joi, 30 septembrie 2010

Metode de pescuit amator la stiuca .

15:31 NIKE B. No comments


Pescuit  Amator la stiuca si metode .

 Stiuca nu consuma icrele altor pesti pe cand multi pesti"inofensivi"distrug cantitati mari de icre, ducand la o pierdere mult mai mare decat face stiuca intr-o viata intreaga.
Stiuca se reproduce la varsta de trei ani (masculii) si patru ani (femelele) avand o greutate de 0,5-1 kg, pe care toti pescarii sportivi trebuie sa le puna in libertate.
Stiucile mari se tin la adanc, spre fund, in gropi adanci, printre obstacole inecate, la panda, niciodata departe de un adapost ferit. Daca am reusit sa prindem locatarul, locul va fi ocupat in scurt timp de altul. Stiuca mijlocie se tine prin vegetatie , catre maluri unde gaseste adapost prin cotloane pe sub radacini sau intre crengile copacilor cazuti.
In general in locuri cu adancimi de 1,5-2 m cu vegetatie, sunt foarte favorabile.
Perioada boistei o face"plimbareata", intrand in locuri putin adanci, este perioada cand trebuie lasate in pace. Vara o gasim ascunsa in vegetatie in locuri cu putin curent, cu apa limpede. La Dunare o gasim la marginea curentului, dupa un obstacol (radacini de salcie, buturugi, pomi cazuti in apa, palcuri de ierburi, picior de pod), dar si pe canalele ce au legatura cu fluviul. Toamna evita locurile cu vegetatie cazuta in putrefactie care desoxigeneaza apa, se trage printre trestii si mai la adanc. Iarna este pe fund in locuri adanci si linistite unde apa este mai putin rece.
Stiuca ataca de la mica distanta, vederea avand un rol deosebit. Nu se aventureaza in urmarirea prazii ci asteapta ca aceasta sa treaca prin apropiere. De aceea pescarul trebuie sa incerce de mai multe ori in acelasi loc. Daca apa s-a tulburat atunci rolul decisiv il are linia laterala care sesizeaza orice vibratie. Totusi daca apa devine prea tulbure si vizibilitatea scade sub ½ m trebuie schimbat locul. Prezenta stiucii va fi vesnic conditionata de prezenta plevustii.


Pescuitul cu peste viu  la stiuca. 
  
Pescuitul la pluta cu plumbul situat deasupra carligului.


Acesta montura o folosim in ape curgatoare, pe canale, la Dunare cand vrem sa exploram anumite zone unde stim ca pe fund sunt agatatori. Pestisorul are libertate mare de miscare, montura putind fi condusa in curent in locurile cele mai ascunse. Aceiasi montura o folosim iarna la copca. Inteparea se face la scufundarea plutei, nu atunci cand o plimba la suprafata.

 Pescuitul la pluta cu carligul situat deasupra plumbului, o folosim in ape statatoare sau cu curent slab. 


Pluta voluminoasa are rol numai de semnalizare . Putem folosi cateva plute mici legate in serie ca sa nu pierdem timpul cu reglare adancimii, lucru care sperie pestii prin desele aruncari.
In ambele cazuri folosim struna metalica sau din Kevlar

. Pescuitul pe fund cu plumb greu, este folosit in spatii deschise unde avem adancimi mai mari de 2 m, in gropi, sau cand vrem sa aruncam la distanta. Flotorul va mentine pestisorul deasupra fundului nelasind pestisorul sa se ascunda in ierburile sau pietrele de pe fund.
Noutatea este mica bucata de cauciuc de 5 per 5 mm, care se infige in varful carligului fixandu-l bine. Pestisorul nu mai poate sa scape din carlig.


La montura cu doua carlige in serie, al doilea carlig este cu ochet, si fixat pe fir cu sarma de cupru de 0,5 mm . Este folosit pentru pestisori robusti mai mari de 15 cm. Carligele sunt nr. 1/0, 2/0, Introduceti o bucatica de cauciuc pe fiecare carlig pentru fixare.

La montajul cu ancora firul este tras pe sub pielea pestelui impreuna cu tija ancorei, si doar unul din brate intra in pestisor.. La pescuitul cu plumb greu pe Dunare folosim montajul cu margica si agrafa intre doua alice. Struna din kevlar are un flotor rosu langa paleta carligului. Plumbul este plat intre 60-120 g.

 Pescuitul cu naluci la stiuca.

. Pescuitul cu linguri.


Pescuitul stiucii cu linguri oscilante ofera pescarului sportiv satisfactia suprema in apele noastre, nu numai datorita taliei pestelui (poate ajunge la 20 kg, 1,5 m) ci spectaculozitatii atacului si a luptei. Acelora dintre noi carora le place un pescuit dinamic cu adevarat sportiv vom cauta stiuca la linguri oscilante sau rotative in ciuda agatarilor frecvente soldate cu pierderea lor. Se pescuieste fie la "adresa" cautand stiuca in locurile considerate sigure, fie cautand sistematic. Acolo unde vegetatia ne permite acoperim suprafata cu lansari in evantai, incepand din apropierea malului. Cercetarea apei se face si in lungime si in adancime. Ramanerea indelungata intr-un loc poate da roade foarte bune mai ales cand dam de o groapa adanca, sau intr-o apa nu prea larga, fara curent, cu maluri pline de vegetatie inecata, intre care circula stiucile "de iarba" mai nomade. Oricum s-ar pescui, sa nu se uite aruncarile in lungul malurilor; de cele mai multe ori stiuca va ataca din aceste locuri.
Pescuitul cel mai rodnic este intre foile de nufar si foltoanele de stuf, intre spatii mici de apa libera sub care stiuca sta la panda. Este un pescuit fin de precizie, cerand indemanare, spirit de observatie, dar plin de satisfactii si rasplatit pe masura pentru cel ce se incumeta fata de cei care bat o apa deschisa.
Echipamentul de care avem nevoie va cuprinde o varga lunga de 2.20-2.80 m, rigida sau elastica in functie de preferinte. Varga rigida inteapa ferm si sigur mai ales la mare distanta, stiuca avand falci puternice si maxilare osoase. Stiuca trebuie strunita acolo unde locurile sunt pline de vegetatie, cu obstacole unde va cauta scapare. Cei ce aleg o varga elastica considera ca placerea de a obosi pestele este mai mare mai ales cand avem exemplare mari. Indiferent de tip, lanseta trebuie sa se echilibreze cu mulineta. Este indicat sa avem o mulineta cu tambur mare care sa asigure suficient fir de 0,25-0,35 mm, sa aiba recuperare rapida, asigurand un bun control asupra lingurei. Lingura se prinde cu ajutorul unui forfac din kevlar sau otel si al agrafei cu vartej.
Lingura oscilanta este naluca numarul unu, datorita rezultatelor obtinute de generatii de pescari dar nu o regula. Sunt indicate lingurile mai grele din tabla de 1,2-1,5 mm, modele mai lungi de 10-12 cm, de peste 20 g. Lingurile de 10 g, avand 5-7 cm, cu curburi mai nervoase, recuperate la adancime, prin gropanele de pe fund pot oferi surprize mari.
La o adancime mica de pana la 2 m, oscilantele usoare recuperate incet, jucate din varful vergii (zvacniri usoare) sau schimband viteza de recuperare si directia spre stanga sau dreapta, produc un efect de pestisor cu probleme de sanatate. Marea varietate a lor : cele "felie de pepene", cele cu forma de "para" si cele lenese "frunza de salcie", cele curbate in S, cele inelate (omida). Sfatul meu este sa luati linguri care se potrivesc cu situatia din teren si nu pe cele mai fanteziste si mai colorate.
Astfel in ape adanci de 6-8 m, vom lua o lingura grea de 20-25 g, recuperand-o in dinti de fierastrau, cu opriri si smuciri usoare de pe fund. La asemenea adancimi se folosesc linguri argintii, sau de culoarea otelului, cele albe deoarece acolo in adanc lumina este mai slaba, apa mai tulbure iar accentul se pune pe vibratii. In ape de 1-3 m, lingurile vor fi usoare de 10-15 g, in combinatie argintiu-cupru sau argintiu-alama, in combinatii de culori rosu-negru (alb), cu atat mai usoare cu cat vegetatia este mai inalta, pentru a le putea recupera deasupra acesteia. Si nu uitati: argintiu sau alb peste zi, auriu si oranj in amurg, importanta petei de culoare, a punctului de contrast de pe corp, a existentei ochiului rosu.


 Linguritele rotative lestate pe ax sunt folosite in lacuri, pe canale acolo unde adancimea este mai mare de 2 m. La adancimi mici le folosim pe cele nelestate, conducandu-le deasupra bradisului in imediata apropiere a suprafetei apei. Important este sa simtim ca lucreaza paleta. Nu recuperati rapid in speranta ca cu cat se roteste mai tare, cu atat este mai atragatoare. E o gresala. Recuperati-le incet, cu mici zvacniri din varf, fara sa va opriti din mulinat.

Cu cat apa este mai rece cu atat viteza de recuperare scade. Alegeti-le pe cele cu paleta putin alungita, cu solzi batuti tinand seama de indicatiile de mai sus

. Pescuitul cu vobler la stiuca.


Voblerul se apropie mai mult de realitate, prin aspect si coloristica dar mai ales prin miscare. In locurile cu vegetatie la suprafata acolo unde lingura se agata des voblerul se strecoara mai usor. Ele se impart in voblere de suprafata, de adancime mica-medie si cele ce plonjeaza in adancuri, au fiecare particularitati proprii.
Voblerele de suprafata fac parte astazi din trusa oricarui pescar. Avand bereta mare sau taietura frontala concava ele se mentin pe apa ori imediat sub apa. Plutirea lor urmata de scufundare in momentul recuperarii si apoi de revenirea lor la suprafata in momentul opririi recuperarii le fac sa se strecoare usor printre ierburi si nuferi, in culoarele de stuf sau de-alungul perdelelor de stuf de langa maluri.
Voblerele de adancime mica-medie intra sub apa in momentul recuperarii; viteza de recuperare determina o scufundare mai rapida sau mai lenta. In functie si de inslinarea barbetei scufundarea este mai rapida sau mai lenta. Tehnica recuperarii consta in zvacniri usoare urmate de recuperari de cativa metrii cand mai incet cand mai repede. Oprile lungesc parcursul voblerului in apa, il fac mai atragator iar in momentul cand eliberat fiind de tractiune incepe se se ridice unduind la suprafata atunci stiuca va ataca fiind sigura de captura.
Voblerele de adancime sunt special construite sa evolueze in functie de adancimea dorita de pescar. Le gasim in diferite variante cu sau fara bile, vopsite in culori metalice si avand barbete cu unghi variabil.
O gama extrem de variata de momeli -popper, spinnerbait, flying lure- au aparut de dincolo de ocean si care pentru cei mai indrasneti dintre noi au dat satisfactii.

. Pescuitul cu twister la stiuca .

Twisterul pentru stiuca sunt mai mari decat pentru salau avand 7-14 cm iar montajul prevede o agrafa cu vartej de care se leaga doua ancore cu fir de otel sau kevlar ca in figura. Pescuitul la twister a fost tratat la SALAU.

Agatarea stiucii mari (4-5 kg in sus) difera de agatarea unei stiuci mijlocii de 2 kg. Cea mare da la inceput impresia ca se lasa dusa fara nici o impotrivire pana la un moment cand schimba directia si o ia incotro vrea. Din acel moment incepe lupta , care va cuprinde franarea acestor deplasari si recuperari ale fiecarui metru castigat. O stiuca mijlocie trage de la inceput, se arunca in dreapta si la stanga, se scufunda, se repede la suprafata si sare din apa facand cate o "lumanare" pe coada incercand sa scuipe carligul; in acel moment coborati varful vergii in apa si intinde-ti firul imediat ce s-a scufundat. Nu uitati niciodata sa reglati frana mulinetei inainte de prima aruncare, altfel …. Mentine-ti constant firul intins si aveti grija sa nu-l introduca dupa opercule unde daca struna de otel este scurta inevitabilul se va produce. Atentie: cand o aduceti la mal sau langa barca; acum este momentul cel mai delicat cand cu un ultim efort va incerca sa smuceasca proptindu-se in mal sau in barca. Folositi minciogul si obositi-o bine sa stea cu burta in sus . In caz ca doriti sa o scoate-ti cu mana, tineti-o cu capul afara din apa cateva clipe sa ia 2-3 guri de aer si scoate-ti-o de opercule.
Un pescuit special este cu musca artificiala, cu strimere. Este un pescuit aparte pe care il vom trata in urma scrisorilor pe care le vom primi.
Stiuca la copca se prinde cu dendineta la un fir de 0,25 mm. Atentie la ghiata care poate taia firul. Nu insist cu pescuitul stiucii la "popic", cu baboi.
Read more »

Posted in: ,,,

miercuri, 29 septembrie 2010

Pescuit Amator la stiuca in Delta si zonele de pescuit .

14:43 NIKE B. No comments

Pescuit  Amator  la stiuca si zonele de pescuit .


Personal nu evit nici o zona neacoperita complet de vegetatie, oricat de mic ar fi ochiul de apa respectiv si de scurta recuperarea. Desi uneori in astfel de locuri lanseul se transforma mai mult intr-un pescuit pipait, asemanator celui cu muste artificiale, bancurile de pestisori atrase pe intinsura baltii de explozia de hrana, broastele si alte mici vietuitoare acvatice cu care stiuca se delecteaza frecvent se simt aici ca acasa. In acest caz pescuitul se transforma mai degraba intr-o vanatoare de stiuci, in care intuitia si experienta pescarului sunt de cele mai multe ori hotaratoare. Zonele compacte de nuferi sau cele complet acoperite de vegetatie emersa (plutitoare) din japsele putin adanci sunt insa de evitat, mai ales dupa o vara secetoasa, datorita concentratiei crescute de gaze nocive dizolvate in apa, rezultate in urma proceselor de descompunere anaeroba.

Frumusetea pescuitului este data tocmai de variabilitatea conditiilor si factorilor ce pot influenta soarta unei partide. Oricat de potrivit ni s-ar parea la prima vedere, locul in care am ales sa incepem desfasurarea de forte se poate comporta diferit, in functie de o multitudine de factori. Este important deci sa stabilim momentul optim al declansarii ofensivei. Pentru ca, desi stiuca se hraneste pe tot parcursul anului cu exceptia perioadei de reproducere, intensitatea cu care o face difera mult in functie de anotimp, de momentul zilei sau de capriciile vremii.


Toamna pare a fi perioada ideala pentru pescuitul stiucii din majoritatea punctelor de vedere. Este anotimpul luptelor crancene cu pesti prea putin preocupati de mentinerea siluetei, iesiti din toropeala pentru a acumula rezervele necesare iernii. Racirea vremii duce la atingerea temperaturii optime de hranire a stiucii (13-15 grade), moment in care hranirea devine continua pe parcursul intregii zile. Nu rare sunt acum capturile de stiuci cu stomacul plin pana la refuz, care nu s-au dat in laturi la o ultima gustarica. Din punct de vedere practic, scapati de cosmarul buruienilor dragate la fiecare recuperare ne putem permite acum sa exploram ghioluri si japse inaccesibile vara. Nu trebuie insa uitat ca la inceputul toamnei sunt ceva mai calde si in consecinta preferate de puiet tocmai zonele mai putin adanci, cu expunere solara mai intensa, in vreme ce in prag de iarna cardurile de pestisori sunt alungate de inghet tocmai spre straturile mai profunde. Zilele insorite si calduroase din octombrie sau de la inceputul lui noiembrie, cand adieri blande incretesc suprafata apei din ghioluri, altadata acoperite de mase compacte de bradis, sunt cele mai bune momente in care putem prinde stiuci in adevaratul sens al cuvantului.


 Pe masura ce iarna isi intra in drepturi hranirea stiucii scade in intensitate, dar nu inceteaza. Si cu cat mai lenta este racirea apei, cu atat pestii se adapteaza mai bine la noile conditii si hranirea lor va fi mai putin modificata. stiucile se retrag incet, incet spre fundul lacurilor, fara ca apele adanci de langa malurile abrupte ale canalelor sa fie ocolite. Limpezirea extrema a apei dupa primele brume din noiembrie are avantajele ei, iar atat timp cat apa nu ingheata putem pescui cu succes, cu capturi mai frecvente mai ales in zilele insorite, spre orele amiezii.


Odata cu topirea ghetii si primele zile de primavara ne cresc si mancarimile din palma. Satui de atata umplut mulinete cu vaselina, asezat si reasezat fire, verificat si rasverificat integritatea nalucilor preferate, este momentul primelor iesiri, mai mult ca pretext pentru incercarea noilor achizitii.


Dar dupa o perioada relativ scurta de asimilare intensa, organismul pestilor sufera transformari profunde si cand temperatura apei atinge 6-8 grade stiuca intra in anorexia perioadei de reproducere, concomitent cu migrarea lor in apa mica a malurilor inundate de viitura de primavara. stiucile mici, imature sexual si cele sterile isi continua macelul. stiuca nu mananca timp de 3-4 saptamani dupa depunerea icrelor, timp in care se va repezi la momeala doar sporadic, manata de instincte ucigase. Dupa acest interval, cam pe la mijlocul lui aprilie si pana spre finalul lunii mai incepe cea mai intensa perioada de hranire a ei. Aglomerate langa maluri si intaratate de forfota celorlalte specii venite sa-si indeplineasca la randul lor menirea, stiucile se arunca cu nesabuinta la orice momeala, in special spre amurg si imediat dupa rasarit. Cele mai favorabile pescuitului sunt zilele innorate, cu vreme “apasatoare”, cand mai degraba ai ramane in pat la caldurica. Ar putea fi momentul de varf al sezonului, dar stiucile sunt slabe, se apara prea putin. Unde mai pui ca expansiunea bradisului si insulele de matasea-broastei nu mai pot fi trecute lesne cu vederea.




Traditia mai mult sau mai putin orala a folclorului pescaresc afirma fara putinta de tagada ca in sezonul estival temperatura mult crescuta a apei si continua scadere a continutului de oxigen solvit tempereaza apetitul stiucilor, care se retrag spre mijlocul baltii in urmarirea cardurilor de puiet. Sa nu disperam insa, diminetile racoroase de vara, cand soarele nu poate strapunge perdeaua deasa de nori sau momentele de calm dinaintea furtunilor grabite de seara ar trebui sa ne scoata rapid din letargie. Cautand marlite printre ochiurile de vegetatie (ce-i drept, o raritate vara pentru marea majoritate a ghiolurilor Deltei) putem avea surprize dintre cele mai placute. Exista nenumarate locuri in care stiuca musca relativ constant tot anul, dar de cele mai multe ori excesul de vegetatie submersa zdrobeste in fasa si cea mai mica tentativa de spinning clasic. De aceea prinderea in aceasta perioada a unei cantitati semnificative de stiuca si cu atat mai mult a unor exemplare de dimensiuni considerabile este mai degraba exceptia decat regula in sine.

Va urma ;
Read more »

Posted in: ,,

Pescuit Amator la stiuca in Delta .

13:58 NIKE B. No comments

Pescuit  Amator  la stiuca . 
Prieteni pescari in cele ce urmeaza vom incerca sa atacam un subiect interesant de pescuit  si anume despre : Pescuit Amator la stiuca in Delta  . Am sa incep sa va spun cateva lucruri despre acest peste rapitor in prima parte a articolului el avand mai multe parti, sa incepem cu inceputul .

Stiuca ( Exos lucius ) .


Stiuca, esocidul preferat al romanului (nu de alta, dar in apele dulci din spatiul carpato-danubiano-pontic altul n-are) este un peste relativ raspandit, in ciuda intentiilor exterminatoare ale unor conationali mioritici. Pe de alta parte nici imaginile romantioase din vechile tratate de ihtiologie, cu stiuci atinse de crunta boala a batranetii, azilante in orice ochi de apa care nu seaca vara, capata in zilele noastre parfum de nylon si istorie veche. Din pacate, stransa astazi intre menghina balizelor straine si dorinta de imbogatire a unor asa-zisi "prieteni" autohtoni, Delta a incetat sa fie mult cantata patrie a stiucilor mari. Situatie in care te poti trezi ca prinzi la fel de mult peste scaldand naluci la gurile Dunarii ca in varianta, infinit mai comoda, a pescuitului in cada. Iata de ce o scurta trecere in revista a locurilor unde mai putem da peste aceste adevarate relicve vii ale istoriei deltaice contemporane capata accente de necesitate. Va veti astepta poate la descrieri de genul: cum intrati in lacul Isac, al doilea golf spre stanga, la 10 metri de mal, cu oscilante bicolore de 5 cm. Nici pe departe! Este trist ca in ziua de azi o insemnata parte a talentului unui pescar consta de fapt in multitudinea locurilor de pescuit pe care le cunoaste. Dupa ce am indrumat insa, naiv si cu buna intentie, zeci de oameni spre cele mai productive locuri, si mai ales dupa ce am constatat efectele total nefaste ale increderii mele absolute, imi asum riscul de nu le mai numi exact. Sunt sigur insa ca cei care aleg Delta ca destinatie periodica pentru a lua parte direct la framantarile primordiale ale vietii si nu neaparat pentru succese rasunatoare, vor gasi imediat echivalentul pe teren.


O axioma a unui intelept de demult sustine sus si tare ca apa inseamna viata. Or Delta inseamna inainte de orice o intrepatrundere stransa a tot soiul de ape, fie ele curgatoare sau stagnante. Nu toate sunt insa propice dezvoltarii stiucii. Peste in timpul liber mai degraba sedentar, obisnuit sa pandeasca prada in locuri unde se poate lesne camufla, stiuca nu se avanta in urmarirea pestisorilor precum salaul sau avatul. E deci putin probabil sa o gasim in brate largi, in plin curent. Nici canalele adanci si repezi ce deriva direct din bratele Dunarii sau cele care conduc direct in lacuri apele tulburi ale fluviului nu sunt cu mult mai productive. Pe langa curentul puternic pe care pestele va fi nevoit sa il invinga, aceste canale de legatura sunt cele mai expuse capriciilor vremii. O putem gasi aici numai pe portiunile unde firul apei ocoleste diferite obstacole, in spatele trunchiurilor din albie, in mici golfuri sapate in mal, solitara dar de talie relativ mare. Desigur, orice situatie trebuie gandita intr-un anumit context si o vara precum cea nu demult trecuta, cand pana la mai sudicii nostri vecini si colegi de integrare se putea face o plimbare cinstita pe jos, la brat, prin vadurile Dunarii, poate alunga orice peste iubitor de viata in ape mai oxigenate. Garlele sinuoase, unele dintre ele relicve ale traseelor pe unde curgeau in vechime bratele fluviului, devin in acest caz un refugiu important pentru ele si o tinta predilecta pentru noi.



Bratele moarte ale Dunarii si garlele infundate, locuri ceva mai greu accesibile, lipsite practic de curent, relativ adanci si pline de trunchiuri scufundate ne pot fi inca si mai prietenoase. Desi pescuitul in astfel de ape este destul de dificil, cu agatari frecvente, lansand in apa putin adanca de langa maluri si in vecinatatea diferitelor obstacole vom avea capturi remarcabile. Pe placul pescarului de stiuca sunt si portiunile marilor brate dunarene lipsite de pante abrupte si valtori inspumate, acolo unde malul se scurge lent pe sub apa pana la un prag aflat la o relativa distanta, dincolo de care apa isi vede de drumul ei grabit. De cele mai multe ori aceste portiuni de mica adancime sunt invadate de vegetatie submersa sau chiar de palcuri de papura. Este aspectul tipic de gradinita pentru viitoarele doamne, in care stiuci de dimensiuni mai mici isi afla deprinderile de pradator absolut, vegheate de multe ori de cate o batrana, intelapta educatoare.


Tot in categoria apelor curgatoare pot fi incluse si canalele mai putin adanci, paralele cu bratul principal, de care sunt inca legate, ramase in zonele de unde a fost scos pamant pentru diguri si consolidari de maluri. Aceste adevarate rezervoare hibernale de stiuci sunt cunoscute de lipoveni sub denumirea generica de “imprumuturi”. Ferite de curent puternic, dar avand totodata privilegiul unei surse permanente de apa proaspata, sunt invadate vara de vegetatie, fara ca aceasta sa constituie o piedica pentru o minima circulatie a apei. Rezultate la fel de bune putem avea pe canalele dintre lacuri, cu apa limpede si adancime mica la mal, propice dezvoltarii unei bogate vegetatii. Nu sunt de lepadat nici micile japse adiacente, delimitate in general de un perete compact de stuf sau plaur si invadate vara de nuferi. Fie la marginea stufului, fie pe cararile dintre vegetatia acvatica putem prinde aici de la cele mai mici pixuri cu dinti de lapte pana la stiuci capitale, mai ales daca avem de partea noastra ape constant crescute.

Ghiolurile intinse, nu foarte adanci, dar cu o buna circulatie a apei - si ferite astfel de pericolul eutrofizarii, mai ales in conditiile caniculelor estivale dobrogene - constituie taramul fagaduintei in materie de spinning si stiuci. Problema cu ghiolurile Deltei este ca din motive diverse si independente de vointa noastra depasesc arareori la sfarsitul verii adancimea de un metru – un metru si jumatate. Scadeti locul ocupat de bradis si mai raman doar vreo 15-20 de cm de apa curata, in care pescarul se vede nevoit sa manevreze, de cele mai multe ori la "rasul apei", nalucile aducatoare de capturi. Dar cine a gustat din emotia declansata de "V-ul" ce apare uneori de la metri distanta in spatele oscilantei, anticipand zvarcolirea agonica ce va urma sau saltul linguritei aruncata in aer de atacul fulgerator venit de dedesubt uita ca are doar o recuperare curata din cinci lanseuri. La fel de promitatoare sunt canalele si bazinele parasite ale fostelor amenajari piscicole, in care stiucile scapate de urgia strecuratorilor tailandeze au gasit conditii optime de dezvoltare.

Va urma . 
Read more »

Posted in: ,,

marți, 28 septembrie 2010

Pescuit sportiv si metode noi de pescuit la clean .

15:34 NIKE B. No comments

Pescuit si  metode noi de pescuit la clean .

In cele ce urmeaza o sa discutam despre o metoda de pescuit la clean si anume despre : metoda Trotting , este o metoda speciala si eficienta pentru pescuitul cleanului  la pluta .
 Aceasta metoda ofera avantajul unei prezentari mult mai naturale a momelii, pentru pescarii experimentati.
 Trottingul se remarca ca un pescuit specific al cleanului, dar nu mare va fi surpriza daca pestele scos la suprafata va fi un biban, crap, somn sau mreana.: Suvoaiele (mai rapide sau lente) din ape curgatoare, cu adancimi intre 30cm-1,5m, in special, iar in general pretutindeni pe cuprinsul raului.

Metoda de pescuit : 


De la pluta spre lanseta, primii 30m de monofilament se spreiaza cu sprey special pentru a face firul plutitor. Tehnica constituie in lasarea in curent a momelii (monturii) astfel incat sa fie purtata la 30m in aval, unde se afla clenii. Semnalizarea muscaturii consta in franarea plutei. Lestarea momelii va fi usoara; momeala va matura fundul apei pe tot parcursul deplasarii ei subacvatice.
Ca particularitate, este foarte important ca firul dintre pluta si lanseta sa pluteasca la suprafata apei si sa fie mentinut relativ intins (fara serpuiri care sa anihileze amplitudinea inteparii). Lasati deci montura sa curga liber in aval, mentineti firul intins si din cand in cand franati inaintarea plutei pentru a avea ca rezultat usoara ridicare a momelii de pe fundul apei. Acesta va fi momentul crucial pentru cele mai multe muscaturi din partea cleanului.
Cunostinte importante: Datorita frecarii cu diferite obstacole (bolovani, vegetatie subacvatica,etc), patura de fund a apei are o viteza de deplasare (curgere) mult mai lenta decat patura de suprafata. Ca atare, pluta noastra se va deplasa la suprafata apei cu o viteza mai mare decat a momelii de pe fund, tinzand sa imprime aceeasi viteza si acesteia. Numai ca o momeala ce se deplaseaza mai repede decat patura de apa in care se afla are o miscare nenaturala si ca atare sperie pestii. Aici intervine maiestria pescarului de a ridica varful lansetei si a frana, din cand in cand, inaintarea plutei cu scopul de a pastra momeala de pe fund la o viteza de „curgere” naturala, egala cu cea a apei la fund. Iar aceasta maiestrie se castiga in timp.


Ustensilele si accesorile de pescuit .

Lanseta: va fi una din carbon, usoara, mufabila (trei tronsoane sau mai mult) cu lungimi incepand de la cea standard a lansetelor de MATCH (pluta) englezesti de 3,90m (13 feet), continuand cu lungimile de 4,20m (14 feet), 4,50m (15 feet) si culminand cu cea de 5,00m (17 feet).


Mulineta centre-pin: Dupa cum am spus si mai inainte,TROTTING-ul este o metoda cu totul speciala, cea mai desavarsita si eficace pentru pescuitul la pluta, vara, al cleanului, in ape curgatoare. Diferenta fata de alte metode, oarecum asemanatoare, e reprezentata de mulineta. Si aceasta nu e o diferenta neglijabila cum veti inclina sa credeti la prima vedere.

Folosind mulineta clasica de-acum, cea cu tambur fix, veti constata pe pielea voastra cat de stanjenitoare va fi actiunea de „a da fir liber”, mai ales cand ne aflam pe un curent rapid. Chiar cu garda deschisa, firul se va poticni, ba din cauza frictiunii, ba pentru ca spirele sunt parca lipite intre ele... toate acestea obligandu-ne la o iuteala de mana ce se va dovedi in final istovitoare si enervanta. Pentru a inlatura acest major neajuns, specialistii englezi au adaptat o mulineta folosita in pescuitul la somon si pastrav, e vorba de mulineta centre-pin. Aceasta seamana ca aspect cu cea clasica de fly fishing (pescuit la musca) doar ca e ceva mai mare si poseda o miscare a tamburului aproape lipsita de frecare. Astfel, curentul va antrena montura si firul central, care la randul lor vor antrena tamburul. Pescarului nu-i ramane decat sa stea nemiscat, sa urmareasca din cand in cand rotirea tamburului si sa astepte momentul ajungerii monturii la tinta, sau dupa caz, sa franeze derularea firului dupa placul inimii.

Avantajul  folosind o mulineta centre-pin, lanseta va fi mult mai echilibrata, usoara... si deci comfortabila.
Dezavantaj: pretul unei astfel de mulinete centre-pin depaseste in mai toate cazurile o suta de lire sterline bucata, fiind considerata adevarata opera de arta. Daca mai are si rulmenti si poarta blazonul unei firme de traditie nici sa nu ne gandim la preturi mai mici de 250 lire sterline. Cea mai ieftina gama pare a fi cea a firmei englezesti LEEDA, a carei preturi pornesc de la 50 sterline bucata.


Cine va dori totusi sa achizitioneze un centre-pin ca sa efectueze un pescuit de clasa, va trebui sa fie insa atent deoarece cele mai multe modele sunt concepute doar pentru lansetele de somon, nepotrivindu-se in scaunul lansetelor noastre, iar incarcarea excesiva cu fir a tamburului poate crea forte de tensiune ce vor duce la deformarea si deci distrugerea tamburului (se recomanda maximum 50m de fir).
Mai exista si varianta confectionarii manuale unei astfel de mulinete, orientandu-ne dupa un model original si... improvizand.

Firul: Este foarte important ca firul sa fie multifilament (5-7kg rezistenta) deoarece acesta nu prezinta elasticitate si la distante mari de zeci de metri va intra prompt in actiune, intepand cum trebuie pestele. Lungimea firului, intre pluta si montura va fi de 1-2m, dupa caz, chiar daca adancimea suvoiului e de doar 50cm.


Forfacul: Va fi constituit din monofilament (aprox.2,5kg rezist) si va avea o lungime de cel putin 30cm. Monofilamentul va ceda lesne in cazul fatalelor agatari ale monturii in formatiuni subacvatice.

Momeli Ca momeli, puteti experimenta absolut orice. Eu va recomand: insecte (greieri, lacuste, diversi gandaci ), melci de casa si broscute. Dar nu neglijati nici branza iute, pasta de branza, painea si alte delicatese mult-ravnite de clean.
Read more »

Posted in: ,,,,,

Pescuit Amator la crap cu mazare si fasole .

08:39 NIKE B. No comments


Pescuit  la crap cu mazare si fasole .
 Pescarul amator trebuie sa cunoasca foarte multe metode de prepararea momelilor pentru pescuit , trebuie sa incerce tot ce e nou in acest sport pentru a avea capturi de crap .In cele ce urmeaza vom vorbi despre o momeala mai putin folosita la pescuitul crapului si anume mazarea si fasolea sper sa aveti placerea sa o puneti in practica .

Boabe de mazare (verde sau uscata) - momeala se foloseste pe carlig, in pescuitul la babusca, caras, clean sau crap.

 Boabe de fasole: lasate la inmuiat si tratate cu miere pentru pescuitul la crap si lin.


Desi nu sunt cuprinse in lista momelilor cu cel mai mare efect, mazarea si fasolea sunt momeli pe care nu trebuie sa le uitam, ba chiar mai mult este indicat sa le scoatem in linia intai atunci cand alte momeli nu dau rezultate. Desi cleanul nu a fost mentionat in titlu, avem sanse la fel de bune sa facem cunostinta cu un clean frumos daca vom folosi mazarea sau fasolea, vorbind bineinteles de boabele acestor plante. Pescarii englezi au dovedit ca aceaste momeli dau rezultate bune deoarece, in momentul in care ajung in apa, se comporta similar cu hrana naturala a crapilor, melcisorii purtati de curent, imitand chiar si gramezile formate de acestia.
         Prepararea boabelor se face prin fierbere, fiind interzisa folosirea lor in stare uscata deoarece acestea, odata ajunse in stomacul pestilor, se vor umfla cauzand, in cel mai bun caz, dureri puternice dar, de cele mai multe ori, moartea flamandei victime. Procedura e putin mai complicata decat in cazul unei ciorbe, dar este oarecum similara. Boabele uscate vor fi tinute in apa rece timp de 3 - 4 ore pana ce se vor umfla. Dupa aceasta faza, urmeaza o fierbere intensiva de cateva minute, iar dupa ce apa clocoteste reducem la minim flacara, la aceasta temperatura urmand sa mai fiarba inca o ora. O fierbere prea lunga nu este indicata pentru ca pasta rezultata nu va fi pe placul pestilor, cum nu ne place nici noua. Se pot adauga, bineinteles si aromele secrete, dar acestea vor fi folosite doar in ultima faza, dupa fierbere. Cateva lingurite de zahar, picaturi de atractant sau condimente amestecate in apa dupa fierbere isi vor face efectul daca lasam boabele in apa pana cand acestea se vor raci.
     Nadirea si fixarea momelii sunt cele mai importante lucruri pentru obtinerea unui rezultat satisfacator. Obisnuirea pestilor cu aceasta momeala, care nu e foarte populara, va influenta mult reusita partidei. Un pumn de fasole, imprastiat pe fund, atrage crapii, boabele se vad foarte bine si se vor misca natural. Chiar daca nu folosim mazarea sau fasolea, ci alta momeala, putem arunca cativa pumni de nada, pentru obisnuire, urmand sa iesim cu arma secreta atunci cand alta nada nu da rezultatele asteptate. Dupa cum spuneam si la inceputul articolului, chiar si la prima incercare, folosind aceste momeli, avem sanse bune pentru ca miscarea si forma lor sunt foarte atractive atat pentru crap, cat si pentru lin, dar va asigur ca va atrage la fel de bine si atentia carasului. Desi vorbim, in primul rand, despre mazare si despre fasole (pentru ca, presupun, procurarea acestora nu creeaza probleme nici unui pescar) trebuie neaparat sa amintesc ca la fel de eficiente sunt si soia sau nautul.

Ce va voi spune acum despre modul de fixare a acestor boabe precum si despre utilizarea lor sunt valabile pentru fiecare momeala amintita. Spuneam putin mai devreme ca trebuie sa obisnuti pestii cu aceste momeli, dar trebuie sa va linistesc: se obisnuiesc de 5-10 ori mai usor cu acestea decat cu boabele de boillie si sunt consumate si de exemplarele mai mici.
     Fasolea alba, oferita cate 1-2 bucati in carlig, este irezistibila pentru crapii mari. Trebuie insa sa nadim cu atentie, deoarece mazarea si fasolea satura foarte repede pestii. De aceea se recomanda sa aruncam cate un pumn de nada dupa fiecare captura. Putem, la fel de bine, sa folosim boabe de fasole in combinatie cu pufarin dar, daca am respectat indicatiile referitoare la fierbere, acestea vor pluti, deci nu este necesar sa adaugam altceva, ba chiar vom observa, dupa o vreme, ca neobisnuitele noastre boabe reprezinta o concurenta serioasa a pufarinului si chiar a porumbului conservat. Cea mai mare problema cred ca o reprezinta modul de nadire adica, cea mai buna metoda prin care boabele sa ajunga in locul potrivit deoarece, stim cu totii, crapii se afla deseori la distante mari, unde ne este greu sa nadim aruncand nada cu mana. Prastia poate fi un bun ajutor, dar la fel de bine putem folosi si lingurile de nadire sau chiar si cobrele create pentru boillies-uri de 14-16mm. Boabele de naut, in schimb, au o greutate mai mare deci putem atinge distante record folosind prastia.
     La final, vreau sa va incurajez sa incercati la fiecare partida ceva nou. Nu e nici greu si nici scump sa obtinem cativa pumni de boabe pretioase... Din bucatarie.
     1. Montare tipica boillie: gaurim bobul cu un burghiu subtire, trecem firul prin acesta si cu un opritor “sageata” sau alt blocator fixam momeala.


     2. Pe curbura carligului, cu superglue, putem lipi o bucata de pluta sau polistiren. Dupa ce i-am pacalit de mai multe ori pestii devin prudenti si sesizeaza greutatea carligului, care va trage in jos momeala plutitoare. Pentru a evita acest efect, trebuie sa “usuram” carligul.
Read more »

Posted in: ,,,

luni, 27 septembrie 2010

Pescuit Amator si cand au aparut boiliesurile ?

19:30 NIKE B. 1 comment


Pescuit  si  cand au aparut boiliesurile ?

Prieteni pescari amatori mam gandit sa vorbim in cele ce urmeaza despre acest subiect interesant si anume despre : Cum au aparut boiliesurile , si despre retete de preparare si chiar va rog sa comentati  acest articol de pescuit si puteti inbunatati cu retete de boiliesuri folosite de voi la pescuitul crapului  .

La începutul anilor '70, cele mai obisnuite nade folosite în Marea Britanie de pescarii de crap erau coaja de pâine, sunca presata – asa-numita "luncheon meat" – momelile naturale, ca viermii sau râmele, si pastele speciale, cu arome de crenvursti si mâncare pentru pisici! (Curioase nade, acestea din urma. Pentru confirmare, a se vedea excelentul articol al lui Paul Selman, The Origins of Modern Carp Baits, accesibil pe website-ul Fishing Warehouse si de unde provin cele mai multe dintre informatiile de fata).

Atunci s-a produs o revolutie în domeniul nadelor pentru crap: s-au inventat boilesurile.
Inventia îi apartine unui docher din comitatul Kent, pe nume Fred Wilton. La sfârsitul anilor '60 si începutul anilor '70, Fred Wilton si grupul lui de prieteni au pescuit cu rezultate exceptionale pe o serie de lacuri, folosind nade de fabricatie si mai ales de conceptie proprie. Teoria si ingredientele care stateau la baza producerii acestor nade au fost prezentate public pentru prima oara într-un numar din 1972 al revistei The Carp. La început, nadele s-au numit "High-Nutritive-Value baits", nade cu valoare nutritiva ridicata, iar mai târziu, în acelasi spirit scientist, "High Protein baits", nade cu un continut de proteine ridicat. Cum însa erau fabricate prin fierbere, pescarii au gasit ca e mai simplu sa li se spuna "boiled baits", nade fierte, apoi si mai simplu sa li se spuna "boilies". Daca va puteti gândi la un diminutiv românesc pentru "nade fierte", ati gasit traducerea cuvântului "boilies".


Inventia lui Wilton avea o baza stiintifica, era formulata în termeni stiintifici si constituia rezultatul eforturilor lui de a produce nada absoluta. Crapul, sustinea Wilton, recunoaste instinctiv valoarea nutritiva a unei nade, odata ce s-a hranit cu ea, si, daca e nadit sistematic cu nade a caror valoare nutritiva e ridicata, va ajunge sa le prefere.

Ca multe alte teorii revolutionare, si aceasta a suportat la început destule critici. Unii sustineau ca e imposibil ca un crap sa recunoasca valoarea nutritiva a nadei, fiindca e lipsit de inteligenta. Altii, dimpotriva, admitând valabilitatea ideii, se opuneau folosirii boilesurilor, de teama ca lacurile aveau sa fie pur si simplu golite de peste.

Primele boilesuri erau, în esenta, un amestec de lapte si proteine vegetale. Principalul ingredient era caseina, care e o pudra derivata din lapte. În compozitie, mai intrau oua, lactalbumen, caseinat de calciu si diverse proteine vegetale, ca pilda faina de soia. Pentru a face nadele mai bogate în vitamine si minerale, Fred Wilton adauga un supliment folosit la nutritia cailor, Equivite. Tot Wilton a avut meritul de a introduce în reteta
boilesurilor atractanti, uleiuri esentiale al caror miros puternic crapii aveau sa-l recunoasca foarte usor si sa-l asocieze cu sursa de hrana.

Cei ce au înteles importanta teoriei lui Wilton si au constatat efectul uimitor al noilor nade asupra crapului s-au confruntat cu o problema serioasa: ingredientele erau greu de gasit, iar când se gaseau, erau scumpe. Nu existau boilesuri de cumparat, pescarii trebuiau sa si le fabrice singuri. Primele boilesuri gata facute au aparut în magazinele cu articole de pescuit abia în 1977. Apoi, la scurt timp, ingredientele folosite de Fred Wilton au putut fi cumparate sau comandate, la preturi rezonabile, din aceleasi magazine, nu din supermarketuri sau farmacii, ca pâna atunci.



Boilesurile initiale erau puse direct pe cârlig. Montura cu fir de par folosita astazi e o inovatie de la sfârsitul anilor '70 (autorii ei sunt pescarii britanici Kevin Maddocks si Len Middleton) si a devenit populara în Marea Britanie numai dupa aparitia cartii lui Kevin Maddocks, Carp Fever, în 1981. Pâna atunci, se pescuia cu cârligul îngropat în boilies, nelasând afara nici macar vârful – pentru asta, boilesurile erau si ele mai moi decât cele de azi.


 Fred Wilton recomanda folosirea boilesurilor ca nada selectiva, adresata în special crapului si în special exemplarelor mari, însa de-a lungul anilor '70 tendinta celor mai multi pescari britanici a fost sa pescuiasca la crap în primul rând cu paste. Pentru cei care preferau pescuitul de suprafata celui de fund, Wilton a inventat o "prajitura plutitoare" folosind aceleasi ingrediente ca la boilies, dar dublând cantitatea de ou, spre a mari flotabilitatea produsului, iar pasta rezultata nu era fiarta, ci coapta în forme de metal, în cuptor. Astfel de "prajituri plutitoare" se folosesc cu succes si astazi.



 Ca moment în evolutia nadelor, merita amintita si introducerea aminoacizilor în pastele pentru crap, dupa ce s-a demonstrat, prin experiente facute pe cod, ca aminoacizii provoaca un reflex de hranire involuntar.
În sfârsit, pentru a întelege mai bine drumul parcurs de boilies, trebuie spus ca succesul lor, oricât de revolutionara le era compozitia, n-ar fi fost posibil fara o revolutie similara în conceptia asupra nadirii. În anii '70, pescarii britanici nadeau foarte putin. Nadirea grea, asa cum o întelegem azi, era înca departe.
 Cu zece uncii (o uncie are 437 de grame) de nada, scrie Paul Selman, se nadea si se pescuia un weekend întreg. Nada din cârlig era de obicei singura nada, iar câteodata se mai aruncau alte câteva bucatele de nada în jurul ei. Când se pescuia la boilies, se nadea cu boilies numai întâmplator si în cantitati minime. A fost meritul lui Rod Hutchinson sa demonstreze ca nadirea intensa sta la temelia unui pescuit de succes.
Hutchinson si-a început experientele în domeniul nadirii prin nadiri grele cu cânepa si, când metoda a dat rezultate, a extins-o la nadiri cu diferite tipuri de seminte, în cantitati substantiale. În ape curate, bogate în vegetatie, în care hrana crapului consta mai ales în viermusi, melcisori sau larve, Hutchinson încerca sa deturneze acest tipar al hranirii spre o hranire cu aproape orice fel de seminte de mici dimensiuni, oferite crapului din abundenta. S-a dovedit ca pestii nu erau interesati decât de unele dintre aceste seminte, în timp ce pe altele le ignorau, iar nada cea mai larg preferata era porumbul. Astazi, nadirea grea (cu porumb si, pentru cei ce-si permit, si cu boilies) nu mai e un secret pentru pescarii de crap, însa la jumatatea anilor '70, în Marea Britanie, a fost privita ca o inovatie.
Read more »

Posted in: ,,,,,

Pescuit Amator si Momeli speciale pentru crap ,

14:32 NIKE B. No comments


Momeli speciale pentru crap .

Pescuitul crapului ocupa un loc de frunte in topul preferintelor pescarilor sportivi. Cu toate acestea, putini sunt cei care se pot lauda cu capturi record, acestia detinand cateva secrete si tehnici de nadire a locurilor de pescuit atent alese. In toate aceste strategii, momelile si aromele speciale pentru crap joaca un rol determinant. Printre momelile preferate se numara si boilies-urile, care se prezinta sub forma unor sfere de dimensiuni uzuale 8, 14, 16, 18, 21, 24 mm, realizate dintr-un amestec de paste fainoase, aditivi, faina, fibre, proteine, arome si coloranti. Amestecul, realizat dupa retete indelung testate pe diferite specii de crapi, in functie si de particularitatile mediului de viata al acestora, se proceseaza cu ajutorul unor matrite rezultand binecunoscutele boilies. Aceasta momeala este extrem de eficienta pentru pescuitul crapilor dar si al altor specii de pesti, avand proprietatea de a rezista mult timp in apa fara sa se dezintegreze, emanand in acelasi timp un miros foarte tentand pentru crapul cel hraparet.
Cea mai simpla solutie pentru a procura aceasta momeala este aceea de a o cumpara gata facuta de la producatorii specializati. Preturile sunt in general ridicate dar de cele mai multe ori merita. Daca vrem totusi sa facem economii importante de bani, putem sa ne procuram singuri ingredientele necesare de la magazinele specializate. Mai departe totul depinde de indemanarea si inspiratia fiecaruia.
Iata cateva tipuri de boilies si de ingrediente, foarte bune pentru confectionarea boilies-urilor si care pot fi folosite cu mult succes si in prepararea nadelor pentru crap, pe care le-am testat indelung si care pot fi achizitionate de la firma Zziplex din Bucuresti:
- Boilies (Expert crap) 8,14,16, 18, 21 mm - diverse culori si arome: Banane, Vanilie, Tuty Frutti ... ;
- Ingrediente concentrate: Carpix, High Protein Mix, Lactalbumina, Caro Bait Mix, arome-coloranti (prafuri sau lichide), Scopex, BirdFood Liver Spice, Squis-Octopus.
Denumirile acestor ingrediente poate nu spun prea multe celor mai putin familiarizati cu acestea dar, prin cercetarea acestora, cu siguranta veti gasi reteta de care aveti nevoie. Si nu uitati sa va alegeti si matritele (doua placute profilate, de diverse marimi) pentru boilies pentru a va putea prepara cu forte proprii "sferele" omogene aducatoare de crapi.


Retete –boilies .


1.  faina de malai proaspata,dublu macinata prin rasnita de cafea(500gr),unt de arahide(5linguri mari),caseina(3liguri),faina de peste(200gr),gelatina(1lingura dizolvata in apa),5 oua,aroma speciala de boilies,colorant galben.Bilele obtinute se fierb pana ies la suprafata.

2.  gris macinat foarte fin(pulbere 500gr),zahar vanilat(50gr),gelatina(o lingura dizolvata in apa),faina de grau(150gr), aroma de boilies,(optional faina de peste(200gr)).Bilele se fac mai mici pentru ca isi maresc de 2,5ori volumul la fierbere.Se fierb pana ies la suprafata si se lasa la uscat pe o carpa groasa si moale (un burete) ca sa nu se deformeze.

3.   Am macinat niste malai in rasnita de cafea, l-am amestecat cu niste praf de budinca de ciocolata (proportia cam o parte de budinca la doua parti de malai), am mai pus zahar, aroma de ciocolata si putin unt de arahide. Am amestecat toate astea bine si le-am pus la fiert facand o mamaliguta cam moale. Cand s-a racit suficient sa pot pune mana pe ea am framantat-o bine de tot, (s-a facut ca o coca), apoi am facut bilute cu o mini masuta de rulat. Am fiert putin bilutele (stiam ca trebuie fierte pana ies la suprafata dar ale mele nu au iesit) si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca au iesit ca un fel de cauciuc. Pe bune ca am dat cu ele de perete si au sarit inapoi. Prima care m-a incurajat a fost pisica mea care a si mancat doua bilute pana sa le pun in frigider. Pe frig rezista foarte bine si nu explodeaza in lanseu iar in apa au rezistat si sase ore fara sa se dizolve sau sa le ciuguleasca pestisorii. Una am tinut-o in borcan si s-a dezintegrat dupa o zi si o noapte.
Read more »

Posted in: ,,,

duminică, 26 septembrie 2010

Pescuit Amator si Tehnici moderne de pescuit la crap .

23:34 NIKE B. No comments

Tehnici moderne de pescuit la crap .

Desi in alte tari tehnicile moderne de pescuit la crap sunt intr-un continuu progres ma doare sa vad ca la noi in tara tot mamaliga si bomba raman cap de afis lansete si mulinete neadaptabile acestui pescuit sunt afisate prin toate magazinele ca "scule speciale". Pasiunea m-a determinat sa studiez foarte multe materiale de specialitate, am pus in practica ce am invatat si am descoperit un mod mai elevat si mai eficient de a pescui la crap. Va voi reda esentialul in speranta de a deschide macar in cativa dintre dumneavoastra flacara aceea mica din care se naste pasiunea.
Voi incerca sa va explic intai ce echipamente sunt necesare pescuitului crapilor trofeu, apoi cateva metode si tehnici de nadire si pescuire a acestora.
Lansetele speciale pentru pescuitul crapului au lungimi cuprinse intre 3,30 si 4,20 m, cele mai folosite fiind cele de 3,60 – 3,90 m cu puteri cuprinse intre 1.75 – 4 lbs, cele mai comune fiind intre 3 si 3.5 lbs. Exista mai multe opinii in legatura cu tipul de actiune al lansetelor de crap. Unii spun ca actiunea de varf este cea mai buna deoarece controlezi mai usor pestele (in special la mal cand trebuie folosit minciogul), altii sunt de parere ca un bat mai moale te ajuta sa lansezi mai departe. Din experienta va spun ca si lansetele mai moi te ajuta foarte mult la lanseu si la obosirea unui peste mare.
Mulinetele cu free runner s-au impus in ultima vreme ca "mulinete de crap” si asa si este. Sistemul de eliberare al tamburului in timpul asteptarii si revenirea la frana stabilita la primul tur de manivela este esential in acest stil de pescuit. O lanseta lasata in asteptarea crapului cu frana mulinetei stransa are toate sansele sa dispara sau crapul poate rupe firul inaite de a pune mana pe lanseta.
O mulineta lasata cu frana slaba, ca sa-si ia pestele fir, este o solutie dar nu cea mai buna. O data pestele intepat trebuie reglata frana, actiune ce necesita putina atentie, timp in care pestele ramane nesupravegheat si nu ai decat un singur mod de a afla cand ai strans frana prea tare…
Avertizoarele electronice ofera un plus de confort in pescuitul crapului in sensul ca nu mai stai la panda, cu ochii pe bambine, iar noaptea poti sa te intinzi un pic (fara sa adormi bustean). In felul acesta nu mai ai rateuri atunci cand mananci, pregatesti nada si alea, alea.
Un alt aspect este prezentarea momelii. La noi, majoritatea pescarilor infig momeala in carlig (este adevarat ca sunt si momeli cu care se pescuieste asa) dar cea mai eficienta metoda este rigul sau firul de par. Foarte multe momeli se preteaza la pescuitul pe rig, cea mai renumita fiind boillies-ul, si cred ca de acum toti pescarii s-au familiarizat cu aceste momeli si nu mai trebuie prezentate (porumbul, graul, nucile, alunele, mazarea si altele). Porumbul, momeala cea mai folosita la pescuitul crapului, se prezinta pe rig mult mai bine decat infipt in carlig, numarul rateurilor la intepatura fiind mai mic la folosirea rigului.. De asemenea porumbul uscat se poate gauri cu un burghiu de 2-3 mm, se pot pune trei pana la sase boabe pe rig si este o momeala foarte eficienta pentru crap nefiind comestibila pentru raci.
Firul mono a fost inlocuit, in monturile pentru crap, cu firul impletit (textil) nu numai datorita rezistentei mai mari ci si faptului ca este mult mai moale, mai matasos si insala mai usor simtul tactil, foarte dezvoltat, al crapului. De aceea recomandarea mea este sa folositi la legarea carligelor numai fir textil impletit (braided) si nu topit in suprafata (fusion).
Rigul este eficient numai daca este legat “ca la carte”, adica, distanta dintre carlig si lest sa fie de 20-24 cm, distanta optima dintre curbura carligului si momeala este de 1-1,5 cm (aici sunt multe opinii dar din experienta mea cea mai buna distanta este de 1 cm).    


Folosirea rigului: un singur carlig pe montura.


Legarea rigului. Cea mai indicata este folosirea celebrului nod fara nod (knotless knot) pentru care sunt de urmat doi pasi usori.

1. La capatul unui fir textil formati o bucla cu un diametru de circa 1cm, puneti firul in lungul tijei carligului, cu bucla inspre curbura, lasand o distanta de 1 cm plus diametrul momelii folosite intre capatul buclei si curbura carligului, treceti celalalt capat al firului prin ochetul carligului.



2. Matisati capatul lung al firului in jurul tijei carligului, peste firul cu bucla, in spire stranse una langa alta (la carligele cu tija scurta sau medie matisajul trebuie sa ajunga pana in dreptul varfului carligului) apoi intoarceti si firul, din nou, prin ochet, intotdeauna din spate spre fata, adica spre partea cu varful, eu repet ultima operatiune de doua ori, parandumi-se mai rezistent. De capatul lung al firului se va lega vartejul ce face legatura cu restul monturii.
Pentru o mai buna camuflare a firului textil va recomand vopsirea acestuia cu un marker maro sau verde inchis. Aceasta operatie va fi refacuta de cate ori este nevoie.
Acesta este rigul de baza, dar pentru folosirea diferitelor tipuri de momeli sunt si alte feluri de monturi.







Boilliesul flotant clasic. Se leaga un carlig cu tija lunga, pe firul din prelungirea nodului, inainte de a se face bucla pentru boillies, se introduce pe fir un varnis siliconic care se trage impreuna cu firul pe tija carligului si se face bucla. Cand vreti sa puneti boillie trageti varnisul spre ochetul carligului si astfel rigul ramane liber, puneti boillie-ul si trageti varnisul spre curbura carligului in asa fel incat sa blocati boillie-ul strans langa tija carligului in asa fel incat atunci cand este pus in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de circa 45 de grade.
Boilliesul flotant cu elastic, este Legatura mea preferata, cea care mi s-a parut ca merge mai bine si da putine rateuri.
Se gaureste boilliesul cu un burghiu (de 3 mm), se trece cu croseta un elastic prin acesta. Se trece carligul prin ochiul format de elastic si se strange. Capetele elasticului se leaga intre ele, nodul format fiind suficient de mare pentru a fi folosit ca opritor. Boilliesul se pozitioneaza in asa fel incat, o data pusa montura in apa, tija carligului sa aiba o inclinatie de 45 de grade.
Montura clasica cu porumb. Montura clasica pe care am vazut-o in toate documentatiile arata ca si montura de boillies singura modificare fiind ca in loc de bilute se pun 2 pana la 4 boabe de porumb si apoi un opritor. Am incercat aceasta montura dar nu pare suficient de sigura, boabele desirandu-se destul de usor.








Varianta mea. Boabele de porumb au o pozitie foarte lejera si la orice incercare a pestelui de a le inghiti sau de a le scuipa carligul se intoarce cu usurinta si se agata. Practic cu aceasta montura numarul rateurilor este nesemnificativ. Legati un carlig, caruia ii lasati firul de par mai lung decat la boillies, (numai prin incercari veti putea determina lungimea optima), gauriti boabele de porumb cu un burghiu (daca este vorba de porumb uscat) si insirati-le pe fir, incap 2 - 8 boabe, dar aveti grija la marimea carligului, treceti bucla rigului peste varful carligului, peste contra si trageti ultima boaba peste nodul ochiului in asa fel incat bucla sa nu poata iesi cu usurinta.
Rig pentru boabe de grau. Prin ochetul unui carlig treceti 2 fire sintetice foarte subtiri, intindeti-le in lungul tijei si peste ele matisati legatura carligului pana in dreptul varfului (veti avea un carlig cu 4 riguri) faceti cate o bucla pe fiecare fir (incercati sa fie cat mai egale) si trageti cu croseta maximum 4 boabe de grau pe fiecare, apoi treceti-le peste varful carligului si veti avea un guguloi de boabe care mascheaza foarte bine carligul dar cand un crap il apuca acesta iese foarte usor dintre boabe si isi indeplineste rolul.
Rig pentru viermusi. Pe tija unui carlig de crap matisati un fir mono de 0,08-0,12 mm iar la capatul acestuia legati un carlig de pescuit nr.18 (este mai usor sa faceti operatiunea invers), distanta dintre carligul nr. 18 si curbura carligului sa fie de 1-2 cm. Pe tija carligului de crap trageti un varnis siliconic, umpleti firul mono cu viermusi (pe care-i trageti prin carligul nr.18) si agatati acest carlig de varnisul de pe tija carligului mare.
Read more »

Posted in: ,

Pescuit Amator la crap pe rău .

16:43 NIKE B. No comments

Pescuit  Amator  la crap . Localizarea si Echipamentul .
Prieteni pescari sportivi si amatori astazi vom  invata cum sa pescuim la crap pe rau si anume cum localizam crapul si ce echipamen de pescuit vom folosi la capturarea lui . Pescuitul la crap nu este asa de usor cum cred uni pescari , acest peste nu se mai prinde cum se prindea acum vrio 25 de ani in urma , este un peste foarte sensibil si siret si trebuie sa te adaptezi noilor tehnici de pescuit care au evoluat in momet pentru a avea capturi frumoase de crap .


Localizarea crapului .

Fara sa am pretentia ca as spune cine stie ce noutate, un loc bun ar trebui sa indeplineasca doua conditii: sa asigure adapost si sa fie bogat in hrana. Pornind de la cele doua considerente amintite si tinand cont de comportamanetul specific al crapului, pot fi identificate anumite locatii predilecte pentru acesta. Cele prezentate mai jos raman insa date cu caracter strict orientativ si doar o buna cunoastere a apei pe care pescuiti va va putea garanta succesul.

Plescaiturile inconfundabile ale crapilor pusi pe harjoana sunt probabil cel mai bun indiciu pentru a-l localiza. Nu va puteti baza insa numai pe ele pentru ca este posibil ca, tocmai in sambata in care ati reusit sa va faceti timp sa mergeti la pescuit, crapul sa nu vrea sa sara. In plus, daca sare, nu inseamna neaparat ca are si pofta de mancare. Sunt atatea povesti cu crapi care se zbenguiau in voie, ignorand insa cu desavarsire momelile, spre disperarea pescarilor.

Dintre posibilele locatii, primele pe lista ar fi locurile cu apa mai calma si mai adanca. Gropanele, cuptoarele pe care curentul le sapa sunt locuri care ar trebui sa dea rezultate tot timpul anului. Deasemenea, cautati salciile cazute in apa din cauza surparii malului – in general, acolo veti gasi o groapa.

Nu treceti cu vederea nici zonele de varsare ale paraielor, cu apa oxigenata si bogate in hrana. Un brat mort poate fi un loc bun, mai ales in lunile mai reci. Un asmenea loc, cu apa domoala si fund malos poate da rezultate dupa o nadire corespunzatoare.

Alte sectoare carora ar trebui sa le acordati atentie sunt cele cu apa calma, marginite de curent puternic. Zona din imediata apropiere a curentului poate sa va ofere surprize placute, mai ales in perioadele calduroase. Crapii stationeaza aici pentru ca apa este mai oxigenata si pentru ca pot gasi hrana mai usor.

Un cot al raului in care apa a adus buturugi an de an este un alt loc asupra caruia merita sa va opriti. De multe ori, intre mal si curent veti gasi un sector cu apa mai calma, unde se formeaza varteje. Aici ar trebui sa va plasati monturile, cu riscul de pierde cateva dintre ele –  un pret prea mic pentru o captura frumoasa. Alte posibile locatii - zonele insorite din aval de picioarele de pod sau de insulite.

Daca aveti sonar sau un prieten care are sonar ... va invidiez. Un sonar va va face misiunea mai usoara si va va permite sa identificati mai usor si mai precis structura albiei. In lipsa, cereti sfatul unor pescari cu experienta pe apa respectiva, faceti cateva plimbari de-a lungul portiunii pe care intentionati sa o pescuiti si incercati sa identificati locurile cele mai bune, fiti atenti la orice detaliu si notati-va concluziile.

La alegerea locului de pescuit trebuie insa sa mai tineti cont si de alte aspecte. In primul rand, locul respectiv trebuie sa va permita sa aruncati. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu la lanseuri, mai ales daca folositi bete lungi, pentru ca ultimul lucru pe care vi-l doriti este sa umpleti salciile din jur cu plumbi. Este indicat sa curatati locul cu pricina, fara insa a va lansa in veritabile operatiuni de defrisare. La urma urmei, ati venit la pescuit pentru a fi in mijlocul naturii si nu pentru a reintroduce terenuri in circuitul agricol.

In cazul in care pescuiti de pe un mal inalt sau accidentat, este necesar sa aveti cel putin un loc prin care sa puteti cobori mai aproape de apa, in conditii de siguranta, pentru a putea scoate pestele cu ajutorul minciocului. Ar fi pacat sa pierdeti o captura frumoasa pentru simplul fapt ca malul era prea inalt ca sa puteti sa o scoateti sau pentru ca, desi ati plonjat impecabil, ati ratat-o.

Echipamentul folosit la pescuitul crapului .




Nu cred ca are sens sa fac inca o lista cu toatele piesele de echipament necesare pentru pescuitul crapului. Dar pentru ca „iarna nu-i ca vara” si nici raul nu-i ca balta, echipamentul va trebui adaptat conditiilor specifice apelor curgatoare (maluri accidentate, curent, pesti puternici, obstacole submerse).

Lansetele pentru pescuitul crapului .

Atunci cand va alegeti lansetele pentru pescuit in ape curgatoare trebuie sa tineti cont de o serie de aspecte deosebit de importante. In primul rand, rar va veti putea bucura de luxul unui mal curat ca  in palma, care coboara lin spre apa. Malurile de pe care veti pescui sunt, de cele mai multe ori, pline de sălcii sau stuf, abrupte si neregulate. Asadar, in cazul in care nu intentionati sa cositi tot stuful sau sa doborati vreo salcie, alegeti un model de 3,60m. Confratii din occident au privilegiul de a dispune de o oferta foarte larga in acest domeniu, unele firme producatoare comercializand chiar lansete special create pentru pescuitul crapului din locatii greu accesibile, de cele mai multe ori pline de vegetatie. Se numesc „stalking rods” (to stalk – a pandi, in limba engleza), lungi de aproximativ 2,70m (9ft). O asemenea lanseta va va scuti de neplacerile inerente unor eventuale lanseuri disperate facute din copaci, fara ca lungimea mica sa ii afecteze performantele.

E necesar ca lansetele sa fie de buna calitate, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata. O lanseta din carbon, 2 tronsoane, mufare prin spigot, inele SIC, mai usoara, solida si bine facuta ar fi ideala. Diametrul inelelor nu are atat de mare importanta ca atunci cand pescuiti la balta, pentru ca e putin probabil ca veti avea lanseuri de peste 100m la rau, cu exceptia cazurilor in care doriti sa doborati vreo rata sau sa-i dati emotii pescarului de pe malul celalalt.



Referitor la actiune, cautati o lanseta cu o actiune semi-parabolica. Ideal ar fi ca prima treime sa fie destul de moale pentru a atenua socurile unui dril prelungit, iar talonul sa fie puternic, cu o rezerva de putere suficienta pentru a putea impiedica un crap mai nervos sa se refugieze cu tot cu montura printre cioate.


Lanseta ar trebui sa poata arunca greutati de pana la 100gr, deci o lanseta de 3 – 3 1/2lbs este perfecta. Puterea optima de lansare o veti stabili in functie de cat de puternic este curentul apei si greutatea plumbului folosit. Pentru ca de cele mai multe ori puterea de lansare nu este inscrisa pe lansetele de crap, cel mai bine este sa consultati cataloagele firmelor producatoare.


Mulinetele pentru pescuitul crapului .







Mulineta trebuie sa fie solida – asta nu inseamna ca trebuie sa arate mai mult a troliu decat a scula de pescuit. Un lucru este sigur: va fi solicitata la maxim in cazul in care veti intepa un client mai rotofei, deci asigurati-va ca puteti avea incredere in ea in timpul drilului. Numarul de rulmenti ramane la alegerea fiecaruia, insa nu cred ca o mulineta cu 12 rulmenti va va ajuta sa prindeti mai mult peste decat una cu 3, insa puteti opta pentru prima in cazul in care vreti sa faceti o bucurie unui vanzator de articole de pescuit. Nu este obligatoriu ca tamburul sa fie din aluminiu, insa ar fi bine sa fie facut cu simt de raspundere (stiu persoane care au patit beleaua si s-au trezit cu tamburul crapat in plin dril).


Tamburul ar trebui sa fie suficient de mare incat sa poata primi cel putin 250m de relon de 0,35mm. In cazul in care aveti posibilitatea sa va luati mulinete cu tambur de diametru mare, nu ezitati. In afara de toate celelalte avantaje pe care asemenea mulinete vi le ofera, veti putea recupera mai mult relon pe fiecare tur de manivela decat cu o mulineta obisnuita. Acest aspect este deosebit de important mai ales atunci cand pescuiti aproape de buturugi sau alte obstacole submerse pentru ca va fi mult mai usor sa intoarceti din drum un crap hotarat sa va incurce montura in cioate.


Un alt aspect important este frana. Veti avea nevoie de o frana progresiva care sa va permita sa obositi pestele fara sa suprasolicitati relonul in timpul drilurilor prelungite. Si tot aici ar trebui sa vorbim si despre bait-runner sau frana de atac.


S-au purtat si inca se poarta discutii aprinse pe tema necesitatii franei de atac, fara sa se ajunga la nici o concluzie anume. Din punctul meu de vedere, frana de atac este necesara atunci cand pescuiti la rau. Marele avantaj este ca ii permite crapului sa ia momeala si sa plece cu ea fara sa sesizeze rezistenta din partea plumbului. In felul acesta, atunci cand intepati, momeala este in gura crapului, iar sansele sa il agatati sunt mult mai mari.


De asemenea, in cazul in care folositi baitrunner-ul si pestele pleaca cu momeala, la dezactivarea franei de atac intra in functiune frana principala. Veti aprecia acest fapt mai ales atunci cand pescuiti intr-o zona cu multe obstacole submerse care reprezinta primul refugiu spre care se indreapta un crap intepat. Frana principala reglata mai strans va lua din elanul fugarului si veti putea actiona mult mai prompt decat in cazul cazul in care folositi o mulineta clasica si pescuiti cu frana reglata lejer. Cu o mulineta cu baitrunner nu mai este nevoie sa tineti de tambur pentru ca pestele sa nu ia prea mult fir si nici sa pierdeti timp pretios incercand sa strangeti frana pentru a nu-i permite sa se refugieze in cioate.


E important sa alegeti mulineta astfel incat ansamblul lanseta - mulineta sa fie echilibrat. Cele doua pot cantari impreuna in jur de 1kg si, daca tot o sa fie nevoie sa trageti de ele in timp ce la celalat capat un crap trage si el cat poate, menajati-va fizicul si echilibrati-le astfel incat lanseta sa fie cat mai usor de manuit.


Firul pentru pescuitul crapului .





 



Doar două lucruri as avea de spus aici. Pesonal prefer firele mai elastice, tocmai pentru ca amortizeaza mai bine socurile in timpul drilului, mai ales in cazul teribilelor plecari ale crapului adus aproape de minciog. Deasemenea, prefer firele mai inchise la culoare, pentru simplul fapt ca pot vedea mai usor locul unde firul intra in apa si pot sa imi dau seama destul de exact unde imi sunt monturile, etc. Nu folosesc fire mai groase de 0,35mm. Atat timp cat lanseta este suficient de „blanda”, iar mulineta are o frana progresiva, un fir de calitate de 0,35mm mi se pare suficient de rezistent si asigura o prezentare discreta.


Minciogul pentru crap .





 



Nu se poate spune ca minciogul folosit la rau ar fi chiar atat de diferit de cel de care va serviti cu succes la balta. Cateva diferente exista insa, iar cea mai notabila este plasa. Plasa micro cu care sunt dotate minciogurile de crap nu este cea mai buna optiune atunci cand pescuiti la rau, dat fiind ca in mod sigur minciogul va fi luat de curent si va veti chinuiti mai mult cu el decat cu pestele. De aceea ar fi indicat ca plasa sa aiba ochiurile mai mari.


Un maner mai lung (1,50m) si solid nu face decat sa va scuteasca de eforturi suplimentare si aventuri neplacute, mai ales atunci cand pescuiti de pe un mal accidentat sau mai abrupt.


 Senzori de avertizare pentru pescuit.






Pe piata articolelor de pescuit exista multe tipuri si modele de semnalizatori, oferta fiind atit de mare incit pescarul hotarit sa-si cumpere un set de avertizoare nu stie la ce sa se hotarasca, la ce trebuie sa fie atent, ce sa caute.


In principal rolul unui semnalizator este de a semnala muscatura pestelui printr-un semnal sonor mai mult sau mai putin strident. Principiul de functionare a majoritatii semnalizatoarelor este acelasi doar detaliile de constructie si de design difera de la o firma producatoare la alta sau de la model la model. Pe linga rolul de a semnala muscatura semnalizatorul are rol si de suport pentru lanseta si se monteaza in general pe rodpod sau pesuporti individuali. Lanseta se aseaza in locasul din partea superioara a semnalizatorului astfel incit firul sa intre in contact cu rotita situata in fundul locasului.


Principiul de functionare este destul de simplu si anume in momentul muscaturii, firul care este in contact permanent cu rotita, antreneaza in miscare aceasta rotita de plastic sau metal. In cazul unui sistem de citire optic (printr-un optocuplor) rotita este prevazuta cu o tija cu aripioare ce actioneaza o celula fotoelectrica si declanseaza un semnal acustic si un semnal opticprin intermediul a unui sau a doua leduri luminoase. Miscarea rotitei mai poate fi sesizata si printr-un traductor magnetic al sistemului de citire si anume printr-un senzor cu efect Hall.


Primele semnalizatoare concepute se bazau pe sistemul optic insa acesta prezinta unele dezavantaje cum ar fi : consumul este destul de ridicat datorita alimentarii continue a ledului optocuplorului ; senalizatorul este destul de sensibil la umiditate datorita orificiului din carcasa necesar tijei rotitei. Astfel in ultimul timp majoritatea producatorilor opteaza pentru sistemul magnetic cu traductor Hall deoarece rotita este izolata in interiorul semnalizatorului traductorul preluind semnalul prin peretele carcasei.


Fiecare senzor indiferent de model se caracterizeaza prin calitate, fiabilitate si pret. Luind in considerare calitatea unui senzor aceasta ar depinde de modul de executie in constructia acestuia, de finisaje si de functiile pe care le ofera. Astfel se poate opta pentru un senzor mai simplu sau pentru un senzor mai complex. Un senzor simplu este prevazut doar cu un buton de reglare a volumului, unul mai complex fiind prevazut si cu un buton de reglare a tonalitatii sunetului emis, oferind posibilitatea individualizarii fiecarui senzor. Exista si senzori mai avansati care sint prevazuti cu inca un buton de reglare a sensibilitatii, a capacitatii de sesizare a vibratiilor. Aceasta posibilitate de reglare a sensibilitatii are o mare importanta mai ales in cazul in care pescuim in conditii de vint, valuri, deoarece in acest caz un senzor prea sensibil va da semnale sau alarme false, nestiind cind vom avea o muscatura reala. Semnale false pot fi date deci de valuri, vint, de un rodpod instabil, etc.dar prin setarea unei sensibilitati mai scazute senzorul va functiona corect, intr-o plaja de conditii perturbatoare destul de larga.


Suportii pentru lansete .







In general, prefer ca lansetele sa fie mai ridicate de la apa. Motivul este ca in acest fel mai putin fir sta in curent si in consecinta nu voi agata chiar toate ierburile pe care le duce apa, iar pe de alta parte forta pe care curentul o exercita asupra plumbului prin intermediul relonului va fi mai mica. De aceea folosesc suporti telescopici, mai inalti.


Daca doriti neaparat sa folositi rod pod, nu aveti decat. Din puncul meu de vedere suportii reprezinta o solutie mai simpla, sunt mai versatili si mai stabili. In plus, pentru ca la rau nu aveti voie sa folositi decat 2 lansete, iar malul este suficient de moale pentru a infinge suportii, nu vad pentru ce ar trebui sa car ditamai fieroanga in spate pana la locul de pescuit.


Fixati suportii bine in pamant si aveti grija ca lanseta sa fie si ea bine fixata (puteti gasi capete speciale pentru suporti – „rod lock” - care sa va tina lanseta pe loc la o trasatura mai nervoasa). Asta daca nu vreti ca un crap mai vanjos sa va sterpeleasca bunatate de scula de pescuit in cazul in care uitati frana stransa.



Read more »

Posted in: ,,,,

Pescuit Amator si Carlige pentru diferite specii de pesti .

15:11 NIKE B. No comments

Carlige pentru diferite specii de pesti .
Carligele de pescuit la crap si alti pesti ! Un subiect discutat si analizat, intors pe toate fetele, pe mai toate site-urile, de toti pescarii. Care este cel mai "tare" carlig de crap de pe piata ? Este intrebarea care ii macina pe multi pescari . Care este cel mai sigur carlig pentru pescuitul de competitie, rubesiana, match, sheffield, etc. ? Fiecare carlig este unic in felul lui.
Unii ar spune ca intrebarea este retorica, nu carligul e toata treaba, ci pescarul, ca doar el face drill-ul . Daca pescarul are mai putina experienta, degeaba foloseste carlige de firma, ca pestele tot scapa daca nu stie sa-l aduca la minciog. Facand cateva "sapaturi" am reusit sa fac un top cu tipul, brandul si momelile care se pot folosi pe carligul respectiv.

Carlig cu ochet, curbura rotunda. Modele : Drennan Super Specialist, Kamasan B982 sau B980, Mustad, etc. Momeli folosite : toate momelile. Vezi fig . 1

Carlige cu ochet carbonate, varful curbat in interior(cioc de papagal). Modele : Kamasan Animal, Drennan Carp Feeder, Preston Inovations PR24, Mustad Stiil Water Power. Momeli folosite : viermi, casteri, cub carne conservata, porumb, paste. Vezi fig .2


   
Carlig cu paleta curbura, tip Crystal Bend. Modele : Kamasan B520, Drennan Forged Match, Drennan Fine Match, Preston Maggot Pinch Barbless. Momeli folosite : viermi, casteri, rame. Vezi fig . 3

Carlige competitie cu peleta, carbonate, ascutite electrochimic si de tip barbless(fara moarte) . Modele : Kamasan, Mustad Wide Gape, Drennan Carbon Specimen. Momeli folosite : boabe canepa, cub carne conservata, porumb, rame. Vezi fig . 4


Carlige pentru crap, forjate cu ochetul curbat in interior. Modele : Fox series 1, Nash Fang, Esp, Raptor G-4. Momeli folosite : boiless, porumb, nuci de Brazilia pe fir de par, etc . Vezi fig . 5

Carlige pentru crap, forjate cu ochetul curbat in exterior. Modele : Drennan Star point, Fox Series 6, Esp Stiff Ringer, Drennan Boilie Hook. Momeli folosite : boiless pop-up, pelete, cub carne conservata pe fir de par fig.6

     
Carlige pentru crap, cu tija curbata ochetul curbat in interior. Model : Korda. Momeli folosite : construit special pentru bile pop-up. Vezi fig . 7
Read more »

Posted in: ,,
toateBlogurile.ro Certificat Web