Se afișează postările cu eticheta totul despre crap. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta totul despre crap. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Pescuit Amator si totul despre Crap . Porumbul conservat .


 Porumbul conservat  si retete pentru crap.

Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.
Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.
Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

1. Porumb de lapte


- acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;

2. Porumb congelat 


- este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

3. Porumb conservat


- se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

4. Porumb fiert si conservat



- daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.
Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.


Retete pentru crap.


Reteta I

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea soarelui, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar,  5-6 oua, un borcan de miere. Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu  foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles.

Reteta II - formula imbunatatita

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 300-400 grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg zahar,  5-6 oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.




miercuri, 1 septembrie 2010

Pescuit Amator si totul despre Crap . Modul de viata .


 Modul de viata al Crapului .



      Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.
Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este
datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb).



Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.


Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.
O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.
Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.


miercuri, 9 iunie 2010

duminică, 6 iunie 2010

Pescuit şi Screte pentru Crap

Pescuit şi Screte pentru Crap

Pescarul amator si pescarul sportiv trebuie sa stie cateva secrete  si sa tina cont de ele cand vrea sa plece la pescuit sa fie pregatit pentru orice : influienta vremii , presiunea atmosferica , vintul, ploia , influienta lunii , vremia ideala . Vom discuta pe scor despre fiecare in parte in cele ce urmiaza , sai dam drumu la treaba .

Influenta vremii

   Orice expert al pescuitului la crap care  foloseste echipament de 2000 de dolari va va confirma ca ar putea pescui la fel de bine cu scule în valoare de 200 de dolari. Cine pescuieste cu echipament avansat o face datorita faptului ca este pur si simplu o placere sa folosesti un bat sau o mulineta de calitate.
Dar mai ales "veteranii" pescuitului la crap stiu din experienta ca aceste lucruri sint doar un adaos placut, si nicidecum necesar. Mult mai important este sa ne facem lectiile, adica sa ne informam cît mai bine despre prada noastra mult rîvnita. Ca pescari sportivi, depindem în întregime de instinctul natural al pestelui de a
se hrani. Nu îl prindem cu plasa, nu îl harponam. Trebuie sa asteptam pîna cînd pestele decide, de buna voie si nesilit de nimeni, sa apuce momeala noastra. Pentru a obtine acest rezultat - si pentru a elimina cît mai mult factorul "noroc" - este necesar sa stim cît mai multe despre modul de hranire al crapului. Întrebarile cheie sint urmatoarele: cum se hraneste, cînd se hraneste si unde se hraneste! Daca gresim chiar numai unul din acesti parametri, nu ne mai ajuta nici cel mai scump si mai sofisticat echipament din lume. Întrebarea "cum se hraneste crapul" am tratat-o deja în unul din numerele trecute. Am vorbit despre felul în care crapul absoarbe sau "inhaleaza" hrana si o triaza în bot. Asupra acestui punct esential vom reveni în alt episod, cînd vom vedea de ce montura cu "fir de par" în combinatie cu un boilie si un plumb semi-fix s-a dovedit de a fi de departe cea mai eficienta. Localizarea crapului vafi subiectul numarului urmator. Buletinul meteo, de mare ajutor
    Desi am abordat-o deja în unul din numerele trecute, as vrea sa mai insist asupra problemei "cînd se hraneste pestele", pentru ca este extrem de importanta, si, în acelasi timp, relativ usor de rezolvat.
    În numarul 7 al revistei, am vorbit despre modul in care temperatura apei influenteaza cantitatea de oxigen dizolvata in apa. Aceasta cantitate de oxigen determina direct pofta de mîncare a crapului. Deci, cu ajutorul unui simplu termometru de apa, puteti stabili cînd si unde se gaseste o situatie promitatoare pentru o captura record. Un alt factor care va poate îndruma spre o partida de pescuit reusita este vremea. De obicei, noi pescarii nu îi dam atentie decît atunci cînd avem nevoie sa o invocam ca scuza pentru o zi fara peste. Acest
lucru este o greseala fundamentala, pentru ca un simplu buletin meteo ne poate ajuta enorm.

Presiunea atmosferica trebuie sa fie constanta
  
Parametrul principal este presiunea atmosferica. Aceasta se masoara în milibari (mbar). Pîna la 1000 mbar, vorbim de o presiune atmosferica scazuta, la peste 1010 mbar vorbim de o presiune atmosferica ridicata. Presiunea atmosferica scazuta înseamna de obicei cer înnorat, vînt si averse de ploaie, în timp ce presiunea atmosferica ridicata este responsabila pentru vreme frumoasa cu cer senin. Crapii, ca si toti pestii din familia ciprinidelor, s-au dovedit a fi foarte sensibili la orice schimbare a presiunii atmosferice. Deci cele mai bune
conditii de pescuit le ofera o vreme constanta peste o perioada de timp cît mai lunga.
Singura exceptie este o perioada calduroasa în timpul verii, cînd temperatura apei poate trece peste baremul critic de 23 de grade Celsius. Conditii acceptabile ofera si o presiune atmosferica în scadere (adica atunci cind vremea se "înrautateste"), în timp ce o presiune în crestere este garantia unui esec pescaresc. Se poate spune ca o presiune atmosferica scazuta ne ofera cele mai bune conditii. De ce? Aceasta situatie meteorologica ne aduce deobicei temperaturi relativ constante si mai ales medii, indiferent de anotimp. În plus, ea aduce de multe ori vînt si ploaie.

Vîntul - cit mai puternic
   
Influenta vîntului este imensa. Pe scurt, cu cît mai mult vînt, cu atît mai bine. Vînt prea puternic pentru pescuit nu exista, chiar daca este neplacut pentru pescar. Efectele sint atît de benefice din trei motive:
1. Miscarea valurilor la suprafata oxigeneaza întreaga apa. Importanta cantitatii cît mai mari de oxigen am amintit-o deja de mai multe ori.
2. Curentul format de valuri la suprafata apei concentreaza hrana într-o parte restrînsa a baltii. Aceasta hrana este transportata de curent sau dislocata de valurile care lovesc în mal.
Din acest motiv, se recomanda sa pescuiti întotdeauna cu vîntul în fata! În aceste conditii, momeala trebuie plasata aproape de mal, sau cel putin în acea parte a baltii spre care bate vîntul.
3. Odata cu aparitia valurilor, scade vizibilitatea din exterior în apa, pentru ca "oglinda" nu mai este neteda, ci în miscare continua. Totodata, patrunde mai putina lumina în apa.
Efectul este ca pestii se simt mai siguri, mai putin amenintati, si încep sa se miste mult chiar în timpul zilei, cautînd hrana uneori la adincimi surprinzator de mici. În plus, pescarul aflat pe mal este mai greu sau chiar imposibil de reperat de catre crapi si, de multe ori, pestii trec de-a lungul malului, pe sub nasul pescarului, ale carui monturi sint de obicei lansate mult prea departe.
    Vîntul are efecte pozitive, indiferent de anotimp sau directie. Mult timp s-a sustinut teoria ca în timpul iernii ar fi mai bine sa se pescuiasca cu vîntul in spate. Banuiesc ca aceasta teorie s-a mentinut atîta timp doar datorita faptului ca este mai comod pentru pescar sa stea la adapost cînd este frig. Practica însa a dovedit cît se poate de clar un lucru: cel mai bine este sa pescuim întotdeauna cu vîntul în fata!
 
Ploaia oxigeneaza apa
 
Ploaia are un efect asemanator cu cel al vîntului. Oxigeneaza apa, dizloca hrana de pe maluri si "sparge" oglinda de la suprafata apei, provocînd o mobilitate sporita a crapilor.
Foarte promitatoare este situatia unei furtuni în timpul verii, unde ploaia aduce o oxigenare rapida si substantiala, care poate provoca o scurta perioada de hranire aproape efervescenta a crapilor. Oricum, fiti foarte atenti la fulgere. Nu e de gluma sa te afli într-o barca, angajat într-un dril prelungit, în timp ce esti singurul punct proeminent pe un plan de apa, si asta cu un paratraznet de carbon în mîna! Fibra de carbon este un excelent conductor electric, asa ca fiti foarte atenti sa nu patiti ca dinamovistul Florentin Petre.

Influenta lunii
  
Toate revistele pescaresti din Vest publica invariabil, numar de numar, tabelele solunare.
O perioada buna de timp, am încercat sa ma orientez dupa ele. Sincer sa fiu, nu am observat nici cel mai mic efect, lucru confirmat de toti specialistii de carpfishing cu care am vorbit. Singurul punct relevant pare a fi luminozitatea. In conditii de nopti cu cer senin si luna plina, pestii nu se simt atît de bine protejati de întuneric ca de obicei si nu se aventureaza în apropierea malului, deci trebuie cautati mai în larg. Invers, în schimb, cu cît mai întunecoasa este o noapte, cu atît mai aproape de mal vom gasi crapii. De altfel, acest lucru este valabil
pentru orice oscilatie a luminozitatii, indiferent de cauza acestei schimbari sau de ora zilei.
 
Care este vremea ideala?
 
  Asadar, conditiile meteorologice ideale pentru pescuitul la crap ar fi, dupa parerea mea, urmatoarele :
- In lunile septembrie sau octombrie, cind temperatura din timpul zilei este de 16 grade C, în cursul noptii de 10 grade C, temperatura apei este de 14 grade C , presiune atmosferica scazuta, cer noros, averse de ploaie razlete, vînt cald din Vest sau Sud - Vest.
O mentiune importanta: toti acesti factori au efect mai ales asupra apelor linistite. Iar cu cît mai mica este o balta (ca suprafata, dar mai ales ca adîncime), cu atît mai sensibila va fi fata de factorii meteorologici numiti. În cazul unor conditii nefavorabile, încercati-va norocul mai bine pe rîuri sau canale, care depind de alti factori si ofera conditii bune în timpul verilor calduroase sau al iernii.

toateBlogurile.ro Certificat Web