu o rasina sintetica.


Cum putem detasa un inel de pe o varga netelescopica ? Cea mai buna solutie este ulilizarea unui bomfaier (ferastrau pentru metale) sau a unei panze de bomfaier cu care vom cresta superficial bandajul matisat (suprainaltarea de la baza inelului), fara a ajunge la fibra batului. Matisajul crestat se va desprinde usor prin desfolierea acestuia cu ajutorul varfului unei surubelnite fine si ascutite, ajutandu-ne eventual si de un clestisor. Dupa inlaturarea acestuia se procedeaza la curatarea zonei si apoi la fixarea noului inel. Fixarea inelului se face prin matisare cu fir textil, incepand de la extremitati spre baza inelului, intr-un strat, spira langa spira. Dupa matisare se acopera zona cu un lac special (in caz de nevoie putem folosi si lac de unghii, lac pentru mobila, sau chiar un adeziv sintetic de tipul binecunoscutului A+B).
Dar in cazul lansetelor telescopice ? Inelele, situate la cap de tronson, sunt fixate direct pe teava, prin lipire cu un adeziv sau lac. Pentru desprindere acestea se incalzesc usor, cu o flacara concentrata numai pe cilindrul metalic de fixare pe varga; dupa incalzirea usoara, vom roti inelul in jurul axei vergii pana la slabirea acestuia. Daca inelele sunt lipite superficial putem incerca sa sarim peste etapa de incalzire, incercand sa le scoatem fortat, dar cu atentie. Tinand cont ca adezivul utilizat este relativ dur, in multe cazuri putem lovi usor inelul (cilindrul metalic, care va fi sprijinit pe o bucata de lemn...) cu un obiect nu prea dur, stratul de adeziv cedand usor. Combinand cu atentie cele 3 tehnici mentionate putem scoate usor inelele fara a deteriora varga. Operatiunea de extragere a inelelor este necesara si in cazul inlocuirii unui tronsor defect. Fixarea inelelor in pozitia initiala se face simplu, prin pozitionarea acestora pe capatul vergii, in prealabil uns cu putin adeziv.

Cum procedam cu mulinetele ?

Mulinetele sunt echipamente relativ complexe si pentru asta trebuie sa le acordam o atentie sporita. Revizia unei mulinete presupune verificarea angrenajului, a lagarelor, a rolei de ghidare a firului si nu in ultimul rand a franei.
Vom demonta mulineta ajutandu-ne, daca este cazul, de schema de ansamblu oferita de producator. Vom lua pe rand componentele si le vom degresa folosind putin gaz lampant sau benzina. La fel vom proceda si cu corpul mulinetei. Atentie la cuplajul franei, este bine sa fie ferit de grasimi sau uleiuri altfel coeficientul de frecare va fi micsorat iar frana va deveni mai lenesa. Dupa ce am terminat aceasta operatiune, mai putin placuta, vom analiza cu atentie angrenajul mulinetei.



Angrenajul este constituit dintr-o pereche de roti dintate. Mulinetele de calitate au roata "melcata" fabricata din bronz (inlocuit la modelele mai ieftine cu aliaje de aluminiu) iar roata pereche din aliaje de aluminiu. Daca dantura "melcului" are in general o constructie mai solida, fiind mai rar afectata, dantura rotii pereche (roata cea mare) este mai supla fiind cea care cedeaza frecvent la suprasolicitarile mulinetei utilizate necorespunzator. Defectiunile angrenajelor constau, de regula, in deformarea plastica sau tocirea varfului dintilor. In practica ele se manifesta sub forma unor "scapari" in timpul mulinatului sub sarcina. Care ar fi remediul ? Cel mai adesea - inlocuirea rotii defecte. Daca un angrenaj de forta necesita schimbarea ambelor roti si nu doar a celei uzate, in cazul mulinetelor putem face compromisul de a schimba doar roata defecta, cu conditia ca profilul dintelui sa fie cel corect. Daca totul este in regula, rotile curatate vor fi unse cu vaselina siliconica, sau vaselina recomandata de producator, daca aveti posibilitatea sa o procurati. Niciodata nu folositi mulinetele fara a fi unse corespunzator deoarece frecarile mari pot uza si distruge rapid angrenajul, mai ales pe cel fabricat din aliaje pe baza de aluminiu. Mai sus am pus intre ghilimele denumirea de "melc". Anumite mulinete au intradevar un angrenaj clasic melc-roata melcata (am vazut modele mai vechi). In cele mai multe cazuri insa, roata cea mica doar seamana cu un melc dar nu are acelasi principiu de functionare ca melcul clasic. O denumire alternativa este si aceea de "pinion".
Verificarea rulmentilor precum si a bucselor este cea de-a doua operatiune care se impune. Rulmentii, degresati in prealabil, trebuie sa se invarta usor, in caz contrar se vor spala cu benzina sau gaz lampant pana cand nu vom mai simti nici o "poticneala". In acel moment, rulmentii vor fi incarcati cu vaselina siliconica sau vaselina speciala recomandata de producatori. In cazul rulmentilor capsulati nu vom avea prea multe de facut. La fel vom proceda si cu bucsele, care vor fi spalate atent si apoi unse. Intre bucsa si ax nu trebuie sa existe un joc prea mare deoarece pozitia relativa a dintilor angrenajului va iesi din toleranta admisa si pot aparea defectiuni grave ale angrenajului.


Un rol deloc de neglijat in functionarea corecta a mulinetei il joaca rola de ghidare a firului. Daca rola este pe bucsa vom avea grija ca aceasta din urma sa fie suficient de bine unsa, astfel incat rola sa se invarta usor sub sarcina firului. O rola blocata mult timp poate fi uzata de fir prin formarea unui sant care va afecta suprafata firului. De asemenea vom verifica daca rola este bine fixata astfel incat intre ea si pick-up sa nu se formeze un interstitiu in care sa poata patrunde firul care va fi in mod cert rupt.
Frana este un subansamblu a carei importanta este dovedita in timpul drilului unei capturi mari si foarte mari. Daca frana lucreaza bine avem sanse de reusita, daca nu ... nu. Cum verificam frana ? In pozitia de maxima strangere frana trebuie sa blocheze total tamburul. Daca blocajul este partial inseamna ca discurile cuplajului nu au priza buna, deci frecarea nu este buna. In acest caz vom verifica daca acestea nu sunt imbacsite de uleiuri si vaselina. Daca da, atunci le vom curata cu grija. O problema si mai grava este daca frana este blocata, adica nu permite slabirea tamburului pana la derularea usoara a acestuia prin tragerea firului cu mana. Aici vom verifica daca nu cumva intre discuri exista impuritati (praf si nisip de exemplu).
Desi nu a fost mentionat mai sus, este bine sa verificam si sistemul care realizeaza miscarea oscilatorie a tamburului in vederea asezarii uniforme a firului. Aceasta miscare este asigurata printr-un sistem cu cama si/sau roata dintata si nu prezinta un grad mare de complexitate. Vom avea grija ca elementele componente sa fie bine unse, ca si axul central al tamburului.



Ca o recomandare generala, mulineta va fi unsa numai cu vaselina de calitate si nu cu ulei. O cantitate prea mare de vaselina nu strica dar face ca mulineta sa merga putin mai greu. O cantitate prea mica de vaselina poate conduce in timp la pierderea acesteia (poate fi stransa prin cavitatile libere din corpul mulinetei, poate sa mai curga vara, cand temperatura este ridicata) lasand angrenajul principal fara ungere. Recomandabil ar fi sa ungeti bine angrenajele si elementele care se vor afla in miscare dupa care sa "umpleti" roata dintata cea mare cu vaselina, pe post de rezerva (o jumatate de lingurita de vaselina). Surplusul va fi redirectionat in zonele adiacente, constituindu-se rezerva de vaselina pentru tot anul.
Daca aveti mulinete performante, o revizie anuala se dovedeste a fi suficienta. Pentru mulinetele slabe calitativ, cu jocuri si tolerante mai mari, este bine sa facem astfel de revizii ori de cate ori situatia ne-o cere (daca le scapam in apa, in nisip, daca constatam ca scartaie in timpul mulinatului). Neglijand aceste operatiuni vom avea sigur de pierdut.



Pescuit Amator si Momeli artificiale de iarna - marmusca


Pescuit  si Momeli artificiale de iarna - marmusca


Descriere

Una dintre cele mai cunoscute momeli artificiale folosite la pescuitul la copca. A fost inventata de pescarii siberieni, in incercarea de a imita miscarile unei insecte numita lataus.
Este alcatuita dintr-un fel de nasture de plumb, de marimea unui bob de fasole, care are pe mijloc o gaura dintr-o parte in alta, si un carlig turnat in acesta, la 90 de grade.



Marmusca : imita miscarile unei insecte numita lataus. Confectionata din plumb turnat in forma de disc, de mici dimensiuni, cu un carlig in acesta la 90 de grade. Momeala artificiala folosita la pescuitul la copca.


 
 Tehnica

Pescuitul cu marmusca fiind un pescuit de finete, va recomand urmatoarea "lanseta". Manerul dintr-un bambus mai vechi, de 25-30 cm, in care se infige un varf de undita din fibra de sticla plin, fara gol in interior, de 40-50 cm. Pe acesta puneti in varf un inel dintr-un arc de pix. Pe manerul din bambus fixati o mulineta cu tambur rotativ mica, 5-7 cm diametru, sau in lipsa doua cleme pentru a inmagazina firul. Pe fir fixati o pluta mica (1 cm inaltime, 5 mm diametru, fara antena). Pluta se alege astfel incat sa nu suporte greutatea marmustei, si se regleaza la 1-2 cm sub oglinda apei. Va va ajuta mult la aprecierea miscarilor marmustei sub apa si la sesizarea muscaturii. Se alege o pluta fara antena, deoarece apa ingheata pe aceasta si dezechilibreaza pluta.
Pentru a spori atractivitatea marmustei, se infig in carlig 2-3 "larve de libelula".


vineri, 17 decembrie 2010

Pescuit Amator si Musca pentru Clean


Pescui si Musca pentru Clean

 
Carlig : tija lunga nr 10-6 ;
Coada : fulg de cocos brun sau negru , peste care se pune un smoc rosu ;
Corp   ; beteala argintie , cerclata cu un fulg de cocos brun sau negru ;
Guler   ; fulg de cocos


Nu poti fii maestru emerit al muscaritului daca in penarul cu ate, fulgi si penite nu ai catva fulgi de calitate, foarte lungi si cu un luciu deosebit , asa-numitii fulgi genetici . Cocosii au fost creati special pentru nevoile muscarilor , sunt cam scumpi , dar pe alta parte isi merita cu varf si indesat banii . Daca cu un fulg normal abea reusesti sa faci un hackle cat de cat bogat, cu unul genetic de multe ori iti reusesc peste 10 artificiale , in cazul mustelor palmerate , bicolore sau tricolore , acest tip de fulg este o necesitate , intodeauna va rezulta o musca foarte flotabila si foarte rezistenta .




La inceput se leaga un smoc de barbule de fulg de cocos, de culoare bruna sau neagra, peste care legam alt smoc de culoare rosie . In capatul tijei , montezi un fir de beteala argintie si un fulg lung, subtire, tocmai bun pentru muste marimea 16-18 .
Cerclezi tija carligului cu beteala argintie, apoi rasucesti fulgul respectiv cu pas des, spre ochetul carligului.
In final, formezi gulerul artificialei, legand de varf un fulg de marime mare , nod final, lac sau rasina expoxidica si musca e gata .
Daca vrei sa cauti clenii si mai la adanc, poti lega musca cu o bluca simpla si sa atasezi de nod o bila mica de tungsten sau plumb . Nu va trece mult timp si cleni vor veni la masa .  Daca sunt acolo 

Sursa Revistei Super Pescar Nr.8 August 2010



vineri, 3 decembrie 2010

Pescuit Amator si Plutele Pandy


Pescuit si Plutele Pandy


 Plutele Pandy sunt construite blnk-uri din lemn de Balsa superior si spuma Necuron si au chile din carbon cu diametre de 0,8 / 1,0 / 1,2 mm si lungimi incepand de la 150 mm .
Noul model P017 , cu derivatele sale P017A si P017B este un model indragit de pescarii de competitie , cu o sensibilitate remarcabila , precizie si viteza in actiune , recomandata pentru pescuitul in curent nul sau lent , atat in lac cat si in canal sau rau .




Pluta Pandy P017 este echipata cu antena din fibra de sticla, translucida, ranforsata si vpsita fluo sau negru mat,  cu diametrul de 0,8 mm sau 1,0 mm , inel din inox cu fixare in blank sau spiralat cu fizare pe antena
.

Pluta Pandy P017A este echipata cu antena combinata din fibra de carbon si plastic fluo, cu inel de plastic , fixat pe tija de carbon .

 Pluta Pandy P017 este echipata cu antenaforata din plastic fluo cu diametrul de 1,5 mm sau 2,2 mm , inel de plastic tip 8 pe tija la baza antenei .

Sursa Revistei Super Pescar Nr.8 August 2010



toateBlogurile.ro Certificat Web